DISTRIBUIȚI

Regimul politic instaurat de Liviu Dragnea la București are nevoie de aparentă de legalitate, pentru a corupe instituțiile statului bob cu bob și la foc mic. Este ceea ce vedem că se petrece, la scena deschisă, cu CCR, Guvern și ICCJ, instituții de la care șeful de facto al Guvernului așteaptă nu doar salvarea de la închisoare, ci și cauționarea unei puteri discreționare.
Regimul politic instaurat de Liviu Dragnea la București e greu de perceput de o populație neinformată, fără un discernământ tranșant al realității înconjurătoare. Nicio construcție autoritară de putere nu a fost brutală în istorie, acolo unde nu vorbim despre cuceriri militare. Regimurile iliberale nu cuceresc nici ele instituții, nu își numesc generalii la conducere și nu falsifică grosolan rezultatele alegerilor, ci compromit instituțiile, le denaturează de la rolurile lor politice și sociale și manipulează sensul scrutinurilor, astfel încât votul să fie dominat de false necesități și de un sentiment de autoapărare.

Sunt două paliere pe care Dragnea își consolidează această nouă paradigmă de putere:
Instituțional, prin numirea propriilor oameni în instituțiile politice – comisii parlamentare, Guvern, CCR, ICR. Procedurile de numire sunt democratice, astfel încât se obține aceasta pseudo-legalitate care poate legitima abuzurile și derapajele de putere. Litera legii este invocată la fiecare pas.
Comunicațional, prin impunerea temelor de pe agenda publică. Atunci când Viorica Dăncilă i-a reproșat lui Tudorel Toader, ministrul demis demisionar, că a lăsat prea mult să se vorbească în spațiul public despre justiție, ea formula, de fapt, nevoia Partidului de a controla cu propriile subiecte și cu propriul limbaj preocupările societății. Or, societății i s-a dat să mestece și să vorbească despre dublul standard al UE, despre străinii care ne otrăvesc fructele și copiii, despre Augustin Lazăr – torționar, despre fondurile europene pe care românii le merită și pe care numai prin Guvernul lui Liviu Dragnea le poate obține.
Atunci când discursul politic dominant – al doilea palier – este preluat de instituțiile statului, putem vorbi despre propagandă și controlul statului de către partidul de la putere.
Pentru a ajunge cu totul aici, Liviu Dragnea are nevoie să rămână în libertate și să aibă un certificat de “nepenal”.

La prima vedere, jocul aceasta de-a trece mingea de la Guvern la CCR și de acolo la ICCJ și tot așa pare a fi un fel de rezistență subversivă a instituțiilor sau măcar o eschivare de la responsabilitate, ca și cum știu cu toții ca Liviu Dragnea ajunge la liman, dar sa fie celălalt cel care semnează. De fapt, nici nu contează cine semnează, e limpede că responsabilitatea este una comună și că miza este aceeași: securizarea puterii lui Liviu Dragnea.

Ce se va întâmpla până în 20 mai, cu șase zile înainte de alegerile europene, când CCR se va pronunța pe tema constituirii completurilor specializate în cazurile de corupție, iar Liviu Dragnea are ultimul termen de la Înalta Curte în Dosarul Angajărilor fictive de la Direcția Copilului Teleorman?

Sunt două scenarii de lucru:
Guvernul își va asuma ordonanța buclucașă, cel mai probabil trecând înainte printr-o restructurare, pentru a scăpa de tergiversările președintelui Iohannis în numirea ministrului Justiției.
Vulnerabilitatea, aici, vine de la UDMR, care a anunțat că nu va vota o eventuală restructurare, cel puțin nu pe datele pe care le are în acest moment.

PSD va întări campania de manipulare a agendei, astfel încât decizia CCR în favoarea lui Dragnea (prin trimisul Florin Iordache) va trece în registrul secundar.
Curtea Constituțională însăși are nevoie de relegitimare și așa se explică scrisoarea lui Daniel Morar, în care își compară meritele cu păcatul lui Augustin Lazăr de a fi fost procuror comunist, într-o comisie de eliberări condiționate de la Aiud.
E un plan riscant, pentru că ar putea zgândări un mare potențial de revoltă, tocmai în preajma alegerilor pentru Parlamentul European și a referendumului pentru Justiție.

Acesta este rostul insistenței PSD pe tema alimentelor de mâna a doua pe care Europa le trimite copiilor români – e un subiect care vizează fricile elementare și care vizează mai multe categorii sociale decât o face o eventuală scăpare a lui Dragnea de justiție.

Iar odată scăpat, Liviu Dragnea are deja instituțiile pregătite să îi cauționeze un regim de putere mult mai discreționar decât ce i-a ieșit în ultimii doi ani. În plus, Uniunea Europeana, cea care a denunțat prima, prin instituțiile sale, abuzurile Guvernului PSD, va ieși din alegeri și va fi mult mai puțin motivată în vigilența ei față de București.