DISTRIBUIȚI

CCR și Constituția! Atâtea interpretări au dat ăștia legislației și de atâtea ori au fost părtași la măcelărirea ei că poți spune că nu mai au „obiectul muncii”, Constituția fiind mai mult de decor. Altfel, sub conducerea lui Valer Dorneanu, Curtea Constituțională a suferit o umilință greu de îndurat pentru instituția teoretic garant al respectării Constituției: Curtea de Apel București a stabilit oficial şi definitiv că CCR a încălcat practic Constituția.
CCR a încălcat Constituția! Curtea de Apel București (CAB) a decis definitiv că pârâta Curtea Constituțională se face vinovată de restricționarea accesului la informații de interes public, drept statuat prin art. 31 din Constituție. Iar motivul acestei opacități ar putea fi acoperirea unei posibile fapte penale comise în sânul CCR, spune jurnalista Ioana Ene Dogioiu într-un editorial intitulat “CCR nu e mai presus de lege: Hotărâre definitivă fără precedent. Curtea Neconstituțională a României“, publicat în ziare.com.
“Este o premieră absolută, un precedent obținut de o avocată strălucită, Elenina Nicuţ, în procesul pe care l-am intentat anul trecut Curții Constituționale. Este pentru prima dată în istoria CCR când o instanţă de judecată îi demonstrează prin hotărâre definitivă că puterea ei nu este discreționară, ci este strict supusă legilor din România. Grav este că CCR nu a fost până acum conștientă de această limitare.

Povestea începe pe 1 august 2017, când scriam că în Dosarul Bombonica – cel prin care CCR uzurpa rolul legiuitorului şi îi impunea acestuia stabilirea unui prag al prejudiciului în infracțiunea de abuz în serviciu – s-a întâmplat un fapt straniu: procurorul Cosmin Grancea, reprezentatul PICCJ, a cerut CCR să corecteze o eroare materială din cuprinsul Deciziei 392/2017, susținând că, așa cum a fost ea publicată în Monitorul Oficial şi pe site-ul CCR, afirmațiile sale în cadrul dezbaterilor din acest dosar au fost greșit redate.

În baza Legii 544, am cerut CCR să îmi precizeze ce anume solicită concret procurorul Grancea şi cum a fost soluționată cererea domniei sale, aparent o respingere, având în vedere că nu a apărut nicio îndreptare de eroare materială în acest caz. CCR a refuzat. Atunci am cerut CCR să îmi remită înregistrarea ședinței de judecată ca să mă lămuresc singură. CCR a refuzat şi asta. Am revenit cu o reclamație administrativă. Răspunsul, semnat nu de un funcționar pe care să se dea acum vina, ci de judecătorul constituțional Ştefan Minea, a fost tot negativ.
Și atunci am decis să dau în judecată CCR, fiind reprezentată de avocata Elenina Nicuţ. Instanța Tribunalului Municipiului București (TMB) a decis că CCR trebuie să se supună Legii 544, ceea ce CCR a refuzat şi a contestat hotărârea. Adică şi-a prelungit propria situaţie de neconstituționalitate şi ilegalitate. Curtea de Apel București n-a avut nevoie decât de câteva ore pentru a confirma decizia TMB, că CCR a încălcat Constituția României prin încălcarea dreptului la informare.

În ceea ce mă privește, sunt decisă să merg până la capăt şi să obțin copia înregistrării ședinței, chiar dacă asta va însemna un executor judecătoresc care să pună în aplicare hotărârea. CCR are la dispoziție exact 30 zile să îmi remită copia. După care, mă voi adresa unui executor judecătoresc, dacă Curtea Constituțională nu va înțelege să se supună hotărârii judecătorești. De asemenea, atunci când o voi primi, voi expertiza copia pentru a vedea dacă nu a fost prelucrată în vederea ascunderii unui fals.

Pentru că trebuie lămurit dacă CCR a făcut prin refuzul corectării erorii materiale şi refuzul de a-mi remite copia înregistrării un simplu exercițiu de aroganță sau este vorba despre acoperirea unui fals la întocmirea Deciziei 392/2017, eventual pentru a acoperi argumentele care contravin obligației impusă de CCR legiuitorului în privința pragului.
Dar dincolo de acest aspect, cred că există niște chestiuni grave, care trebuie avute în vedere:

1. CCR, ultima apărătoare a Constituției, a încălcat Constituția României. Instanța chemată să judece conflicte de încălcare a Constituției a încălcat Constituția. Și nu vreun funcționar oarecare. Încălcarea Constituției a fost comisă sub semnătura unui judecător al CCR, dl Ştefan Minea. Ce abordare are CCR faţă de Constituție în aceste condiții? Cum mai poate fi CCR credibilă când împarte dreptatea constituțională prin conflicte?

2. Până în ultima secundă, până la ultimul termen în fața Curții de Apel București,CCR a susținut că nu poate fi judecată de o instanţă a acestei ţări, deci că este deasupra legii, altă încălcare a Constituției potrivit căreia nimeni nu este deasupra legii.

Reprezentanta CCR, precizând explicit că așa a fost instruită de preşedintele CCR, Valer Dorneanu, a stupefiat judecătorii susținând că o instanţă a acestei ţări își depășește atribuțiile dacă analizează conduita CCR. Cu alte cuvinte, dl Dorneanu şi-a trimis reprezentanta să le spună judecătorilor că nu au dreptul să judece. Rezultă de aici că CCR, în frunte cu preşedintele îndrumător Dorneanu, se consideră deasupra oricărei legi şi asupra oricărui control chiar în deciziile sale administrative, cum este aplicarea Legii 544.
Discuția nu a fost atât în jurul caracterului de informație publică a copiei solicitate, cât în jurul obligației CCR de a respecta legile acestei ţări şi de a fi supusă controlului justiției. În acest caz, discutăm totuși despre o conduită care a putut fi clarificată, dar ce ne facem când e vorba despre decizii care într-adevăr sunt general obligatorii şi inatacabile? Când mentalitatea Curții este profund neconstituțională, când CCR consideră că nu se supune niciunei legi şi nici măcar Constituției, după cum arată clar speţa pierdută la CAB, cum să nu fie deciziile sale abuzive şi arbitrarii?

Câte ilegalități şi neconstituționalități avem în deciziile CCR, semnalate de opinii separate, dar imposibil de corectat? Și nu mă refer doar la cazurile foarte mediatizate, ci şi la deciziile mai puțin cunoscute în care CCR judecă în locul instanțelor toată speța şi le trimite hotărârea gata decisă? Culmea este că această Curte Neconstituțională a României cere să devină instanţă de judecată cu acte în regulă. Adică să poată desființa orice hotărâre judecătorească definitivă.

3. Precedentul creat este că CCR poate fi, totuși, readusă, măcar parțial, în limite constituționale şi legale. Măcar acum, după ce breșă a fost creată şi intangibilitatea CCR a fost demontată, grație unor judecători care nu s-au lăsat intimidați şi au apărat independența puterii judecătorești.
Pe rolul instanțelor mai există o speță extrem de importantă. Aceeași avocată Elenina Nicuţ se bate cu CCR pentru anularea Hotărârii 1 din 2017 prin care preşedintele Dorneanu primește atribuția de a decide arbitrar dacă o decizie a CCR poate sau nu să fie publicată în Monitorul Oficial şi pe site-ul CCR după cum îi convine. Instanța Curții de Apel București a apreciat în primă instanţă că Hotărârea 1 este de o vădită nelegalitate şi enumeră prevederile din Legea 47 şi din Regulamentul CCR pe care le încălca aceasta. Mai mult decât atât, potrivit instanței CAB, prin Hotărârea 1/2017, CCR încalcă însăși Constituția, mai precis art 31 din legea fundamentală.

Avem așadar o Curte Constituțională care s-a îmbolnăvit de propria putere, care legiferează prin uzurparea rolului Parlamentului, care încalcă legi şi chiar Constituția, care crede că nu se supune instanțelor de judecată, care mai pe românește face numai ce o taie capul, indiferent de legalitate şi constituționalitate.

Este probabil cel mai grav fenomen cu care se confruntă România din 1989 încoace. O Curte Constituțională corectă, reper, este fundamental necesară într-un stat de drept. Curtea Neconstituțională a României poate distruge o ţară.”