DISTRIBUIȚI

Uneori avem sentimental straniu că asistăm la ceva care depășește prezentul în cultură, ceva care, deși încă nu suficient înțeles, impune tuturor un respect cert, care nu poate fi pus la îndoială de cineva. Am cunoscut mari oameni de cultură în acest oraș, cei mai mulți înainte de război. Nu înșir aici numele lor, dar ei sunt și au rezistat foarte bine timpului, fiind puși de cititorii lor la mare prețuire.
După război ei au mai scăzut ca număr și ca urmare a posibilităților mai limitate de a se exprima în accord cu simțământul fiecăruia din ei, dar au existat cu certitudine. Și a venit fatidicul an 1989, când încă nu știm la ce am asistat. Imediat oportuniștii și samsarii de meserie s-au și instalat, la început tăcuți, în toate instituțiile vitale ale nației, de cele mai multe ori virusându-le, căpușându-le și pozând în oameni cunoscători.
Viața politică a căpătat aspectul starturilor din vestul sălbatec spre pământurile făgăduinței. Toți s-au năpustit în hău, fără să bănuiască care pot fi urmările. Doar astăzi lucrurile au început să se mai lămurească, este clar că am devenit colonie, conduși de niște oameni fără cultură în general, dar fără cea politică cu siguranță, care, în convingerea lor de nătăfleți, își tot potivesc nodul savant la cravată și continuă să ceară votul poporului, cât mai larg, dar pentru a conduce ei, foarte prost după cum se poate ușor constata.
În cultura română au început să apară culturnici și srl-uri, care și-au șters de praf recuzita lor de paiațe și au jefuit efectiv instituțiile care mai ajutau pe amărâții sriitori români, să mai publice câte un rând. Așa au apărut și la Galați în cultură saltimbacii, jucătorii de alba-neagra, cei care nu au mai citit demult o carte, dar care s-au instalat în fruntea unor organisme care nu fac altceva decât să facă tot mai evidentă prăbușirea culturală a țării. S-a ajuns la situația hilară de a se da un buget pentru cultură care echivalează costul a câteva găleți de var și mături.
Să nu credeți că asta s-a întâmplat fără știința marelui Dezvoltator Strategic. Ei știu foarte bine că masele neinstruite pot fi conduse mult mai ușor. Dintr-o întâmplare a cerului la Galați au apărut câțiva scriitori cu sânge de scriitori, care au revigorat convingerile tradiției istorice valoroase la românii trăitori pe malul Dunării. Între ei domnul Săndel Dumitru lasă posternității cred că una din cele mai valoroase scrieri despre Galați a unui gălățean, o carte de foarte multe carate, care trebuia editată imediat ce a fost gata (2008).
Dar nu a fost așa, deși cartea își surclasează timpul, acest scriitor este fără nici o îndoială între cei care pot să stea liniștiți alături de cei mai importanți creatori ai neamului. Nu-i va face bine ce spun eu aici despre el, dar adevărul până la urmă va triumfa, iar Galațiul se poate mândri să-l aibă de fiu. Valorosul intelectual care mi-a vorbit adesea de el, profesorul și eseistul Horațiu Mazilu, spunea despre acest remarcabil scriitor că „este de departe cel mai valoros elev pe care l-am avut, a fost elevul meu preferat, și timpul îl va așeza în Panteonul culturii române’’.
Curând el lansează la Galați, prin efortul lăudabil al C.J. Galați, volumele V și VI ale cărții sale excepționale, întitulată „Galațiul, așa cum l-am cunoscut”. Nu sunt suficiente cuvinte pentru a lăuda efortul său, calitatea cărții și a scrierii, iar prof. univ. Frosin sublinia că abia după ce l-a citit și-a dat seama că nu a secat forța cuvintelor din limba noastră. Să sperăm că autoritățile înțeleg dimensiunea acestui foarte rar scriitor, iar eforturile de tipărire a cărții lui de zece volume v-or fi cred aplaudate de timpurile de după noi. El este cu siguranță un dar foarte rar dat de către Dumnezeu acestui minunat oraș! Auguri, maestre, auguri!
Prof. univ.asoc.Pompiliu COMŞA, Universitatea APOLLONIA Iaşi