DISTRIBUIȚI

Ai zice că ești în Austria, dar ești la 150 de km de Cluj. Stațiunea din România unde muntele se îmbină cu plajele de nisip fin.

Cum mergi dinspre Bistriţa spre Vatra Dornei, vis-a-vis de biserica din comuna Prundu Bârgăului, drumul care face spre dreapta duce către o oază de feerie. Un loc în care te pierzi în liniştea şi frumuseţea naturii, te deconectezi de la lumea obişnuită, iar pentru o clipă te poţi simţi ca-n paradis. Colibiţa, aşa se numeşte satul care a devenit ulterior un lac şi o ditamai staţiune, mult căutată de mii de turişti.

Din Colibiţa, se pot face drumeţii la:
– Tăul Zânelor, izvorul de apă minerală Borcut;
– Se poate face un traseu montan de 3,5 ore până în Vf. Bistricioru;
– La Castel Dracula care se află lângă Pasul Tihuţa – 1100 metri altitudine.

Dacă ai ocazia să survolezi zona lacului Colibiţa într-o după-masă însorită de octombrie, poţi vedea de sus un fel de mică Elveţie ascunsă prin Carpaţi, aşa cum remarca şi pilotul.
Venind dinspre înălţimile Munţilor Călimani, de departe lacul acesta de baraj pare doar o oarecare suprafaţă de apă acoperită oarecum de pâclă. Dar dacă ajungi mai aproape, şi cobori să vezi detalii, încep să se desluşească culorile, contururile devin mai tăioase…
Câte un mic velier care alunecă pe apă… este parcă din poveşti.
Nuanţele apei depind mult de unghiul din care priveşti şi fotografiezi… de la strălucirea soarelui care se reflectă de pe oglinda apei, la nuanţe de albastru care reflectă cerul, verzui care provine de la vegetaţia peisajului şi este ajutat probabil şi de populaţii de alge microscopice din apă… la culori mai întunecate unde adâncimile absorb razele de lumină.