DISTRIBUIȚI

DAN MIHĂESCU, umoristul care a scris texte memorabile pentru Toma
> Caragiu şi Tămara Buciuceanu Botez a lăsat o scrisoare de adio,
> înainte de a pleca dintre noi
>
>
> SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE
>
> Stimate nene Iancule,
>
> Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun
> această misivă tristă şi de adio, întrucât ce mă enervează când vine
> vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează
> actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre,
> poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
>
> Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii
> de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!
>
> Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
>
> Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion”?
>
> Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine
> acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii
> pe jos de la „Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga.
> Heavy metal!
>
> Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la
> „Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.
>
> Suntem o ţară penală, meştere!
>
> De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în
> libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele
> de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta
> de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează
> căpşuni.
>
> S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te
> poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”
>
> Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunioară,
> a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că
> el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot
> atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor?
> Ei, aş!
>
> Unde este Rica Venturiano cu al lui „Angel radios”? E timpul
> cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost
> sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să
> vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o
> emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
>
> Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia
> fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de
> unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face
> tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea” e primar
> şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
>
> Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa’ borduri şi
> mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără
> buleftrică.
>
> Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat,
> deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e
> finanţist acu’, din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca
> şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă
> prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O
> soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.
>
> Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile
> lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un
> de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de
> viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din
> care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se
> fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate
> toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?…
>
> Altminteri e „criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de
> acum i-ai dedica „Năpasta”, promisiunilor guvernului schiţa „1
> aprilie”, Justiţiei „Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice –
> „D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este
> „Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O
> noapte furtunoasă”. Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zice că
> suntem „Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale
> erau parfum.
>
> Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne,
> românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un
> singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că
> românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.
>
> În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate
> obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte
> jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o să murim
> în Becalia!
>
> Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
>
> Un matze-fripte, coate-goale,
>
> Ce-i este dor de matale !…