DISTRIBUIȚI

> Regele persan Xerxes I şi al Estherei. Dintre
> toate virginele care îi populau haremul, Xerxes, un beţiv
> şi un afemeiat, a ales-o pe Esther. Ea fusese plasată în
> harem de vărul ei, Mordecai, ca o momeală, şi instruită
> să-şi ascundă originea iudaică. Xerxes a făcut o
> pasiune turbată pentru ea şi, din slăbiciune, a oferit
> mai multe drepturi evreilor din Babylon, aduşi ca sclavi,
> acolo, de regele Nabucodonosor. În cele din urmă, Esther a
> devenit chiar soţia lui Xerxes şi le-a dat evreilor din
> imperiu drepturi egale cu perşii, iar Mordecai a ajuns
> sfetnicul regelui. Dar Haman, primul-ministru persan,
> deranjat de aroganţa lui Mordecai, a cerut regelui să-l
> ucidă şi să-i extermine pe toţi evreii din Babylon.
> Esther a aflat şi, recunoscînd că şi ea este evreică,
> l-a rugat pe rege să nu-i extermine pe evrei. Mai mult,
> văzîndu-i slăbiciunea, a prins curaj şi i-a mai cerut
> să-i spînzure pe Haman şi pe cei 10 fii ai săi, iar
> averea să-i fie dată lui Mordecai. Ajungînd comandantul
> armatei regale, Mordecai a măcelărit 75.000 de perşi, şi
> averile lor le-a dat evreilor. De bucurie, evreii din Persia
> au dansat şi au chiuit, iar puţinii persani care mai
> scăpaseră cu viaţă au trecut la iudaism, ca să nu fie
> şi ei ucişi. Acestea sunt originile «Purimului»,
> sărbătoarea evreiască din luna martie, prin care se
> celebrează marea victorie evreiască împotriva
> duşmanilor”. (Joana Damaskin – ,,Pasiuni şi crime
> regale. Viaţa aventuroasă a regelui Carol al II-lea şi
> crimele sale”)
> 2.
> Leagănul comunismului a fost în Franţa, nu în Rusia.
> Aceasta o spune trecutul glorios al Franţei, inspirat din
> ideile iluminismului, care punea la baza existenţei umane
> raţionalismul şi discredita religia. Au urmat
> sîngeroasele revoluţii proletare: asaltul Bastiliei din 17
> iunie 1789, cei 40.000 de preoţi ucişi, războiul civil
> din 1792 şi regimul terorii patronat de Robespierre,
> ghilotinele care nu mai conteneau cu tăierea capetelor de
> aristocraţi şi de burghezi. După aceea, revoluţiile din
> 1830 şi 1848 (Comuna din Paris), ultima, organizată de
> Karl Marx, Claserets şi bancherul Rotschild, care au agitat
> gloata franceză să dea foc Parisului, să răstoarne
> monarhia şi să facă republică. Istoria s-a repetat în
> 1968, cînd Alain Cohn-Bendit, astăzi europarlamentar, a
> scos studenţimea pe străzile Parisului, a ridicat baricade
> şi l-a silit pe legendarul preşedinte Charles de Gaulle
> să demisioneze. Cu un astfel de trecut, nu e de mirare că
> francezii erau comunişti încă din 1940, când îi
> conduceau Léon Blum şi Maurice Thorez. Sau poate, în anul
> de graţie 2016, nu mai avem voie să răsfoim paginile de
> istorie adevărată, nu cumva să supărăm pe
> te-miri-cine?
> 3.
> Să nu se uite că liberalii (conduşi de Ionel Brătianu)
> i-au împuşcat pe ţărani în 1907, iar ţărăniştii lui
> Alexandru Vaida-Voievod, pe muncitorii de la Griviţa, în
> 1933, chiar dacă fuseseră instigaţi la grevă de
> comunişti. Să nu se uite nici că Monstruoasa Coaliţie
> (formată din liberali şi conservatori) îşi dăduse mîna
> în 1866 şi îl răsturnase pe domnitorul Al.I. Cuza.
> Ştiau ei ce ştiau Eminescu şi Caragiale când puseseră
> tunurile pe liberali şi nu le mai dădeau pace. C.A.
> Rosetti îi luase frica lui Eminescu şi era dispus să-i
> dea chiar şi bani, numai să-l lase în pace şi să nu se
> mai vadă încondeiat în ziarul
> ,,Timpul”. 4.
> Zizi Lambrino, prima soţie a lui Carol al II-lea, a murit
> la 25 martie 1953, într-un spital de săraci din Paris. Ea
> avea doar 55 de ani. Fiul ei, Carol-Mircea, l-a sunat pe
> Carol la telefon şi i-a cerut bani de înmormîntare. Dar
> Carol a trântit telefonul fără să-i spună un cuvînt.
> La numai o săptămînă după Zizi, fostul rege avea să
> moară şi el, de inimă. Avea 60 de ani. A fost depus la
> Mănăstirea Sao Vincente, din Lisabona, aparţinînd
> dinastiei portugheze de Braganza, cu care se înrudea bunica
> sa, infanta Antonia, mama lui Ferdinand, tatăl
> său.
> 5.
> Magda Wolff (zisă şi Elena Lupescu) a murit în 1977, la
> vîrsta de 81 de ani. Prin mijlocirea slugoiului Ernest
> Urdăreanu, fostul mareşal al Curţii Regale de la
> Bucureşti, plecat şi el în exil cu stăpînul său,
> trupul ei neînsufleţit a fost depus la Mînăstirea Sao
> Vicente, alături de Carol, dar cu o treaptă mai jos pe
> catafalc, fiindcă era doar o soţie morganatică. În anul
> 2003, premierul Adrian Năstase le-a adus osemintele celor
> doi în ţară şi le-a înmormîntat în cavoul familiei de
> Hohenzollern, de la Curtea de Argeş. Cine şi cu cât l-o
> fi plătit să facă acest demers sau de unde o fi venit
> ordinul – nu se ştie, căci, de capul lui, n-ar fi făcut
> asta! În plus, nici patriot n-a prea fost Bombo, şi nici
> de dragul monarhiei nu s-a prăpădit vreodată. Nu i-ar fi
> dat voie liber-cugetătorul
> Ilici. 6.
> Oficial, primul copil al lui Carol al II-lea a fost
> Carol-Mircea, făcut cu soţia sa, Zizi Lambrino.
> (Aşa-zisul prinţ Paul de România este fiul lui Mircea.)
> Dar Carol nu şi-a recunoscut niciodată fiul, căci, la
> data naşterii acestuia (8 ianuarie 1920), el intenţiona
> să divorţeze de Zizi, iar mai tîrziu, nici atât,
> fiindcă ar fi împiedicat dreptul lui Mihai (născut în
> 1921) de a fi recunoscut urmaş la tronul României. În
> perioada 1920-1924, Carol a trăit o dragoste intensă cu
> actriţa Mirella Marcovici, o evreică bogată, deşi era
> încă însurat cu Regina Elena şi îl avea pe Mihăiţă.
> Din această legătură a rezultat un băieţel, Mirel,
> născut în 1923, pe care însă Carol nu l-a recunoscut. La
> fel cum se pare că s-ar fi întâmplat şi cu presupusul
> Andrei, conceput cu arhitecta Smaranda Creangă, soţia
> arhitectului Horia Creangă, nepotul marelui povestitor.
> Carol nu l-a recunoscut nici pe acest fiu, născut în 1930,
> dar a vegheat asupra creşterii şi educaţiei sale. Mai
> mult chiar, după 1950, el ar fi intervenit pe lîngă
> autorităţile comuniste de la Bucureşti pentru ca Andrei
> şi mama sa să emigreze în SUA. În afara celor 3
> situaţii, istoricii se întreabă cîţi alţi copii o mai
> fi făcut Carol al II-lea, care, în sacralitatea şi, mai
> ales, prin zvonurile puse pe seama potenţei sale, ieşită
> din comun, atrăgea multe femei, reeditînd, în felul
> acesta, destinul predecesorului său, măritul
> Ştefan. 7.
> Aveau evreii o vorbă: ,,Românii sunt proşti pentru
> comerţ! Ei sunt buni de popi, soldaţi şi muncitori cu
> sapa. Noi, însă, i-am civilizat. Dacă nu veneam noi aici,
> umblau şi acum cu purcelul după ei. Ţara asta rămânea
> şi acum înapoiată…”. Dar Nicolae Iorga şi A.C. Cuza
> le-au răspuns: ,,Făcând comerţ, românii îi vor duce pe
> evrei la faliment, căci sunt cinstiţi şi curaţi, şi îi
> vor face să plece din România”. Magda Wolff avea şi ea
> o vorbă: ,,Fără dictatură, nu se poate conduce
> România!”. Cuvinte asemănătoare, dar rostite într-un
> context zeflemitor, le găsim şi într-o schiţă de
> Caragiale: ,,Ne trebuie o tiranie, ca în Rusia,
> domnule!”. Situaţia aceasta, constroversată, am trăit-o
> odinioară, când, fără să facem vreo aluzie, România a
> progresat pe toate planurile. Dar acum, de când cu
> democraţia, vedem cu toţii ce se întâmplă. Numai
> Dumnezeu ştie cum e mai bine pentru un popor
> atipic…