DISTRIBUIȚI

Această poveste adevărată se întâmplaîn America la sfârșitul secolului al XIX-lea. O doamnă şi soţul ei, au coborâtdin tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcațidestul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costumsimplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut oprogramare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard.Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, carenu puteau avea nimic de a face cu Harvard.

– Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.
– Îmi pare rău, este foarte ocupat – a răspuns secretara.
– Aşteptăm – a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă sevor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să creascăfrustrarea acesteia.

În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pecare ea mereu o evita.
– Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca – i-a spus secretarapreşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă.Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spreperechea care aștepta.

Femeia îi spuse:
– Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubitHarvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident.Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fieîn memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.

– Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoanăcare a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar păreaun cimitir.
– Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am ganditcă am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.

Președintele a întors către ei privirea.

Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcațiși exclamă apoi:
– O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șaptemilioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut.
Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.

Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:
– Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la începutuna nouă, a noastră ?
Soțul său acceptă.

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătoritpână în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care lepoartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu amai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatuluilatifundiar. Acesta era ‘memorialul‘ său.

Universitatea “Leland Stanford Junior”

În ziua de astăzi universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai susdecât Harvard.
CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE!!!