DISTRIBUIȚI

Singurul
> român care-a dansat cu CHARLIE CHAPLIN. Cine l-a ucis pe
> marele
> CONSTANTIN TĂNASE: rușii, o bere-n Cișmigiu sau 20 de
> aspirine pe zi?

> Personalitate marcantă a lumii actoricești
> interbelice, Constantin Tănase
> s-a stins, la 65 de ani, imediat după ce rușii au pus
> stăpânire pe România, pe
> finalul lunii august, 1945. S-a spus că faimosul cupletist
> ce-i atrăsese,
> cândva, atenția inegalabilului Charlie Chaplin, a fost
> ucis se sovietici,
> supărați că ”Năsăilă” îi lua în bâză în
> spectacolele sale. Unii vorbesc despre o
> bere rece, ”rasă”-n Cișmigiu, ce i-a provocat o
> infecție a amigdalelor, alții
> despre un tratament-șoc cu 20 de aspirine pe zi!
>
>
> Născut
> în același an cu alt mare moldovean, Sadoveanu – în 1880
> –
> Constantin Tănase, pleacă la cumpăna dintre secole
> să cucerească
> Bucureștiul, din târgul Vasluiului, acolo unde-i plăcea
> să tragă, mereu,
> cortina, când trupele de teatru poposeau pe malurile
> Bârladului. La 39 de ani,
> pune bazele trupei ”Cărăbuș”, inspirat, la o
> bere, de forma locului pe
> care-l găsise pentru ridicarea sălii de spectacole,
> asemănătoare cu ce a
> insectei.
> Pleacă
> de la specacolele de cabaret pe care le văzuse, deja, în
> Franța.
> Aduce, însă, în plus, cupletul satiric, monologul,
> verbul. Lansează mari
> artiști, acolo, la ”Cărăbuș”, precum Maria
> Tănase ori Horia
>
> Căciulescu. Naște rolul omului de rând, simplu, umil
> și necăjit, mereu în
> dispută cu societatea nedreaptă, cu birocrația aparatului
> de stat. Are costum
> ”clasic”, cu pătrățele, cu floare la butonieră,
> pălărie și bastonaș. Cu
> nasul lui mare, primește porecla ”Năsăilă”,
> ce va deveni faimoasă și de
> care se va atașa. ”La început, aveam de luptat cu
> figura mea, care, orice
> s-ar spune, nu inspira multă încredere”, declara,
> în 1932, în ”Rampa”.
>
>
> ”Cărăbușul” interbelic, cu Tănase în
> prim-plan
> O vreme, vinde unsoare pentru copitele cailor.
> Nottara, profesorul
> său, îl place. ”Ăsta are în el un comic natural –
> vorebește doar și râzi de
> el”. E manager, aduce la București, la ”Arenele
> Romane”, un spectacol de
> coridă, cu toreadori și tauri. Pe 22 decembrie
> 1937, în timpul
> reprezentării specacolului de revistă ”Poftă bună
> la Tănase”, susținut în
> Sala Eforie de pe Bulevardul Elisabeta, la numărul 5, unde
> Tănase e alături de
> Giugaru, Stroe și Vasilache ori Puiu Maximilian, un incendiu se extinde cu repeziciune
> și cuprinde
> întreaga sală. ”Eforie” fusese construită în
> 1887. Actorul scapă doar cu
> o sperietură grozavă.
> ”Tănase!
> Chaplin!”
> Revine la Paris. Într-o seară, la ”El
> Garron”, localul argentinian
> unde se dansa tango, un loc cu ștaif, Tănase se
> găsește la o masă alături
> de soția sa, Mia Apostolescu. La o altă masă,
> inegalabilul Charlie Chaplin, fiind,
> bineînţeles, ţinta multor
> priviri din local. Când celebrul artist s-a ridicat să
> danseze, lumea l-a
> aplaudat. Tănase, care avea o mare admiraţie pentru
> ”Charlot”, aplauda de
> asemenea. Ceva mai târziu, s-a hotărât şi a invitat-o la
> dans pe Mia
> Apostolescu. Dansa cu uşurintă, mişcându-se, în ciuda
> corpolenţei sale, cu multă
> dezinvoltură (…). Printre cei care-l admirau pe Tănase
> era şi Chaplin, care
> simţise de îndată că Tănase nu-i un consumator
> oarecare. Chemând un chelner, Chaplin se interesă,
> arătându-l pe Tănase:
> – ”Cine este”?
> – ”Cred că un american bogat şi excentric”,
> răspunde chelnerul, încercând să
> găsească o explicaţie, apoi se apropie de masa lui
> Tănase şi îi spuse că Chaplin
> a vrut să ştie cine e:
> – ”I-am spus că sunteţi american… aşa
> credeam”, se scuză omul.
> – ”American? Asta-i bună, sări Tănase, te rog să
> te duci imediat si să-i spui
> ca sunt român… înţelegi? Roumain… artist din
> Bucureşti… Bucharest…
> comprenez”?
>
> Chelnerul s-a executat întocmai si cei doi actori s-au
> întors, zâmbind, unul
> spre altul. În clipa următoare, cum mesele nu erau prea
> depărtate, amândoi se
> apropiară şi-şi strânseră mâinile:
> – ”Tănase”!
> – ”Chaplin”!
> Apoi, la îndemnul discret al orchestrei, ce urmărise
> scena, atât Tănase, cât
> şi Chaplin şi-au invitat din nou partenerele, dansând
> încă o dată, spre
> satisfacţia publicului.“ (”Tănase”, autori Ioan
> Massoff și Radu
> Tănase)
> La 50 de ani, plin de emoții, urcă pe scena
> ”Cărăbușului”. ”Toată viața
> mea m-am ferit de onoruri. Am trăit ca un om modest,
> cinstit, fără să iau locul
> nimănui”.
> Începe să-i ia în bâză pe rușii eliberatori.
> Cupletele sale trag în sovietici
> mai ceva ca gloanțele germane. ”Davai ceas” e
> faimos în epocă:
> „Rău a fost cu «was ist das»
> Da-i mai rău cu «davai ceas»
> De la
> Nistru pân’ la Don
> Davai ceas, davai palton
> Davai casă si moșie
> Harașo,
> tovărășie!”
>
> Cu trupa sa iubită, lângă ”Sfinx”, în
> 1939, în turneul
> egiptean
> E
> clar, supără. Se stinge, repede, pe 29 august 1945,
> la București,
> când abia împlinise 65 de ani. Apar supozițiile. Unii
> vorbesc despre implicarea
> bolșevicilor. ”L-au luat de pe stradă, l-au bătut,
> apoi, în doua zile, a
> murit”. Se aruncă și varianta iradierii. Apropiații
> vin cu povestea
> ”corectă”. Cald fiind, maestrul merge în
> ”Cișmigiu”, la o terasă, unde rade,
> pe nerăsuflate, o bere. Răcește, amigdalele i se
> inflamează. Toată lumea
> știe că ”Năsăilă” nu ia pastile, că are o
> sănătate de fier și că se
> recuperează imediat. De această dată nu este așa, mai
> ales că vârsta își spune
> cuvântul. După o săptămână de agonie, se trece în
> cealaltă expremă:
> Constantin Tănase primește 20 de aspirine pe zi!!!
> Rinichii i se
> blochează. Pe 28 august, seara, trage urechea
> doctorului mai aproape de el:
> ”Să știi că asta-i ultima noapte a lui Mihai
> Viteazul!” Tănase-i tot
> Tănase! Și pe patul de moarte are chef de poante.
>
> La ”Bellu”, deasupra intrării în cavoul lui
> Constantin Tănase tronează
> un…cărăbuș!
> Pleacă a doua zi, pe 29 august 1945. Este
> înmormântat la Cimitirul
> ”Bellu”.
> Sursa:
> ”Adevărul”
>