DISTRIBUIȚI

O dată inscripţionată pe o vilă din Pompeii care era în renovări reprezintă cea mai precisă dovadă a datei când Vezuviu a erupt, eveniment care a dus la îngroparea oraşului antic roman sub un strat de cenuşă.

Astfel, cercetătorii ştiu acum că, în 17 octombrie 79 e.n., Vezuviu a erupt. Inscripţia nu are un an, dar nu a fost scrisă pentru a fi permanentă. A fost scrisă în cărbune pe un zid alb care probabil urma să fie ornamentat cu fresce. Inscripţia ilustrează „a 16-a zi înainte de calenda lui noiembrie” (1 noiembrie, calenda este prima zi a unei luni), scrie The History Blog.

Data în care se considera anterior că ar fi fost erupţia era 24 august, şi apărea într-o scrisoare a lui Plinius cel Tânăr pentru istoricul Tacitus, la trei decenii după ce primul a fost martorul furiei lui Vezuviu. Această dată a fost, însă, pusă la îndoială de istorici încă de la începutul cercetărilor arheologice din Pompeii.

Un motiv pentru această îndoială a fost descoperirea multor rămăşiţe organice de fructe de toamnă precum struguri, rodii, castane şi a instalaţiilor de încălzire din case. Aceste elemente nu ar fi existat în căldura verii. De asemenea, o monedă din argint a oferit indicii că evenimentul s-a produs toamna. Moneda a fost bătută de Împăratul Titus în anul 79, fiind inscripţionată cu o listă de titluri ale împăratului, printre care unul arată că a fost aclamat imperator de 15 ori. Ultima aclamare a avut loc pe 8 septembrie.

Ai dat vreodata like sau share pe retelele sociale unor postari critice la adresa unui politician?
Da
Nu
Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.

Atunci de ce apare greşeala în scrisoare? Chiar şi după 30 de ani, Plinius cel Tânăr ar fi trebuit să ţină minte data evenimentului din Pompeii în care aproape că şi-a pierdut viaţa. Răspunsul constă într-o greşeală de transcriere. Scrisoarea care a ajuns până în zilele noastre nu este cea originală, iar greşelile s-au transmis şi s-au amplificat de-a lungul timpului. Este uşor de văzut cum scribii au confundat septembrie (a noua lună din calendarul iulian) cu noiembrie (a noua lună din calendarul antic roman de 10 luni, aşa cum era indicată de prescurtarea „nov”).

Sursele antice nu sunt atât de complete şi exacte pe cât s-ar dori. Există inconsecvenţe în datele arheologice şi chiar în manuscrisele originale. Data din august vine de la cea mai completă copie a originalului care se referă la „nonum kal. septembres” (nouă zile înaintea calendei lui septembrie).