DISTRIBUIȚI

Alexander Berezin, expert în fizică teoretică, crede că a ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte întrebarea legată de întâlnirea vieţii extraterestre.

Universul în care trăim este foarte mare, indiferent de ce unităţi de măsură folosim, cuprinzând o multitudine de lumi. Una din întrebările pe care ni le-am pus mereu a fost: „Suntem singuri în Univers?”, iar la această întrebare chiar şi cele mai conservatoarea estimări sugerează că în infinitul spaţiului ar trebui să găsim alte forme de viaţă. De aceea se naşte o altă întrebare: „Unde e toată lumea?”. Cum de până în acest moment nu am reuşit să găsim nicio dovadă, fie ea transmisiune radio sau sondă spaţială, care să aparţină unei alte civilizaţii inteligente?

Alexander Berezin, expert în fizică teoretică al Universităţii Naţionale de Studii în domeniul Tehnologiilor Electronice din Rusia, crede că a dat un răspun acestei întrebări, notează Science Alert.

Cele două întrebări de mai sus, prima legată de şansele mari de a mai exista viaţă inteligentă în Univers în afara speciei umane şi cea de a doua legată de lipsa indiciilor legate de acesta, au fost unificate de către Enrico Fermi şi Michael H. Hart în paradoxul care le poată numele.

Într-un manuscris care nu a trecut prin procesul de peer review, Berezin explică că el a identificat o soluţie banală şi care nu are nevoie de asumpţii controversate pentru Paradoxul lui Fermi, dar care se poate dovedi greu de acceptat pentru omenire, implicând un destin mult mai teribil decât exctincţia spciei noastre.

Prima asumpţie a explicaţiei oferite de fizician este legată de faptul că nu contează natura celorlalte civilizaţii pe care le-am putea întâlni. Acestea putând fi organisme biologice, conştiinţe colective sau fiinţe artificiale.

Cea de a doua premisă de la care pleacă Berezin este legată de capacitatea noastră de a identifica alte civilizaţii, el explicând că aceasta este limitată la o anumită distanţă în jurul planetei noastre. El explică faptul că, deşi ar putea exista alte forme de viaţă în Univers, dacă ele nu reuşesc să lase urme în perimetrul nostru de observaţie, atunci acestea vor rămâne în continuare necunoscute nouă.

Din acest punct, se conturează destinul tragic prevăzut de Berezin. Astfel, el este de părere că prima civilizaţie care atinge capabilităţi de zbor interstelar ar putea să îşi elimine competiţia pentru a-şi alimenta expansiunea.

Alexander Berezin este de părere că o civilizaţie nu va face eforturi conştiente şi active pentru a elimina celelalte civilizaţii, pur şi simplu aceasta nu va avea vreo motivaţie pentru a proteja civilizaţiile mai puţin dezvoltate. Fizicianul compară cu această situaţie cu cea a unei echipe de demolări care nu este preocupată de un muşuroi de furnici atunci când trebuie să demoleze un bloc.

Suntem noi furnicile în acest scenariu? Berezin nu susţine această opinie, din contră, el este de părere că noi suntem viitorul pericol al vieţii pe scară universală. El este de părere că distrugerea pe care am putea să o aducem pe scară universală nu va fi cauzată în mod conştient. Aceasta va fi rezultatul unor sisteme politice şi economice sau chiar al tehnologiei create de noi.