DISTRIBUIȚI
Nu este usor azi să cauți a afla originea acestui cuvânt, Crăciun, când anii au trecut cu miile si nu prea mulți au fost aceia care să se intereseze de el.
Craciun, vechi cuvânt geto-dacic, negăsit la alte popoare, cu înțeles de Creatul, cuvânt care, teoretic, doctrinal, a fost înlocuit de Născutul-Iisus Hristos, continuă sa dea dureri de cap multora.
Alții, mai curajoși, spun că de fapt nu este nimic creștin sau latin la originea cuvantului „Crăciun” .
Ca multe alte sărbători ale creștinilor, (majoritatea!), la originea lui, Crăciunul, sărbatoare păgână, este celebrată la 24-25 decembrie ca „ZIUA SOARELUI”, renașterea luminii solare într-un ciclu anual.
În ”Metamorfozele” lui Ovidiu se pomenește de un cult al Afroditei și de ofrande constând în „CRĂCI DE AUR”.
Originea cuvântului „CRĂCIUN” în sine e lipsită de importanță în aceasta instanță, pentru că legatura cu „craca”, ramura de copac e mai mult decat evidentă.
Important e ce anume simbolizează, iar simbolismul, asa cum am arătat, e legat de un vechi obicei pagan.
Sărbătorile care erau extrem de populare la vremea respectivă AU FOST PRELUATE de biserica creștină pentru a-și atrage un auditoriu cât mai larg.
Nu a fost o chestiune de credință, a fost mai mult o schemă de marketing foarte profitabilă.
Nicolae Iorga observă corect că la sărbatoarea Craciunului ” se zice și a Nascutului” (Noel, de Natale)-Istoria Românilor.
În versiunea franceză însă, N.Iorga avansează ideea si raportează originea numelui Crăciun ”a un ancien dieu, comme pour les Anglais le nom yule”.
Pericle Papahagi sustine si el că, ințial, Crăciunul ar fi fost sărbătoare păgână.
Adrian Bucurescu în ”Dacia secretă”, ne spune că Crăciun provine de la ” evenimentul miraculous, petrecut cu peste 2700 de ani în urmă, numit de traci BELA-GINES `Nasterea Curata’ ”.
”Cel mai bătrân
Să-l scăldăm, să-l îmbăiem,
Cu veșmânt să-l primenim.”
Numai in limba noastră geto-dacică cuvântul care celebreaza acesta sarbatoare, Crăciunul, are toate cele trei genuri dovedindu-si vechimea milenara : Crăciun-masculin, Crăciuna-feminin, Crăciun-ambigen.
In colinde de Craciun gasim tot felul de surprize :
„Pe luncile Soarelui,
Flori viețuitoare de măr
Gradină cu florile Lerui Doamne,
Flori dalbe, flori de măr,
Ler de măr, florile-s dalbe”
Oricine poate vedea ca in aceasta colindă nu se pomeneste nimic care ar putea sugera anotimpul iernii, ci dimpotrivă, se aminteste clar despre cel al primaverii.
Oare din ce îndepărtate, milenare, memorii, poporul nostru ne aduce aceste frumoase colinde, acum iarna, de Crăciun?
Anotimpul iarna lipseste din nou, dar se aminteste de vara si de ” fulgerul de seara”, simbol al zeului Gebeleizis.
Mai poate exista o explicație și anume, faptul că, în acele timpuri clima era mult mai blândă, existând două culturi agricole pe an.
De aceea se crede că, Anul Nou Agricol din decembrie era motivul sărbătoririi Crăciunului, când se făceau arăturile …
”Plugușorul” este o dovadă în acest sens…
În multe colinde de Crăciun, alături de Soarele personificat apare si sora cea mare a Soarelui, Salomina.
De asemenea pe mireasa eroului întors de la vânătoare o cheama Ileana Daliana sau Lina Melina.
Zeul Solar la geto-daci era sărbătorit primăvara, la vremea renasterii naturii si a înfloririi ” florilor dalbe de mar”.
Dacii nu puteau sa-si părăsească aceste cântece așa că le-au transferat în timp sub formă de colinde și le cântăm si noi azi, uneori uitând că este iarnă.
În anul 343 se ține un sinod la Sardica ( Sofia), si in 351 altul la Sirmium, care condamnă arianismul.
La Sardica s-a votat pentru Sarbatoarea Nascutului si deci împotriva Sărbătorii Creatului, cuvântul Crăciun nemaifiind unul potrivit.
Să nu uităm că încă de la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit , între altele, si articole privitoare la Iisus Hristos, in consensul celor 318 parinti.
Interesant este că la spanioli, chiar dacă, cuvântul Crăciun (Creatul) nu există, găsim cuvântul CREACION, creare, fără a indica însă o sărbătoare religioasa.
(referință NAPOLEON SĂVESCU)
De mii de ani, pe teritoriul României de astăzi, strămoșii noștri marcau solstițiul de iarnă cu ritualuri și practici spirituale legate de moarte și renaștere.
Deși pentru cei mai mulți Crăciunul are doar rezonanțe creștine, în realitate acest moment marchează o sărbătoare geto-dacică, pre-creștină, creștinismul suprapunând momentul nașterii lui Iisus peste el. De altfel, opiniile cercetătorilor duc momentul nașterii Domnului în primăvară, nicidecum pe 25 decembrie, după ce o perioadă a fost sărbătorit și pe 6 ianuarie
În ceea ce îl privește pe Moș Crăciun, imaginea lui cu straie roșii și cu tabăra în Laponia este doar un concept de marketing în spatele căruia se fac mulți bani.
Pentru vremea geto-dacilor, Moș Crăciun – Zeu pastoral – avea altfel de îmbrăcăminte, într-o altă culoare, iar darurile lui erau spirituale…
Fără a intra și în alte detalii inedite despre Crăciun, ca sărbătoare geto-dacică, vă invit să vizionați una dintre cele mai interesante emisiuni pe care le-am făcut. O emisiune în care i-am avut invitați pe Prof. univ. dr. Ion Ghinoiu, etnolog, membru corespondent al Academiei Române și pe regizorul Leonardo Tonitza, autorul filmului NIASCHARIAN – SĂ RENAȘTEM.
O emisiune cu o bogăție de informații inedite, o emisiune care răstoarnă multe dintre lucrurile pe care credeați că le știți despre Crăciun.
Vizionare cu folos!
Daniel Roxin

https://youtu.be/vfUeQoJUQEg