DISTRIBUIȚI

ALEXANDRA BIANCA DUMENCU-Premiul I la Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi”, ediția XXIII, Tecuci 2015 și câștigătoare a Premiului Revistei Realitatea Galați
Elevă la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava
Data şi locul naşterii: 16 aprilie 1997, Suceava
Membră a Cenaclului literar „Săgetătorul”.
Distincţii literare:
• Premiul I la etapa judeţeană a Concursului naţional „Tinere Condeie”
• Premiul al ll-iea la Concursul naţional de poezie „loanid Romanescu”
• Semifinalistă a Festivalului naţional de arte pentru liceeni „LicArt”
• Menţiune la Simpozionul Internaţional „Literatura şi celelalte arte”
• Premiul I al Revistei Tribuna la concursul Naţional de Poezie „Nicclae Labiş”
• Premiul al ll-lea la Concursul Naţional Studenţesc de Creaţie Literară „Pavel Dan”

Ne pas aller
eşti într-un film & eşti într-un pub. trece
razant cineva cunoscut blugii ăia conversii ăia datul
din mâini fluieraaatul fluieri şi-ţi sarde gât duzine
de chelneriţe în film au plase cu carne tocată
în mâini

nu bei & nu taci la dreapta c-o masă mai lungă el
mai trist ea c mai acră dc-o juma de oră
îi zice să nu pleci

are o idee fixă cu plecatul are în faţă o carte albă
strălucitoare cu o floare mare pe copertă cu pete verzi
de la suc

să nu
pleci, intră frigul pe sub geam/ pe sub uşa
măcinată dc du te-vino. vocea ei
sună a colanţi coloraţi sub carte e o zonă curată neatinsă
de vremurile noi & ziua asta

e lungă aşa ca-n filme. în vacanţă am călătorit
cu avionul cineva vizitase un muzeu ce de
picturi ce de sculpturi scotea
pe gură îl văd și-n somn cum scoate muzee pe gură.

o vezi în somn și pe ea o cauți pe sub cearșaf n-o prinzi
niciodată avionul se prăbușește în ocean/poate tu-l comanzi
sau e doar filmul. Fără love story fără tentacules.

fără johnny depp despre polișistul cu fori uriașe care înoată
printre supraviețuitori
cu amintirea vie a fetei. Filmul se taie trece razant
cineva cunoscut cu sacou în dungi cu parfum intens
lalique
encre
noire ca o durere veche cineva te bate pe spate să nu pleci.

***
mamă & tată vine o vreme

când te lasă balamalele te risipești ca foie florii degeaba îți pui
perna pe cap
că e bine/într-o noapte ca asta târzie de toamnă
n-ai curaj nici să freci o idee nouă de alta. Aștepți cuminte să treacă
peste tine glasurile orașului cu
frici cu tot sub pătură tace și inima

un mare dor te cuprinde. Ești dintr-o dată bună
cu toată lumea te lași prinsă într-un colț de mătuși parfumate te prefaci
că pierzi ochelarii bunicii dinspre mama & tot tu-i găseşti gata curăţaţi adormi şi

mama te trezeşte oraşul întreg te
trezeşte că e vremea că tot ce se furişează în somn piere

azi te desprinzi greu de patul cel mare. curat lucru
este somnul un depozit vechi cu înclinaţie mică uşor de urcat uşor
de coborât păstrează nealterate sunetele
pe mărăşeşti lângă catedrală (tu te bâţâi
ca un taur şi nu mă atingi)

adormi iar ca-ntr-un film sacadat, te pierzi parcă în braţele calde ale unui
ins obscur pe o canapea
lăsată acolo de multă vreme aşa crezi tu
***

Iuvenesludio

iată-mă/ iartă-mă că
dau din casă ce nu se dă. sunt o pasăre plouată caut zilnic hrana
sub perne piese decupate
pe un pat umed şi încovoiat, dimineaţa mă vede
ca pe o umbră şi spre seară mă întregeşte iar

uneori mă hotărăsc să unesc fiecare bucată fiecare vers fugar
poezia lui
mă prinde ca un scotch perna se înmoaie
toată lumea doarme cineva cântă e al pacino
în scent of a woman

sub patul de hârtie e hrană destulă cât pentru
17 ani cât pentru încă 17
mă amețești chicotești & în cameră tavanul
strălicește subit ploaia are azi gust și culoare
până când umerii noștri se leagă

sub cerul straniu aceeastă
mare cutie de puzzle

***

uneori dansez cu lolita

unoeri până în camera ei vezi fulgii
se măsoară reciproc gazul se stinge
căldura te înțepenește &nasul e verde
uneori nici bricheta nu se-aprinde
de când știe că lolita aleargă în propria scăpare

spatele ei se înnegrește cât timp ea
se freacă de copaci
…și înflorește/uneori lumina pleacă singură

cu aceeaşi ironie
lasă în urmă arsură şi mai mulţi kilometri
agonia asta capătă sens sub privirea-atingere
te face gheaţă de la piept în sus
doar uneori ai noroc că e sâmbătă seara
lin
#ninge doar pe partea rotunjită de scârţ albastru
***

cumpărător de voci vs. Vânzător

sunt nebună după rafturi & după voci. te dizolvi ca
sub acetonă tu eşti fiul umbrei/ când te desfaci
apa stă deasupra sub cenuşă
sunt doar versurile tale ştirbite de justificări

de aici nu cobori, vezi doar o pisică
neagră peste rândurile scrise/ când e să ningă
gândurile tale putrede se înmoaie
ojă galbenă & iar te dizolvi

nu cedezi uşor. căderea vine aşa rândurile se îngroaşă
ca atunci când te lași de fumat și te agăți
de plasticul rupt ori mai vechi

nu vreau să te slăbesc din voce pui
în tavă te faci bucăți/eu te cumpăr vânzător de rafturi & de odihnă

nebun după mine ca după vocea pițigăiată de-acum
10 ani.
***
Je veux dilater ma vie

azi îți vine în minte scena cu balul. ți se măreau
dimensiunile sub influența căldurii

te agățai de părul blond
al tipei bătrâne sau de colțul mesei/prietenii
aveau toți
fețele proaspăt spălate
gletuite cu var negru
umerii lor erau nite balansoare/umbrele
creșteau aveau altă vârstă
în timpul scurs pe podeaua alunecoasă

o da pe când ochii tăi. o da ochii tăi
caută tot mai repede
coapsele ei reci de ieri dimineaţă cum se micşorează
cum se apleacă & cum dispar în grădina cu flori multe
eu
cireşii înfloriţi de la balul din primăvară

fără doar şi poate în capătul pupilei
dilatate de sticla ochelarilor
***

Sway. poate că ştiu despre iarnă

poate că nu
ştiu poate că lumina din tavan ştie
despre asta je t’aime şi iar tavanul se încinge aduce versuri
fine coniac de cel bun dar pot să zic oricând

e ca şi cum îţi intră praf în ochi

şi aşa buzunarul stâng devine
suport de şerveţele tastatura e o coajă
ce se taie touch-ul e un fluier, imaginezi un colţar aşezi
din ochi creta colorată profa se apropie ia cercurile
şi te faci că fumezi în cafenea citeşti
despre vise speli bine viermii
roz de pe tricou’ poate nu ştiu şi

faci geometrie pe sârmă, es tut mir leid masa se învârte
tot la fel es tut mir leid masa se învârte
tot la fel
şi poate că
ninge
nu pe pământ pe gresia roşie şi fluturii în putere dau repede
la lopată