DISTRIBUIȚI

Capra reclama, și avea dovezi,

că un lup nemernic ia mâncat doi iezi.

Revenind, voioasă, de la magazin,

la găsit în casă numai pe mezin,

care sunt pitise într-un separeu,

de unde, săraca, la extras cu greu.

Adus în Instanță, el este o poveste

cum un venit lupul, cum ia scos

să deschidă ușa, cum ia mursecat

pe iedul cel mare, strecurat sub pat,

și pe mijlociul îngrijirii, sub cherșin,

tremura ca varga, cuprins de leșin.

Când tăcu ieduțul, foame în roba

i cerură caprei să aducă probe.

– Curtea Onorată, în acest dosar,

cită-l pe Creangă, martor ocular,

îngrijire, într-o carte scrisă chiar de el,

sunt amănunte despre-acest măcel!

– Nu se poate, dragă! Dumneata glumești?

Creangă ăsta umblă numai cu povești!

Pentru că ședinței să-i punem punct,

vă aduc aminte doar un amănunt

de care, se pare, nu voi țineți cont,

fiind încă proaspăt. Deci, vă vând un pont:

Începând de mâine, lupii acuzați

de astfel de fapte vor fi grațiate,

fără a mai cere asta în Instanță.

Așa se prevede într-o Ordonanță …

Morala:

Când lupul se confruntă cu lege pentru sine,

caprei, niciodată, nu-i fi bine!