DISTRIBUIȚI

Liga Culturală pentru Unitatea Românilor Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război –
de Pretutindeni –Filiala Cluj Filiala “AVRAM IANCU” a judeţului Cluj
Nr.295/1.11.2014

ASOCIAŢIA NAŢIONALǍ CULTUL EROILOR Filiala Cluj a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în
„ REGINA MARIA” – Filiala Cluj Rezervă şi în Retragere „Al.I.Cuza”

Excelențelor Voastre,
Am onoarea să Vă înaintez această lucrare:

1 DECEMBRIE 1918-MAREA UNIRE, FĂURIREA ROMÂNIEI MARI, la 96 de ANI.
ZIUA NAŢIONALǍ A ROMÂNIEI

Motto: “Cinstirea trecutului trebuie să fie un punct forte al culturii noastre naţionale”
(acad. Ioan-Aurel Pop – istoric, rector al Universităţii Babeş-Bolyai)

1 DECEMBRIE 1918 marchează victoria luptei multiseculare a Românilor pentru libertate şi unitate naţional- statală. Marea Unire trebuia consolidată şi apărată în faţa forţelor potrivnice . Unirea tuturor provinciilor româneşti într-un singur stat, independent şi suveran, reprezenta ţelul suprem pentru care România se angajase în războiul mondial, alături de Antanta.
1 Decembrie 1918 este momentul cel mai însemnat al istoriei noastre, este ziua împlinirilor naţionale. De aceea, 1 DECEMBRIE ESTE ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, cea mai bună alegere.
Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – Filiala Cluj, împreună cu Asociaţiile din antet, Seminarul Teologic Ortodox, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj organizează Simpozionul cu titlul de mai sus la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, vineri,28.11.2014, orele 11-12.15.
Imnul Naţional “Deșteaptă-te, Române!”, versurile Andrei Mureșanu, melodia, George Ucenescu, va fi interpretat de Corul Seminarului Teologic Ortodox, dirijor P.C. Pr. Prof.univ.dr. Petru Stanciu. Slujba de Te-Deum va fi susţinută după modelul rugăciunilor de dinaintea Marii Adunări Naţionale din Alba-Iulia, 1918, de către reprezentanți ai Arhiepiscopiei și Mitropoliei Clujului și ai Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.
Sunt invitaţi să susţină comunicări ştiinţifice domnii: Acad. Prof. Univ. Emerit. Dr. Camil Mureşanu, prof.univ.dr. Dumitru Protase-Membru de Onoare al Academiei Române, prof.univ.dr. Alexandru Matei, col.(rz.) Ioan Cârcu, col.(rtr.) ing.,ec. Nicolae C.Grosu, prof.dr. Vasile Lechinţan, prof. Vasile Sfârlea – Gherla.
Moderator col.(rtr.) ing.,ec. Nicolae C.Grosu, care va organiza şi Expoziţia: închinată Marii Uniri, Expoziţia de Icoane, din Republica Moldova, Expoziţia Eroi din Războaiele I şi II Mondiale;
Patronul simpozionului va fi marele patriot Gheorghe Pop de Băsești, Președintele Marii Adunări Naționale, de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918.
Aceste Expoziţii le vom prezenta şi la Congresul Spiritualităţii Româneşti, din Alba –Iulia, si Zlatna din zilele 01-03.12.2014.
XXX
Despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, un colectiv de istorici din Cluj – Napoca, în frunte cu dl. acad. prof. univ.dr. Ioan-Aurel Pop, în prezent rector al Universităţii Babeş Bolyai şi dl. prof. univ.dr. Ioan Bolovan-prorector, coordonatori ai cărţii “Istoria României Compendiu”,(1) precizează: ”România a intrat în Primul Război Mondial pentru a elibera teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia Austro-Ungariei.
Prin Tratatul din 4 august 1916, cele patru mari puteri ale Antantei au recunoscut dreptul istoric al României asupra acestor teritorii”.
La dreptul istoric, conferit de faptul, că în acest spaţiu a avut loc etnogeneza românească şi au fiinţat secole de-a rândul formaţiuni statale medievale româneşti, trebuie adăugat faptul că la începutul secolului al XX-lea , românii- deşi fuseseră supuşi unei intense deznaţionalizări- formau majoritatea /…/ .
Pe plan internaţional, acţiunea pentru unire a Basarabenilor a fost favorizată de Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia (care prevedea drepturile popoarelor la autodeterminare), iar cea a Ardelenilor şi Bucovinenilor, de Declaraţia în 14 puncte a preşedintelui SUA, W. Wilson, în care se susţinea necesitatea unei dezvoltări autonome a popoarelor asuprite din Austro-Ungaria /…/.
Cronologia faptelor dovedeşte profunda dorinţă de unire a românilor, de la elite până la locuitorii munţilor, moţi, oşeni, bănăţeni şi mulţi alţii.În condiţiile războiului, s-au desfăşurat numeroase acţiuni pentru unire ale românilor aflaţi în “lumea liberă”.
În aprilie 1918 s-a constituit la Paris Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, sub preşedinţia lui Traian Vuia. În iunie, s-a format în Italia Comitetul de acţiune al Românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, condus de Simion Mândrescu. În aceeaşi lună, la Washington, s-a înfiinţat Liga Naţională Română, condusă de V. Stoica. Desfăşurarea accelerată a evenimentelor de pe fronturi, acţiunile popoarelor din Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt şi asupra românilor. La 29 septembrie/12 octombrie, Conferinţa Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român a adoptat, la Oradea, o Declaraţie prin care se exprima dorinţa naţiunii române din Ungaria şi Ardeal de a-şi hotărî soarta în urma unei adunări naţionale. Ideea a fost reluată în discursul lui Al. Vaida-Voevod din Parlamentul de la Budapesta, în ziua de 5/18 octombrie 1918 (1).
La 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, a fost constituit Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.), numit apoi şi Sfatul Naţional, având ca preşedinte pe Ştefan Cicio-Pop. Acesta a fost momentul declanşării revoluţiei naţionale în ţinuturile din Arcul Carpatic şi până la Tisa. La începutul lunii noiembrie,C.N.R.C. şi-a mutat sediul la Arad. Din 2 noiembrie s-a trecut la crearea de consilii naţionale, orăşeneşti , comunale, ca şi a gărzilor naţionale (civice). La 2 noiembrie , la Cluj, a fost ales Senatul Naţional Român din Ardeal, în frunte cu dr. Amos Frâncu. La 11 noiembrie 1918, la Arad, au fost puse bazele Comandei Supreme a Gărzilor Naţionale Române, cu un Stat Major , în frunte cu maiorul Alexandru Vlad. C.N.R.C. şi-a luat numele de Marele Sfat al Naţiunii Române, şi a lansat la 5/18 noiembrie 1918, un vibrant apel-protest: „Către popoarele lumii”( 19 noiembrie 1918 ), prin care naţiunea româna se adresa opiniei publice internaţionale spre a-i legitima concepţia politică şi a o sprijini în realizarea sa efectivă, iar în încheiere, conţinea ideea unirii „pe vecie”, cu România.
La 7/20 noiembrie, s-a hotărât convocarea Adunării Naţionale, în ziua de duminică, 18 noiembrie /1 Decembrie 1918 şi s-a hotărât că înaintea începerii Adunării Naţionale se vor face rugăciuni în cele două Biserici din Alba –Iulia, cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică. „Istoria ne cheamă la fapte” se arăta în Convocator. „Veniţi la Alba- Iulia!.
Alegerea delegaţilor s-a realizat în adunări populare, fiind aleşi reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, care urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România.
Marea Adunare Naţională a fost constituită sub preşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti. La Alba Iulia, în 18 nov./1 Dec. 1918, cei 1.228 delegaţi/deputaţi, de drept sau aleşi, au hotărât unirea cu România.
Rezoluţia de unire, prezentată de Vasile Goldiş, la ora 12.00, a fost votată în unanimitate şi a fost primită cu un mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenţi la Alba- Iulia. Maniera democratică în care s-a hotărât unirea, participarea masivă a populaţiei de pe întregul teritoriu unit cu România, conferă o notă de specificitate istoriei românilor, în anul 1918.
Privind Unirea de la 1 Decembrie 1918, prin Decretul- Lege, publicat în “Monitorul Oficial”, din 13/26 decembrie 1918, s-a consfinţit: LEGEA asupra UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI, ratificată de REGELE FERDINAND I: „Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României”.(3)
Ziarul “ALBA-IULIA”, din 20 noiembrie – 3 decembrie 1918, Ediţie specială, a scris despre “Unirea Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu România.

Marea Unire a început prin Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie/9 aprilie 1918.
“Decretul regal, dat în Iaşi, la 27 martie/9 aprilie 1918 de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România, a fost publicat în “ Monitorul Oficial”, numărul 8, din 10 aprilie 1918”. (2)
Despre Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi a Transilvaniei cu România presa vremii a dat publicităţii aceste măreţe evenimente. Astfel, Ziarul “Tribuna”, din 30 martie 1918, a transmis vestea, despre: „ Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, Ziua cea Mare a Unirei.. Dezbaterile din Sfatul Ţării. Tedeum-ul – Actul Unirei”.

Marele patriot, acad. prof. univ. dr. Onisifor Ghibu a scris despre Sărbătorirea Zilei de 27 martie 1918, în satul Buteşti, satul natal al familiei subsemnatului, sărbătorire organizată de către învăţătorul satului, secretar, diriginte, director al Şcolii, Constantin S. Grosu, tatăl subsemnatului, din cartea „BUTEŞTI vino şi vezi”de prof. Iulius Popa, Ed. LITERA, 2004, Chişinău.

„Joi, 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, în numele suveranităţii naţionale a hotărât : UNIREA NECONDIŢIONATĂ ŞI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ, COLACIN ŞI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI” (2).
„Decretul- lege, din 18 decembrie 1918, cu privire la Unirea Bucovinei cu România a fost publicat în “Monitorul Oficial”, nr. 217, din 19 decembrie 1918” (2).
Ziarul “Glasul Bucovinei”, din 29 noiembrie 1918, a anunţat despre “ Cea mai mare sărbătoare a Bucovinei. Împlinirea visului de aur “, prin Hotărârea Congresului Naţional al românilor din Bucovina care a proclamat, la Cernăuţi, la 15/28 noiembrie 1918, Unirea Bucovinei cu România.

La 11 decembrie Consiliul Dirigent lansa un apel „Către Naţiunea Română”. La 11/24 decembrie 1918 prin Decretul-Lege nr. 3631 se consfinţea Marea Unire.
La 1/14 decembrie 1918, o delegaţie, în frunte cu Vasile Goldiş şi Al.Vaida-Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu, s-a deplasat la Bucureşti, pentru a prezenta, Actul Unirii, regelui Ferdinand şi Guvernului, punându-se temeliile reîntregirii Statului Naţional.
S-a instituit un Mare Sfat Naţional, prezidat de Gheorghe Pop de Băseşti, un Comitet Executiv numit Consiliu Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor româneşti din Ungaria, în frunte cu Iuliu Maniu, cu sediul la Sibiu, care a fiinţat până în toamna anului 1919.
“Unirea de la 1 Decembrie 1918 are o serie de trăsături specifice: armata română nu a fost prezentă la Alba Iulia;/…/ solidaritatea naţională a funcţionat la cel mai înalt nivel; alegerea celor 1.228 de delegaţi a fost făcută printr-o procedură democratică;/…/ actul istoric de la 1 Decembrie a avut un caracter plebiscitar; prevederile Rezoluţiei de unire demonstrează maturitatea şi europenismul elitei politice româneşti, care a hotărât Unirea cu România, cu gândul unei convieţuiri paşnice cu minorităţile, care până în clipa Unirii aparţinuseră, prin etnie, opresorului de la Viena sau Budapesta” . (1)
Desăvârşirea unităţii naţional-statale în anul 1918, prin integrarea noilor provincii unite, şi crearea României Mari sau a României Reîntregite a avut consecinţe multiple, pe mai multe planuri:
1.Teritorial: România, cu o suprafaţă de 295.049 km.p. , reprezenta 2,52%, din suprafaţa Europei, ocupând locul al 10-lea între ţările din Europa.
2.Populaţia: Marea Unire a avut ca urmare aproape dublarea populaţiei, de la 7.9 milioane locuitori, la 14.669841 locuitori, devenind a opta din Europa după mărimea populaţiei.
3. România în relaţiile internaţionale: România s-a pronunţat pentru menţinerea graniţelor şi apărarea păcii. Guvernul Român s-a situat alături de democraţiile occidentale. România s-a preocupat de recunoaşterea pe plan internaţional a Unirii din 1918 şi pentru apărarea integrităţii teritoriale.
4. Economic: A avut urmări deosebit de importante.
5. Viaţa culturală, educaţia şi ştiinţa: S-a trecut la organizarea instituţiilor de cultură, înfiinţarea radioului ş.a., s-au intensificat legăturile cu cultura occidentală. Bucureştiul era supranumit “Micul Paris”. Deja în anul 1930, circa 70 % dintre orăşeni şi circa 50 % dintre săteni erau ştiutori de carte. O pleiadă de personalităţi de mare valoare s-au afirmat în ţară şi în străinătate în multe domenii ale ştiinţei şi culturii, ca: Henri Coandă, Nicolae Paulescu, Constantin I.Parhon, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe I. Brătianu, Mircea Eliade, Nicolae Titulescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi ş.a.
6. Militar: A cunoscut o creştere deosebită a capacităţii de apărare a Patriei.
Este, credem, necesar să menţionăm ceea ce spunea Poetul naţional Mihai Eminescu: „Cucerirea Moldovei şi Munteniei de români nu este o supunere a altor popoare, ci organizarea economică, socială şi politică, pe care o dau ţării lor în cursul veacurilor”.
Pentru a dovedi necesitatea solidarităţii, a coeziunii românilor de pretutindeni, a respectului reciproc prezentăm ceea ce spunea Constantin C. Arion, Ministru de Externe în Guvernul Al. Marghiloman :”Obişnuitul scandal zilnic” din Parlament, mai mult, dezbinarea oamenilor politici,- percepută, în unele momente tensionate ca o discordie,- nu a încetat nici după înfăptuirea idealului de unitate naţională,- cel mai înalt moment din istoria poporului român-o sublimă apoteoză”/…/
Dar si după Unirea Principatelor Române, ideea unirii între fraţi reiese din următoarele:
În Parlamentul României, Barbu Catargiu-Prim-ministru, la 11 decembrie 1861, aşadar cu 57 de ani în urmă, când, de fapt s-a rostit pentru prima oară cuvântul România, a spus: ”/…/ Nu este destul unirea între ţările surori; ne trebuie şi unirea între fiii ei /…/Aşa numai vom păstra locul nostru între naţiile Europei, unde ne aflăm de astăzi înscrişi. /…/” Pe drapelul nostru, înaintea căruia să fim toţi îngenunchiaţi, să scriem astăzi: Toate pentru ţară, nimic pentru noi! Să trăiască România! (Naţiunea , nr. 175, (641), anul XIII, 20-26 noiembrie 2002, pag. 11)
La sfârşitul anului 1918, după 825 de zile de la declanşarea războiului de eliberare, un milion de români puseseră viaţa lor la temelia edificiului naţional.
Marea Unire a fost înfăptuită şi pecetluită după o sfântă luptă mare.
“Delegaţii României, dr. I. Cantacuzino şi N. Titulescu, au semnat la Trianon Tratatul cu Ungaria, prin care era recunoscută unirea de la Alba-Iulia. /…/ Tratatele de pace din anii 1919-1920 au o uriaşă importanţă pentru Români . Marile puteri au recunoscut hotărârile de Unire de la Chişinău, Cernăuţi, şi Alba-Iulia, precum şi contribuţia şi jertfele României pentru victoria Antantei în Primul Război Mondial “.(1)
Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920 i-a dat consacrarea internaţională.
Sunt potrivite reflecţiile poetului naţional Mihai Eminescu, care a ridicat pe Voievozi, Eroi şi Luptători la nivel de Divinitate, simbolizându-i prin Sf. Voievod Ştefan cel Mare, astfel: /…/ Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei”.
Pentru actualizare arătăm că, aniversarea actului istoric al Marii Uniri, presupune şi evidenţierea îndatoririlor generaţiilor de azi şi de mâine, aşa după cum spunea M. Eminescu: /…/.” Însă generaţiunea ce creşte (generaţia tânără de azi-n.n.) are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui /…/.”; „O întrunire ca aceasta /…/ ar putea să constituie şi altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de favorabilă în felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului /…/.”; „Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la care se mărgineşte oricine din noi /…/.”; ”Se cere /…/ muncă, echitate şi adevăr!”(4).
Este potrivit să prezentăm şi cuvintele lui Avram Iancu: „Libertate, egalitate, frăţietate /…/ Fraţilor! Credeţi-ne nouă că noi prealuminat vedem şi prea hotărât credem, că /…/ maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără român, nici românul fără maghiar”/…/. „Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sânt deviza noastră, acestea tezaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şi cu care trăim /…/ însă aceste principii le pretindem de la oricine,/…/” ‚(Din Scrisoare – manifest proclamând libertatea şi independenţa naţională. Dat în Câmpeni, 15 iulie 1849, Avram Iancu, prefect.) (3)
Propunem proclamarea anului 2014, drept ANUL MONDIAL AL EDUCAŢIEI ŞI AL PǍCII!

Se cuvine să remarcăm activitatea tuturor istoricilor, cercetători ştiinţifici, profesori, pentru a scrie adevărata noastră istorie, cu momentele sale şi personalităţile care le-au marcat, fără a ţine seama de influenţe care ar denatura adevărul istoric. Acad. prof. univ.dr.Ion Aurel Pop spune: “ Nimeni nu trebuie să renunţe la adevăr pentru a cultiva o lume nouă, căci lumea cea nouă ar fi astfel falsă”. (1)
Cea mai mare Sărbătoare a Românilor şi României, 1 DECEMBRIE, ne îndeamnă la unirea în idei , în simţăminte şi în fapte bune, azi şi permanent, a Românilor de pretutindeni pentru solidaritatea în comunităţi şi în întreaga Naţiune Română, spre fericirea fiecărui cetăţean şi a întregii naţiuni. Solidaritatea este salvarea noastră.
Felicităm pe toți românii cu prilejul Zilei noastre Naționale!
Datele au fost luate din cărţile:
1.ISTORIA ROMÂNIEI COMPENDIU, Acad.prof.univ.dr. Ioan-Aurel Pop. Ioan Bolovan, coordonatori şi colectiv, (Institutul Cultural Român) ACADEMIA ROMÂNĂ –Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca,
2. UNIREA BASARABIEI ŞI A BUCOVINEI, 1917-1918. DOCUMENTE. Antologie de Ion Calafeteanu şi Viorica-Pompilia Moisuc. EDITURA HYPERION Chişinău, 1995.
3. CULEGERE DE TEXTE PENTRU ISTORIA ROMÂNIEI, VOL. I. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-1977, de Acad.Ştefan Pascu şi colaborator.
4. Mihai Eminescu. Scrieri esenţiale. Vol. 4 Corespondenţă. Ed. Fortuna 2003

Col. (rtr) ing.,ec. Nicolae C. Grosu- Vicepreședinte al Filialei Județene “Avram Iancu” Cluj a ANVR,
Preşedinte al Ligii Culturale, al Fundaţiei şi al Asociaţiei Refugiaţilor din Basarabia …
Membru de Onoare al Asociaţiei Naţionale CULTUL EROILOR, “REGINA MARIA”,
al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, membru al A.G.I.R. şi al A.G.E.R.

Lege asupra unirii Transilvaniei cu România, Bucureşti 11 decembrie 1918

LEGE
asupra
UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI.
________________________________________
ART.UNIC.) Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, Decretul-Lege No. 3631 din 11 Decembrie 1918, publicat în Monitorul Oficial No.212 din 13 Decembrie 1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:
F E R D I N A N D I
PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA NAŢIONALĂ

REGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE.

Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri sub No. 2171 din 1918, – Luând act de hotărârea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,
AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:

ART.I) Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

ART.II) Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului-Lege de faţă.
Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.
F E R D I N A N D I

Declarația de unire a Basarabiei cu România (27 martie 1918)

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru,
Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa România.
Această Unire se face pe următoarele baze:
1. Sfatul Țării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare, după nevoile și cererile norodului. Aceste hotărâri se vor recunoaște de Guvernul român.
2. Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie.
3. Competența Statului Țării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor Zemstvelor[1] și orașelor; c) numirea tuturor funcționarilor administrației locale prin organul său împlinitor, iar funcționarii înalți sunt întăriți de Guvern.
4. Restructurarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale.
5. Legile în vigoare și organizația locală (Zemstve și orașe) rămâne în putere și vor putea fi schimbate de Parlamentul român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui și reprezentantul Basarabiei.
6. Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia.
7. Doi reprezentanți vor intra în Consiliul de Miniștri român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării, iar pe viitor luați din sânul reprezentanților Basarabiei din Parlamentul Român.
8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanți proporțional cu
Populația, aleși pe baza votului universal, egal, direct și secret.
9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, orașe, Zemstve și Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, direct și secret.
10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin Constituție.
11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile turburi ale prefacerilor din urmă sunt amnistiate.
Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși prin vot universal, egal, direct și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în Constituție a principiilor și garanțiilor de mai sus.
Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea și pentru totdeauna!
Președintele Sfatului Țării, I. Inculeț
Secretarul Sfatului Țării, I. Buzdugan
Lege asupra ratificării unirii Basarabiei cu România (31 decembrie 1919)

Art. unic.Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege nr. 842 din 9 aprilie 1918, publicat în “Monitorul oficial”, nr. 8 din 10 aprilie 1918, privitor la unirea Basarabiei cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:
Ferdinand I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:
“În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna,
Se uneşte cu mama sa România.”
Şi prezidentul Consilului nostru declarând că: “În numele poporului român şi al regelui, M.S. Ferdinand I al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci şi indivizibilă”.
Dat în Iaşi, la 9 aprilie 1918.
Preşedintele Consiliului de Miniştri, A. Marghiloman.
Ministru de justiţie, D. Dobrescu.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
Preşedinte, N. Iorga.
Secretar, Teodosie Bârca.
Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
P. Preşedinte, Dr. C. Şumuleanu.
Secretar, I. Balbareu.
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în “Monitorul oficial”.
Dat în Bucureşti, la 31 decembrie 1919.
“Monitorul oficial”, din 1 ianuarie 1920

Declaratia de Unire a Bucovinei cu Romania, la 15/28 noiembrie 1918

“Congresul General al Bucovinei intrunit azi, joi in 15/28 noiembrie 1918 in sala sinodala din Cernauti, considera ca: de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotareldr acestei tari se gaseste vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fii acestei tari, umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori au aparat de-a lungul secolelor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirei pagane; ca in 1774 prin viclesug Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgilor; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat suferintele unei acarmuiri straine, care ii nesocotea drepturile nationale si care prin strambatati si persecutii cauta sa-si instraineze firea si sa-l invrajbeasca cu celelalte neamuri cu cari el voieste sa traiasca ca frate; ca in scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate campurile de bataie din Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor si ca ei drept rasplata aveau sa indure micsorarea drepturilor mostenite, isgonirea limbei lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica; ca in acelasi timp poporul bastinas a fost impiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile si izvoarele de castig ale acestei tari, si despoiat in mare parte de vechea sa mostenire; dara ca cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta va sosi, si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reintregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui ªtefan, si ca au nutrit vecinic credinta ca marele vis al neamului se va infaptui prin unirea tuturor tarilor romane dintre Nistru si Tisa intr-un stat national unitar; constata ca ceasul acesta mare a sunat! Astazi, cand dupa sfortari si jertfe uriase din partea Romaniei si a puternicilor si nobililor ei aliati s-a intronat in lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si cand in urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile incatusate in cuprinsul ei si-au castigat dreptul de libera hotarare de sine, cel dintaiu gand al Bucovinei desrobite se indreapta catre regatul Romaniei, de care intotdeauna am legat nadejdea desrobirii noastre. Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, intrupand suprema putere a tarii si fiind investit singur cu puterile legiuitoare, in numele Suveranitatii nationale, Hotaram: Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu regatul Romaniei”.