DISTRIBUIȚI

Un nou studiu ne poate ajuta să înţelegem cum a fost formată planeta noastră. Savanţii de la Australian National University au relatat că studiul lor arată că într-adevăr nucleul Pământului este solid, dar nu atât de dur pe cât se credea. Descoperirea a putut fi realizată cu ajutorul unei noi metode de detectare a undelor secundare (sau unde J) în miezul interior al planetei.

Hrvoje Tkalčić şi Than-Son Phạm, autorii acestui studiu, sunt încrezători că acum au dovezi directe că nucleul Pământului este solid. Aceştia au venit cu o modalitate de a detecta undele secundare din miezul interior, numite şi undele J, un tip de unde care pot parcurge doar obiecte solide, scrie Science Daily.

„Am descoperit că nucleul interior este într-adevăr solid, dar am mai găsit şi că este mai moale decât credeam anterior”, a precizat Tkalčić. „Se pare că – dacă rezultatele noastre sunt corecte – miezul are unele proprietăţi elastice similare cu cele ale aurului şi platinei. Miezul interior este precum o capsulă a timpului, dacă îl înţelegem vom înţelege şi cum a fost formată planeta noastră şi cum a evoluat”, a adăugat cercetătorul.

Aceste unde sunt atât de subţiri şi slabe încât nu pot fi observate în mod direct. De fapt, detectarea lor a fost considerată ”Sfântul Graal” al seismologiei globale de la primele indicii conform cărora miezul interior al planetei era solid, în anii ’30 şi ’40.

Tu ce crezi despre salariul din Romania?
Salariul minim ar trebui garantat prin lege.
Salariul trebuie sa ramana doar la decizia companiei.
Sunt de acord cu Politica de confidențialitate.

Metoda lor de corelare a câmpului de undă a analizat similarităţile dintre semnalele a două receptoare după un cutremur major. O metodă similară a fost folosită pentru a măsura grosimea gheţii în Antarctica.

„Eliminăm primele 3 ore ale sismogramei şi ne uităm la perioada cuprinsă între 3-10 ore de la cutremur. Vrem să înlăturăm semnalele mari”, a adăugat Tkalčić. „Folosind o reţea globală de staţii, luăm fiecare pereche de receptori şi fiecare cutremur mare – sunt multe combinaţii – şi măsurăm similaritatea dintre seismograme. Aceasta este numită corelaţia transversală, sau măsura similarităţii. Din aceste similarităţi am construit o corelogramă – un fel de amprentă a Terrei”, a afirmat savantul.

Studiul arată că aceste rezultate pot fi apoi folosite pentru a demonstra existenţa undelor J şi pentru a deduce viteza undelor secundare din nucleul interior. Deşi această informaţie despre undele secundare este importantă, Tkalčić spune informaţiile despre miezul planetei sunt mai uimitoare.

„Spre exemplu, nu ştim încă ce temperatură exactă are nucleul interior, ce vârstă are sau cât de repede s-a solidificat, dar noile progrese în seismologia globală ne pot duce mai aproape de răspunsuri. Cunoaşterea despre miezul interior are consecinţe directe pentru generarea şi menţinerea câmpului geomagnetic, iar fără acesta nu ar exista viaţă pe Pământ”, conchide cercetătorul.

Studiul a fost publicat recent în jurnalul Science.