DISTRIBUIȚI

Exact acum șapte societatea românească era zguduită de proteste. Dacă între timp protestele au devenit ceva comun în România, în acel an totul părea neașteptat şi totul părea posibil. Se cuvine să ne readucem aminte de 2012 şi cum a debutat acest ciclu protestatar.
Societatea s-a schimbat de atunci, politica şi protestele de asemenea. Șefii politici, la fel. Inclusiv, modul lor de a privi protestele. Anul protestatar 2012 a marcat renașterea mișcărilor de stradă după o absență îndelungată deși politica românească nu fusese cu mult mai performantă şi consensuală înainte de acest an. Perioada care a corespuns celor două mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu a fost una a crizelor politice continue.
EXPRESS SUD-EST a căutat puțin prin arhive și a descoperit că acum șapte ani, PSD-ul se afla în stradă. Organiza proteste, pe frig, pe ploaie, pe ninsoare. La un moment dat, doar cu o mână de oameni a scandat zile întregi și în fața Prefecturilor din Buzău, Focșani, Tulcea, Galați, Brăila ori Constanța (vezi galeria foto de jos).

Mica-marea diferență dintre protestatarii de atunci și cei de acum e că în urmă cu șapte ani se ieșea în stradă printr-o organizare a partidelor. Acum, majoritatea protestelor sunt inițiate de societatea civilă, iar partidele sunt privite ca „intruși”.

În 2012, PSD-iștii își exprimau nemulțumirile față de modul de organizare al autorităților și de gestionare a banului public. Niciodată protestele lor nu au fost îngrădite, deși, în mod clar, puternicii zilei de atunci nu le priveau cu ochi buni.

Astfel, pe 12 ianuarie 2012, începeau primele proteste împotriva lui Traian Băsescu, în ceea ce urma să devină cele mai violente mișcări de stradă împotriva unui șef de la stat din România, de la Ion Iliescu încoace, în anii ’90.
Pe 14 ianuarie, la protestele din București au luat parte peste 10.000 de oameni, la punctul de maxim, aceștia fiind foarte deciși și foarte virulenți, dar pașnici, împotriva președintelui Băsescu.

Câteva mii de protestatari au plecat în marș, din Piața Universității spre Palatul Cotroceni, cerând demisia președintelui.

În acea seară s-au înregistrat incidente violente, stimulate atât de atitudinea forțelor de ordine, dar și de frustrarea acumulată împotriva regimului Băsescu, și senzația că Jandarmeria împiedică manifestarea legitimă a nemulțumirilor cetățenilor.

Hotnews titra atunci că în ziua de 14 ianuarie au avut loc „cele mai violente proteste de la mineriade” încoace. Protestatarii au acuzat apariția „agenților provocatori” în rândurile manifestanților.

No comment
Anii au trecut și cert este că după protestele din 2012, PSD-ul a câștigat două tururi de alegeri. Acum, ei sunt la putere și dacă la protestele din 2012, criticau „abuzurile” Jandarmeriei şi încurajau libertatea de exprimare a manifestanților, acum, după măcelul de la mitingul diasporei, social-democrații au doar cuvinte de laudă la adresa forțelor de ordine, deși procurorii militari cercetează abuzurile oamenilor de ordine.

Coaliția USL invoca, printr-un comunicat de presă, „respectarea libertății de exprimare”, acuzând PDL „că nu vrea să accepte faptul că românii nu mai doresc această guvernare coruptă şi incompetentă şi nici să le redea acestora dreptul de a-şi alege conducătorii”.

Relația PSD cu Jandarmeria Română s-a schimbat, însă, anul trecut, primele semne clare de încredere apărând de la instalarea Guvernului Dăncilă, când Executivul anunța că va renunța la serviciile de protecție oferite de SPP, în schimbul pazei Jandarmeriei. Cu toate acestea, legea le interzice demnitarilor să obțină protecție de la alte instituții de apărare şi ordine publică din sistemul național.

Conducerea Jandarmeriei, dependentă politic
Potrivit Legii 550/2004 privind organizarea şi funcționarea Jandarmeriei Române, inspectorul general este numit în această funcție de ministrul de Interne. Numirea la șefia Jandarmeriei are, însă, nevoie de avizul CSAT şi, deci, de semnătura președintelui Klaus Iohannis. Cu toate acestea, numirile în funcțiile de comandă se fac în continuare prin împuternicire.