DISTRIBUIȚI

Prietenul meu, profesorul universitar Comsa Pompiliu, Director executiv al Ziarului Realitatea (dublă Campioană a presei românești de provincie, în 2011 și 2013) si redactor sef adjunct al Jurnalului Bucurestiului, Reporter European 2012 (clasat cel mai bun ziarist roman de provincie în 2013) a fost blocat din nou de catre administratorii Facebook pentru postarile sale „indecente” si „imorale” legate de campania europarlamentara, fiind si „condamnat la tacere” timp de 30 de zile.
Revoltat de aceasta masura drastica (specifica orânduirilor dictatoriale), sunt alaturi de el si îl sustin contra acestei nedreptati, în aceasta „grea încercare” prin care trece din nou.
Pentru ca, Comsa Pompiliu, unul dintre marii nostri intelectuali de astazi, nu s-a nascut pentru a tace, dar pentru a „face”, adica, sa creeze, deci implicit sa critice (cu umor) si sa-si faca cunoscute ideile care ne fac sa avem o viziune mai clara, mai profunda despre aceasta noua „lume”, de astazi (tot muritoare) în care însa cei virusati cu HIS (Handicap Intelectual Sever) si CBO (Coruptie în Banda Organizata), dupa noile reforme, se afla la cârma tarii si se declara sefii nostri spirituali, nationali.
Dar este oare un secret faptul ca suntem manipulati de epigoni si pseudo-intelectuali lipsiti de valoare si moralitate, prin toate mijloacele mass-media, („în sens tare” – din punct de vedere matematic), nu catre interesele noastre nationale, dar catre ale celor care au distrus tara si continua sa o distruga fara niciun fel de rezerve, fara niciun fel de jena, fara niciun fel de bun simt?
Cu mai multa precizie, exista ceva în sistemul nostru social-politic, economic, educational, de sanatate, juridic, militar, politienesc, etc., care sa poate fi criticat?
Cei de la Facebook ar trebui sa stie ca fara exprimare libera nu exista democratie, iar o retea de socializare care calca în picioare valorile democratice a celor care se înghesuie în nodurile grafului pe care l-a instaurat, mai mult sau mai putin artificial, are zilele numarate!
Si atunci, ce facem, ne întoarcem în trecut, pentru a putea privi înainte fara sa ne lovim de obstacole?
Vive le Charlie Hebdo!
Vive la République!