DISTRIBUIȚI

Divergențele dintre producători și retaileri pe marginea taxelor aplicate la raft au condus la discuții aprinse în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaților unde de cinci săptămâni se discută modificarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.

Prin noul act normativ ar urma să se elimine taxele de raft percepute în mod abuziv de retaileri, iar pe de altă parte producătorii vor fi obligați să treacă pe etichetă locul de proveniență al materiei prime în cazul produselor proaspete,precum carnea, laptele, ouăle, legumele și fructele, notează Agrointeligența.

Emil Dumitru, președintele Federației Naționale Pro Agro a participat la dezbaterile din Comisia de Agricultură și consideră că noua lege nu ar face altceva decât să elimine competiția neloială pe care o exercită produsele importate față de cele autohtone. Acesta a acordat un scurt interviu jurnaliștilor de la Agrointeligența, prin care arată cum calculează retailerii prețul produselor la raft.

Agriointeligența: Care sunt cele mai importante modificări ce au fost stabilite în ceea ce privește așa numita lege a supermarket-urilor?

Emil Dumitru: Federația Națională Pro Agro a participat la toate ședințele subcomisiei din cadrul Comisiei pentru Agricultură de la Camera Deputaților pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 așa numita ”legea a supermarket-urilor”. Federația Pro Agro reprezintă interesele legitime ale industriei agroalimentare românești și ne aflăm într-o perioadă de criză și unde am constatat faptul că forța de negociere a producătorilor noștri în raport cu marile magazine este una scăzută. Prin această atitudine a marilor retaileri se distorsionează clar concurența și se crează probleme produselor agricole procesate de industria agroalimentară românească și asta duce la inexistența produselor românești pe rafturile supermarket-urilor.

În acest sens am decis modificarea felului în care comercianții îi facturează pe producătorii români. Am propus eliminarea taxelor de raft, iar comerciantul trebuie să factureze producătorului doar prețul de achiziție, fără să mai adauge alte tipuri de taxe de raft sau altceva în plus. Legea nu face altceva decât să aducă la același nivel de condiții, prin prețul de achiziție pe toți producătorii, importatorii și furnizorii de marcă proprie. Practic, prin această eliminare a taxelor de raft, se coboară nivelul de formare a prețului la raft, care va conduce la un efect aproape miraculos, distribuirea echitabilă a valorii adăugate pe filiera de produs. Mai exact, producătorul va încasa puțin mai mult și va avea asigurat câștigul, în timp ce comerciantul va încasa mai puțin dar va avea asigurată marja de profit.

Producătorii români devin astfel atractivi pentru că ajung la un nivel de competitivitate relativ egal cu cel al importatorilor ceea ce va genera creșterea cererii de produse românești din partea consumatorilor. În aceste condiții producătorii vor fi încurajați să investească și să-și dezvolte afacerile și vom avea o dezvoltare a industriei agroalimentare în ansamblul ei.

Așa că avem o dată eliminarea tuturor taxelor de raft, iar o altă noutate a legii este aceea de a introduce conceptul de lanț scurt și de organizație interprofesională care are rolul de a purta negocieri cu hipermarketurile pe picior de egalitate și hipermarketul să nu mai negocieze de pe poziții dominante. De asemenea, am solicitat o etichetare corectă a provenienței originii la produsele proaspete: carne, ouă, legume, fructe și lapte pentru că nu trebuie să inducem în eroare consumatorul și trebuie să-l lăsăm, ca un liber arbitru, să aleagă produse românești de calitate și să nu mai finanțăm agricultura și industria agroalimentară a altor state. România poate să ofere produse de foarte bună calitate.

Agrointeligența: Să ne oprim un pic la eliminarea taxelor de raft. Ce soluție s-a găsit, cum s-a formulat această prevedere în așa fel încât marii retaileri să nu mai taxeze în plus producătorul?

Emil Dumitru: Consumatorul trebuie să înțeleagă că prețul de la raft nu este crescut de producător sau de procesator, ci cea mai mare parte a profitului ajunge la comerciant. De exemplu, facturăm la preț de listă un produs cu 10 lei, iar ulterior, la sfârșit de lună, ne trezim că am încasat de fapt, prin diverse tertipuri ale hipermarketurilor care ne facturează tot felul de taxe, bugete de sume fixe, costul produsului, discount-uri și alte taxe ajungem să încasăm 5,5 lei, din prețul de 10 lei facturat inițial, în timp ce retailerul îl vinde cu 12 lei. Ceea ce înseamnă că, diferența de banii de la 5,5 lei la 12 lei ajunge în buzunarul supermarketului. Din această schemă are de pierdut atât producătorul nostru, cât și consumatorul care plătește un preț mult prea mare.

Citiți interviul întreg în Agrointeligența.