DISTRIBUIȚI

(Te întreb, nu te cert, că îmi ești tere dragă!)
De ce toamnă rubinie, intri în scenă,
Atât de caldă, blândă, afabilă și calmă?
Și te retragi, cenușie, deprimată
despuiată și înghețată!
Ca o doamnă cucerită și abandonată…
Doar noi te știm, o mare Doamnă!
Cochetă și elegantă!
Rafinată, cu vestimentația cea mai frumos colorată!
Bogată ca o aristocrată!
Privigeliată și empatizată,
Darnică și milostivă!
Sensibilă și permisivă,
Tolerantă, agreabilă și amabilă,
Dar și oscilantă, instabilă și vulnerabilă!
Și atunci te întreb?
De ce toamnă vii și pleci?
Cu cine vrei să te întreci?
Și ce dacă, surorile tale, sunt foarte insistente!
Nu pot să-ți reziste, ca și concurente!
Dar mai ales, te întreb?
De ce nu ești obiectivă, toamnă?
De ce lași frunzele să cadă,
Pomii goi și pădurea despuiată?
Și tot timpul cochetezi,
Mai mult, cu falnicii brazi și-i lași verzi
Și restul naturii, o discriminezi?
Și te mai întreb?
De ce toamnă, faci atâtea compromisuri,
Și permiți celorlalte anotimpuri
Să-ți încalce adesea, hotarele,
Și să-ți ciuntească, nepermis de mult, granițele?
Și mai ales, de ce ești atât de permisivă?
De lași pe Coana Iarnă, să-ți intre samavolnic în grădină?
Și peste tot ,,plapuma albă’’, să-și întindă?
Iar uneori, devine chiar și agresivă!

Înțeleg, că vrei să întemeiez Marea Unire a suratelor!
Dar, iese mai degrabă Marea Ură a dezbinatelor!
Căci toate alianțele, se încheie pe timp de pace-favorabil!
Și cu întelegeri la modul cel mai amiabil!
Fără calamități asupra naturii și a românilor!
Sau, cu amenințări de temperaturi, deasupra recordurilor!
Toamnă dragă, și-am pus aceste întrebări, și nu e drept!
Răspunsul îl cunosc și nu-l aștept.
Căci tot ce se petrece în Univers, am să accept!
Și mai știu, că totul e vremelnic, dar mă prefac că nu înțeleg?
Dar tu Toamnă, rămâi așa cum ești, apesantă,
Bogată, frumoasă, dulce și suavă,
Dătătoare bunăstării, a fericii și a mulțumirilor ca o așteptată ofradă!
Iubitoare, valoroasă, că pe toți ne prețuiești!
Și cu toate cele bune ne răsfeți!
De aceea Toamnă te iubesc, și de la mine poți să nu mai pleci!
Și totuși de-o fi să te retragi, în curând, distinsă Doamnă!
Lasă-ne sănătoși, așteptând cu dor, an de an, fiecare Toamnă!
SOFIA NEDELCU