DISTRIBUIȚI

Am ajuns, pe bună dreptate, să ne întrebăm ce model economic are PSD-ul… Deoarece, conform cifrelor de mai jos, nu are nici unul. În afară de moaște și cântece lăutărești, PSD-ul nu are o altă înțelegere a tradiției. Dincolo de căpușarea fondurilor publice, acest partid de paraziți economici absoluți nu știe sa livreze nimic. Anual se dau bairamuri în valoare de sute de milioane de euro, toate stipendiate de români din taxe și impozite. Iar oamenii de afaceri din PSD sunt din categoria „să zici mersi că îți plătesc și salariul ăla de 800 de lei la negru lună de lună, vierme ce ești”.
Un număr de 535 de comune din România au grade de sărăcie peste medie şi severe, numărul persoanelor marginalizate fiind de 427.046, se arată într-un comunicat de presă al Institutului pentru Politici Sociale şi Administrative şi al Asociației Asistenților Sociali din România.
„Numărul asistenților sociali din serviciile publice de asistență socială este însă foarte mic în raport cu necesitatea intervenției. Ca exemplu, comunitățile rurale marginalizate din România sunt distribuite în 992 de comune (35% din totalul comunelor din țară). 535 din aceste comune au grade de sărăcie peste medie şi severe. Numărul persoanelor care trăiesc în zonele marginalizate ale celor 535 de comune este de 427.046. Potrivit prevederilor legale de angajare a unui asistent social la 300 de persoane care au nevoie de suport, în aceste comunități ar trebui să fie un număr minim de 1.423 de asistenți sociali”, se arată în document.

Potrivit acestuia, în realitate sunt 292 de asistenți sociali angajați, iar acest număr reprezintă 20% din personalul necesar.

România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei, conform datelor Eurostat
„În 2014 aveam 40,2% din populația României care trăia în sărăcie. De asemenea, o treime din populație este afectată de privare materială severă, în sensul că nu-şi poate permite să achiziționeze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Institutul Național de Statistică publica în 2015 faptul că o treime dintre gospodăriile din România, respectiv 32,8%, nu au putut face față cheltuielilor cu venitul total net lunar realizat. Situația copiilor este şi mai dramatică. Datele Eurostat arată că aproape o treime (32%) din copiii României trăiesc în condiții de lipsuri materiale grave şi unul din doi copii era expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială”, menționează sursa citată.

România, penultimul loc din UE, în privința scăderii numărului de persoane aflate în sărăcie
Impactul ajutoarelor sociale asupra reducerii numărului persoanelor aflate în risc de sărăcie este cel mai mic în Grecia și România, arată o altă statistică a Eurostat, publicată anul trecut. Astfel România, cu 17%, respectiv Grecia, cu 16%, ocupă ultimele două locuri din Uniunea Europeană, în condițiile în care media UE a fost 32%, în 2017.
Finlanda, cu 57% și Danemarca, cu un procent de 51%, sunt statele europene în care ajutoarele sociale au contribuit cel mai semnificativ la reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie. De menționat că, în afară de Grecia și România, declinul persoanelor aflate în risc de sărăcie, ca urmare a ajutoarelor sociale primite, a fost sub 25% în alte șapte state membre UE.

Efectele ajutoarelor sociale asupra persoanelor aflate în risc de sărăcie se află pe o tendință descendentă în toată Uniunea Europeană: cu excepția anului 2013, acesta a scăzut în fiecare an începând din 2010 și până în prezent. De menționat că în 2010 procentul era de aproape 37%.

România se află pe ultimul loc din Uniunea Europeană, cu excepția Bulgariei, în privința persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială. Anul trecut, peste o treime din populație, respectiv 35,7%, se afla în această situație nedorită.

PSD reproduce social sărăcia
Astfel, pe bună dreptate, ne întrebăm ce model economic are PSD-ul? Deoarece, conform cifrelor de mai sus, nu are nici unul. În afară de moaște și cântece lăutărești, PSD-ul nu are o altă înțelegere a tradiției. Dincolo de căpușarea fondurilor publice, acest partid de paraziți economici absoluți nu știe sa livreze nimic. Anual se dau bairamuri în valoare de sute de milioane de euro, toate stipendiate de români din taxe și impozite. Iar oamenii de afaceri din PSD sunt din categoria „să zici mersi că îți plătesc și salariul ăla de 800 de lei la negru lună de lună, vierme ce ești”.

PSD-ul conduce de decenii județele din sudul și estul României, care trăiesc într-o sărăcie cruntă. Sunt pe veci stăpâni în Dolj, Olt, Teleorman, Ialomița, Vaslui, Vrancea, Botoșani, Buzău, etc., etc. Sunt județele cele mai sărace ale României, cu cele mai degradante valori ale Indicelui Dezvoltării Umane (IDU). Șomajul e la cote alarmante, migrația așijderea, abandonul școlar e o realitate flagrantă. Sigur, nu putem să (ne) întrebăm ce s-a întâmplat în aceste județe timp de 3 decenii și asta pentru că ne-a luat-o fosta ministreasă Lia Olguța Vasilescu înainte.

Zicea Vasileasca de la Dolj, în urmă cu vreun an și jumătate, că marele capital e vinovat pentru prăbușirea economică a regimurilor dinastice pesediste de Teleorman, Olt, Vaslui… Va să zică, capitalismul este de vină. O fi, dar Olguța nu știe, sau poate că nu a aflat încă, despre Vagabond Capitalism? (A vagabond as is well known, moves from place to place without a fixed home. However, vagabondage insinuates a little dissolution – an unsettled, irresponsible, and disreputable life, which indeed can be said of the globalization of capitalist production).
Multinaționalele, ca reprezentante ale marelui capital, au ca interes general nu dezvoltarea armonioasă a României (referindu-ne doar la cazul particular prezentat de ministresa muncii de la noi). Sunt puțin mai pragmatice: Dumnezeule, vor doar maximizarea profiturilor. Și de aici vagabondajul. Capitalismul „vagabondează” pe la Cluj, prin Ilfov, prin zonele în care el se simte bine și face profit.

Domnilor PESEDIȘTI, capitalismul nu are în fișa postului (și) dezvoltarea Oltului, Teleormanului și Doljului. Dezvoltarea regională o lasă o lasă în seama policy makers-ilor, celor din categoria cărora și dumneavoastră, cu onor, faceți parte. Voi, ca administratori ai României, trebuie să produceți politici publice menite să contribuie la dezvoltarea unor regiuni înapoiate. Or noi observăm, de 30 de ani încoace, că partidele, toate (cu PSD cu tot), în județele prăbușite economic, distribuie niște pungi cu mălai și făină la Paște și Crăciun, plus, în timpul campaniei electorale, ceva turism ecumenic pentru bătrâni și nevoiași. E forma maximă de protecție socială pe care o face în particular PSD-ul, că despre el vorbim acum.
Ei sunt niște patroni, boșii locali care, ajutați de niște punteros, fac și desfac politica din teritoriu. Spre deosebire de America Latină, acolo unde acești brokeri locali fac totuși ca viața să meargă înainte, îndulcind viața locală afectată de politicile neoliberale, aici, brokerii noștri doar adâncesc sărăcia și, mai apoi, se plâng de răul tratament la care ne supun, îi supun, multinaționalele. Ei uită să ne spună că 1 din 10 copii născuți după 2010 este al unei adolescente cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani, că 10% din totalul avorturilor sunt făcute de adolescente, că o treime din tineri fumează și că 10% din adolescenți consumă zilnic alcool.

Mai mult, 60% dintre tinerii între 18 și 34 de ani locuiesc cu părinții, 43,3% de tineri în intervalul de vârstă 12-17 ani locuiesc în încăperi supraaglomerate. Într-un mod covârșitor, aceste cifre se conturează contabilizând datele din județele precare ale sudului și estului României. Pe care pesediștii le conduc de când lumea. Dar sigur, e ușor să te speli pe mâini și să arunci pisica (moartă) în curtea marelui capital. În loc politicilor publice, avem ineficiente jocuri de cuvinte. Acompaniate de Saturnalii cu lăutari, baiadere, sarmale și cârnați. Realitatea e dură și aspră. Iar PSD-ul nu o contestă, o întărește.

Astfel, PSD ne arată că este practic o cloacă de ultra-reacționari abominabili, care reproduce social sărăcia. E centrul de comandă al conservatorismului românesc în mizerie, bazat pe dictatori patriarhali, semianalfabeți și organizați în haite supuse, care ne-a întors în vizuina istoriei, adică într-un loc ca Teleorman.