DISTRIBUIȚI

„Vintilă Mihăilescu (1951-2020).

După o luptă lungă și epuizantă cu boala (despre care a și scris, cum altfel, o carte), antropologul și profesorul Vintilă Mihăilescu a încetat din viață.

Este o pierdere uriașă pentru societatea pe care ne-a ajutat de atâte ori s-o cunoaștem și s-o înțelegem mai bine, mai atent, mai nuanțat. Multora dintre noi ne-a fost profesor, iar datorită lui, antropologia a devenit în România ultimelor decenii un teren mult mai viu și o unealtă mult mai întrebuințată. Rămâne, însă, în urmă, o muncă uriașă, pe care ne-a împărtășit-o tuturor cu generozitate, și pentru care îi suntem foarte recunoscători.

Drum bun, domn’ profesor!”, scrie Scena 9.

Absolvent al Facultății de Psihologie a Universității București (1974), a fost cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie (1974-78), iar între 1979-1991 a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română.

Vintilă Mihăilescu a fost profesor invitat la universități din Franța (Lyon, Paul Valery Montpellier, Provence), Elveția (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs), Canada (U.Q.A.M.), Italia, Belgia, Austria, Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român.

Vintilă Mihăilescu a fost profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române.

În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Socio-hai-hui”.

A mai publicat:

Paysans de l’histoire (în colab., 1992),

Fascinaţia diferenţei (1999),

Socio-hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei (2000),

Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002),

Sfîrşitul jocului.

România celor 20 de ani (2010).

De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut

Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006),

Antropologie.

Cinci introduceri (ed. I, 2007; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009),

Etnografii urbane.

Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009),

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului.

Note de antropologie publică (ed. I-II, 2013),

Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014),

Apologia pîrleazului (2015),

De ce este România astfel?

Avatarurile excepţionalismului românesc (coord., 2017),

Hotel Ambos Mundos.

Scurt eseu de antropologie borgesiană (2017)

Etnogeneză şi ţuică (2018).