DISTRIBUIȚI

ca de obicei, eruditul meu coleg ST comenteaza cu competenta unul din textele trimise de mine si vatrimit si voua textul!

sa fiti iubiti!
bb

Pleșu deschide aici discuția despre un subiect destul de ”arzoi” pentru români: datoria pe care o avem fața de contribuția minoritaților la cultura româna… Lista minoritarilor importanți pentru cultura româna e lunga, Plesu o ilustreaza doar… Ceea ce insa el nu spune în clar e un lucru
trist, dar adevarat: ca am intirziat nepermis de mult, in toata istoria noastra, in privința unei dezvoltari sociale și culturale, și tot așa cum am inființat foarte tirziu (abia prin secolul 14) primele state românești, la fel de anevoioase au fost și inceputurile unei culturi in limba româna. Am scris mai intii in slavonește, apoi in grecește, și abia din secolele 17-18 putem vorbi despre inceputul unei culturi românești, religioase și istoriografice. Cit despre literatura, muzica si pictura româneasca, abia secolul 19 ne-a trezit la viață spiritului autohton… ”Țiganiada” lui Budai Deleanu e scrisa la 1812… La 1700, de exemplu, Brâncoveanu, domn cultural, a inființat Academia domneasca de la Sfîntul Sava, un fel de prima universitate pe pamint românesc. Dar limba de predare și materia studiata erau grecești, profesorii erau greci adusi de la Istanbul, și, culmea! studenții erau tineri greci, veniți la București sa studieze, in greaca veche, pe Aristotel și pe Homer, pentru ca domnul valah ințelegea sa fie un mecena balcanic… S-au ”lipit” de aceste cursuri de cultura greceasca și cițiva fii de boieri români, iar fiul cel mare al domnului, Constantin (taiat, citiva ani mai tirziu, de turci, impreuna cu tatal lui), și-a facut intrarea in virsta maturitații, ținind, in fața Divanului, un encomion (adica un cuvint de lauda catre tatal sau), evident, in limba greaca… Peste 200 de ani, la 1900, ”vîntul cultural” iși schimbase direcția: guvernul României iși ținea ședintele, la București, in limba franceza…
• Am avut nevoie de toți acei minoritari, citați aici și de Plesu, ca sa pornim motoarele culturii române: sași, evrei, ruși, francezi, italieni, aflați de mult aici, sau veniți inadins intr-o țara in care se traia tot mai bine și mai european… Mai tirziu, au ieșit ”afara” intelectualii români de mare calitate (Brâncuși, Enescu, Mircea Eliade), ne-am amestecat printre europeni; iar azi exportam in lumea intreaga mina de lucru româneasca, mai calificata (medici, profesori, electroniști) sau mai puțin calificata (badante, șoferi de TIR, culegatori de sparanghel…). Asta e integrarea noastra europeana… Dar asta e alta problema, care ne scoate afara din cultura, și ne baga in politica… Mai bine ne oprim aici…