DISTRIBUIȚI

Era noaptea târziu,nu îmi era somn şi vizionam un film la tv.Deodată s-a întrerupt programul şi pe ecran a apărut scris cu litere roşii Breaking news! Am tresărit.Nu trecuse decât o zi de la coşmarul de la Nisa.Oare ce s-a mai întâmplat Dumnezeule? Ce minţi bolnave au mai făcut rău în lumea aceasta,ce paranoici ucid din nou? Am aflat imediat: lovitură militară de stat în Turcia.Se auzeau ţipete şi de undeva din cer ploua cu gloanţe.Ploua cu gloanţe asupra civililor ieşiţi în stradă pentru a protesta împotriva unor nemernici bolnavi de putere care voiau împotriva tuturor să preia controlul asupra ţării. Ankara şi Istambulul cu străzile pline de tancuri şi elicoptere care mitraliau din cer.Nu erau de ajuns toate atentatele care au însângerat Turcia în ultimul timp, trebuia să mai vină şi aşa ceva.Uneori realitatea este atât de aberantă încât raţiunea refuză să o perceapă…O tentativă de puci eşuată lamentabil, dar care din păcate a lăsat în urmă aproape trei sute de morţi şi un haos indescriptibil.Trei sute de familii îndoliate. Un preţ prea mare plătit pentru a satisface orgoliul absurd al unor nenorociţi cărora nu le pasă de propriul popor…
Am fost în Turcia într-o excursie acum câţiva ani şi am rămas în minte şi în suflet cu bucuria.Bucuria de a fi văzut locuri şi lucruri pe care nu visam să le văd vreodată:Insula Porumbeilor,de unde am rămas cu imaginea celui mai frumos apus de soare.Soarele însăngerat,rănit în lupta cu întunericul nopţii se contopea cu marea ca într-o nuntă fără sfărşit,căutându-şi odihna pentru o noapte.Am văzut locuri unde istoria era la ea acasă:Efesul,o minune a civilizţiei Greciei antice. Am văzut imensitatea Izmirului,un oraş născut parcă din stâncă,am văzut minunea din calcar de la Pamukale.Turcia este o ţară frumoasă, foarte importantă pe harta turistică a lumii.Atunci nu înteleg de ce oamenii vor să distrugă frumuseţea şi să lase în loc pustiu şi moarte.Am întâlnit acolo într-un magazin o familie ieşită la cumpărături.Mama purta în braţe o fetiţă de o frumuseţe incredibilă.Avea nişte ochi mari albaştri ca două lacuri de munte în care se topise cerul. Impresionat , mi-am exprimat admiraţia.Mi-am dat seama că părinţii copilei nu înţelegeau limba în care le vorbisem , dar au înţeles mesajul.Aveau amândoi o privire plină de mândrie şi dragoste neţărmurită.Asemenea lucruri trebuie să le vedem şi să le trăim din plin ,nu ură,crimă şi războaie unde nu există decât învinşi…
Plin de speranţă,al dvs. Stefan Nica