DISTRIBUIȚI

Pe vremuri, petreceam în Deltă cu cortul, cu o plasă de legume, apă, sare, mălai și usturoi plus un ceaun, o tigaie și 1 kg de ulei. Am reununțat brusc să mai mergem după ce într-o vară niște localnici binevoitori ne-au furat toate sculele de pescuit și nu mi s-a mai părut sigur să merg cu cortul. Anul acesta am plecat din nou spre un loc pe care i l-a hărăzit Dumnezeu României, Delta Dunării, a doua ca mărime în Europa și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Dacă vrei să ajungi în Partizani atunci musai trebuie să ajungi la bac în Nufăru până în ora 19. Bacul, același de 20 ani, ruginit și scârțâind din încheieturi. 21 de lei te costă trecerea unei mașini de pe o parte pe alta a Dunării. Dunărea e frumoasă, maiestoasă dar murdară. Noi știm doar să primim dar nu știm să conservăm ce-am primit. Până în Partizani, drumul este dezastruos, gropile pe care le știam de ani de zile s-au adâncit și mai tare, au devenit cratere. Partizani este un sat micuț, nu cred că trece cu mult de 100 case, cele mai multe dintre ele însă sunt din ceamură (chirpici), stau într-o rână și sunt gata să cadă. Dumnezeu i-a înzestrat cu multe bogății și doar lenea oamenilor îi face săraci. Pe vremuri aveau voie să achiziționeze gratis o tonă de pește pe an (pe care nu le-o cântărea nimeni), lemne gratis (într-o anumită cantitate dar…) iar îngrijirea animalelor nu te costa nimic. Primăvara achiziționai purceluși, cai și iepe tinere, vaci și un taur și câțiva viței și îi treceai Dunărea însemnându-i ca să îi recunoști toamna. Trăiau și creșteau în Deltă sălbăticindu-se fără să te coste nici un ban creșterea și îngrijirea lor. Toamna îi strângeai și îi vindeai, puii care se nășteau îi recunoșteai că se țineau după mamă. Anual vin în Deltă doar 70.000 de turisti (majoritatea români), de 14 ori mai puțin față de alte delte europene mult mai mici ca suprafață ca a noastră. În Delta Camarague din Franta, care are aproape 10 hectare, numarul turistilor depaseste 1 milion de persoane pe an, iar în Delta Padului din Italia – 1.500 kilometri patrati-, care poate fi vizitată în patru ore, numarul de turisti depaseste 1 milion de persoane pe an. Iar pe litoralul românesc vin doar într-o zi 70.000 de turisti. Lipsa turiștilor în Delta Dunării este explicată și prin infrastructura deficitară, cu alte cuvinte o coeziune perfectă între nimicul pe care-l oferă statul dezvoltării Deltei Dunării și nimicul pe care-l oferă locanicii prin lenea ancestrală pe care o au față de muncă. Iar din nimic nu se poate naște decât nimic, vorba colegei Lili Crăciun. Pompiliu COMŞA