DISTRIBUIȚI

Luna – Piatra Rosetta a planetelor

Ar fi mai ușor să explicăm de ce Luna nu ar trebui să existe, decât de ce există

Luna: coincidențe cosmice stranii pe care știința nu le poate explica

Mai întâi, „coincidențele”: cu diametrul de 3.474 kilometri, Luna este
de exact patru ori mai mică decât Pământul; toți sateliții naturali
din sistemul solar gravitează în jurul planetelor pe la ecuator, Luna
– nu; rocile de pe Lună conțin urme de metale PROCESATE, precum alamă,
uraniu 236 și neptuniu 237.

Altfel spus, Luna este unul dintre cele mai misterioase obiecte din
sistemul solar.

Este considerată un corp celest „ciudat” datorită numeroaselor
proprietăți fizice pe care oamenii de știință nu le pot explica și
pentru că este cel mai ieșit din comun corp ceresc, incomparabil cu
lunile identificate până în prezent.
De fapt, Luna este atât de ieșită din comun, încât Robert Jastrow,
primul președinte al Comisiei de Explorare a Lunii (NASA) a numit Luna
„Piatra Rosetta a planetelor”.

Ca să vă faceți o idee despre cât de ciudată este Luna cu adevărat,
iată cum a calificat-o Robin Brett, un alt cercetător NASA: „Ar fi mai
ușor să explicăm de ce Luna nu ar trebui să existe, decât de ce
există”.

Bun, dar de ce este Luna ciudată și ce o face atât de specială?
Este un corp ceresc mare. De fapt, Luna este enormă! Cu diametrul de
3.474 de kilometri, Luna are un sfert din diametrul Pământului.
Exceptând Pluto și Charon (luna lui Pluto), proporția Lunii față de
Pământ este cea mai mare din câte au fost descoperite până acum în
univers.

Luna are o orbită absolut ciudată, singura de acest tip pe care
astronomii au descoperit-o în sistemul nostru solar. Toate celelalte
luni gravitează în jurul planetelor lor pe la ecuator.
Luna noastră se comportă cu totul aparte și gravitează în jurul
Pământului cu o înclinare de 5 grade. Luna are altitudine, curs și
viteză precise, care îi permit să funcționeze „corect” în raport cu
Pământul. Cu alte cuvinte, Luna nu ar trebui să fie unde se află acum.

Luna este, în sine, aproape un alt Pământ. Compoziția solului este
similară celei a Pământului, situație care nu a mai fost descoperită
niciunde în spațiu.
În toate celelalte cazuri, lunile și planetele diferă fundamental
unele de celelalte.
Iar dacă aceste detalii nu v-au stârnit curiozitatea, ciudățeniile
continuă. Unele roci lunare conțin metale procesate precum alamă,
uraniu 236 și neptuniu 237. Aceste elemente se pot obține exclusiv pe
cale artificială.

Uraniu 236 este un reziduu nuclear care se găsește în uraniul folosit
sau reprocesat. Și mai interesant, neptuniu 236 este un metal
radioactiv rezultat din producerea plutoniului în centralele nucleare.
Aceste caracteristici cu totul speciale ale Lunii i-au determinat pe
cercetătorii Mihail Vasin și Alexander Șcerbakov, membri ai Academiei
Ruse de Științe, să scrie, în anii ’70, articolul intitulat „Este luna
creația unei inteligențe extraterestre?”, care a produs rumoare în
comunitatea științifică, dar nu a schimbat cu nimic lucrurile dintr-un
motiv foarte simplu: nimeni nu poate furniza vreo explicație validă cu
privire la aceste măsurători.
Mai mult, laureatul premiului Nobel pentru Chimie Harold Urey s-a
declarat șocat de conținutul de titan al rocilor aduse de misiunile de
astronauți de pe Lună. Mostrele de minerale reprezintă un mister
absolut pentru lumea de știință, deoarece nimeni nu poate explica
prezența titanului.

Cu alte cuvinte, Luna noastră – simbolul suprem al misterelor – își
merită pe deplin această coroană. Nu are nimic în comun cu niciun alt
corp ceresc.
Și parcă tocmai pentru ca enigma să rămână astfel până la sfârșitul
timpului, gândiți-vă că în orice zi, din orice loc al Pământului,
vedem mereu aceeași față a Lunii. De ce?

Matematică ciudată – numerologie precisă

Raza Lunii = 1.080 mile = 3 x 360
Rază Pământului = 3.960 mile = 11 x 360
Rază Pământului + Raza Lunii = Raza de 5.040 mile = 1 x 2 x 3 x 4 x 5
x 6 x 7 = 7 x 8 x 9 x 10
Diametrul Pământului = 7.930 mile = 8 x 9 x 10 x 11

Oare toate aceste dimensiuni sunt simple coincidențe sau a existat o
forță care le-a creat în acest fel? Poate fi imaginată o inteligență
care le-a aliniat pe toate atât de precis doar într-un colț de
univers?