DISTRIBUIȚI

Motto:
’’Cei care cunosc adevărul nu sunt egali cu cei care îl iubesc’’
CONFUCIUS
DUMNEZEU A VRUT CA SĂ-L AVEM AICI LA GALAȚI, PE MALUL DUNĂRII ALBASTRE, PE SĂNDEL DUMITRU

Îl ştiam pe SĂNDEL DUMITRU de ceva ani. Rubicond, plin de înţelepciune, autor de gesturi umanitare rare în aceste timpuri (n.r. a cedat un rinichi fiului său pentru ca acesta să trăiască), prieten de vreme bună, dar şi de vreme rea, un interlocutor agreabil la orice şuetă, cum au fost zecile din atelierul pictorului Teodor Vișan, prieten comun, cu o minte iscoditoare ce-i cloceşte proiecte măreţe la care nu s-a gândit nimeni până acum. Exemple sunt cu duiumul, deşi unul recent le depăşeşte ca grandoare pe toate. Fostul lider sindical, s-a gândit la o serie de nu mai puţin zece volume grupate sub genericul ’’Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc’’. Sunt amintiri şi impresii personale şi ale altora despre Galaţi şi sudul Moldovei. Volume dedicate părinţilor săi, Vasilica şi Costin, ’’pentru dragostea cu care m-au crescut şi pentru că mi-au fost mereu nişte icoane sfinte, o pildă vie de nobleţe şi mare bogăţie sufletească dezinteresată , de dumnezeiască mărinimie, de o aleasă virtute, de abnegaţie şi de devotament total, de un nesfârşit spirit de sacrificiu pentru copiii lor’’. Şi motto-ul ales din eminescianul ’’Mai am un singur dor’’, este mai mult decât inspirată.
Dacă mintea nu-mi joacă feste, doar academicianul IOAN CAPROŞU a publicat documente similare despre Iaşi, culegeri de documente vechi, Domnia Sa fiind titularul catedrei de istorie academică, un specialist de necontestat de istorie medievală, cunoscut de autor, după cum am aflat, în urmă cu ceva ani, la o întâlnire profesională organizată la Brăila de profesorul și academicianul IONEL CÂNDEA, o altă somitate în materie. Academicianul a publicat zeci de volume documentare, însoţite de comentarii, despre viaţa Capitalei Culturale a Moldovei, atingerii cu documentele împrejurimilor la istoria oraşului, între 1408-1790, carte de înţelepciune apărută mai întâi la Editura Dosoftei în 1999, fiind apoi reeditată tot la o editură din zonă în 2008. În colaborare cu DAN BĂDĂRĂU, academicianul a mai scos două ediţii la Editura Junimea în 1974, apoi aceasta fiind reeditată în 2007, despre ’’Iaşul vechilor zidiri până la 1821’’.
SĂNDEL DUMITRU este unul dintre noii reprezentanţi ai şcolii istorice locale, apărută de vreo trei decenii, care a purces să construiască acest proiect ambiţios. Se pretinde din stirpea unui ŞTEFAN STANCIU sau PAUL PĂLTĂNEA, două nestemate ale actului istoriografic slobozit de constrângerile dogmelor şi canoanelor politice, încercând să reînnoade tradiţia şi să regăsească drumul către obiectivitate şi rigoare ştiinţifică. El este din anul 2006 membru permanent al „Comisiei pentru Istoria Orașelor din România”, subordonată „Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române”. „Galațiul, așa cum mi-l amintesc” a fost considerată, după apariția la ed. Istros a Muzeului Carol I al Brăilei a primelor două volume în 2012 și 2013, între cele mai importante lucrări publicate până atunci de istorie a orașelor și este propusă pentru diverse premii ale Academiei Române. E o mare diferență între o carte de istorie și o carte despre istoria unui loc, cu tot ce a putut strânge și vedea, cu sârg inimaginabil, Săndel Dumitru, în cartea sa „Galațiul, așa cum mi-l amintesc”. E adevărat şi că sintezele n-au lipsit de-a lungul vremurilor Galaţiului, de la cele ale lui MOISE N. PACU, GR.TRANCU IAŞI, GH.N.MUNTEANU-BÂRLAD, NICOLAE IORGA, la IOAN BREZEANU, CONSTANTIN GH. MARINESCU, GH. ŞTEFĂNESCU sau mai recent veniţii ADRIAN POHRIB sau CRISTIAN CĂLDĂRARU. Cea mai amplă istorie a Galaţilor scrisă vreodată şi care fără îndoială va fi dificil măcar de egalat se deschide cu un prim volum, cu ample şi exacte note de subsol, pornind de la valurile de pământ până la hărţile, cu sau fără greşeli ori omisiuni, de până în 1700. O astfel de lucrare nu am avut niciodată oferită spre lectură. Aflu că vor fi nu mai puţin de 10 volume, din care deja au apărut opt, ultimele două recent, iar numai pentru scrierea primelor patru, a fost nevoie de un deceniu. Dacă până acum informaţiile istorice ne erau furnizate sec, pe tipul flash-urilor din desenele animate, de data aceasta avem parte de relatări literare, dulci prin limba folosită, mult mai facile de memorat pentru elevi, studenţi, dar chiar şi pentru cititorii de toate vârstele, care au ce să piardă dacă nu vor intra în posesia seriei lui DUMITRU SĂNDEL, adevărată Biblie a Galațiului, dacă te consideri gălăţean get-beget. Ca şi noi, alții au citit și subliniat caracterul de noutate al modului de prezentare, vastitatea ei istorică, acribia autorului de a ajunge la orice document de interes, ținuta de înaltă clasă istorică a cercetării, care înfruntă istorici reputați și secole de superficialitate în cercetarea istorică, modul foarte hotărât, clar și elastic în același timp(,) de abordare ale problemelor spinoase și insuficient de atent cercetate din istoria Galațiului, dar și ținuta literară absolut remarcabilă (spun acad. Eugen Simion, Mihai Cimpoi) a unei cărți care poate fi asemănată parțial cu „Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe” (Editura „Universul” 1941) a celebrului Constantin Gane, (între cei care o consideră o excelentă lucrare istorică și literară fiind acad. Ionel Cândea, Solomon Marcus, Ioan Pop, Ioan Caproșu, Mihai Maxim etc). Cartea este un exemplu de seriozitate în cercetarea științifică a istoriei Galaţiului, autorul fiind ajutat de buna sa cunoaștere a limbilor germană, franceză, latină, rusă, greaca veche și aramaica, precum și de o solidă cultură, față de care și-au exprimat admirația profesorii Ionel Cândea, Paul Păltănea, Andrei Pleșu, Andrei Marga, Horațiu Mazilu, Constantin Frosin, Ionel Necula, Paulina Paulescu etc. Este meritul incontestabil al profesorului și academicianului brăilean Ionel Cândea, cel care l-a descoperit pe autor lucrând în preajma profesorului Paul Păltănea și care, după trecerea acestuia în neființă, l-a încurajat și l-a publicat la editura „Istros” a Muzeului Brăilei Carol I, una dintre cele mai reputate edituri a cărții de istorie din țară, de a-l fi prezentat marilor istorici ai zilei ca pe un cercetător solid și de mare viitor. De remarcat este și sprijinul, competent și continuu, dat de cercetătorul I de la Muzeul Brăilei, arheologul Costin Croitoru și întreaga echipă de cercetători ai acestui muzeu deosebit. Când o carte despre istoria Galațiului se publică întâi la Brăila și la distanță de câțiva ani deabia apare și la Galați, ar trebui să tragem concluziile și învățămintele cuvenite. Una peste alta este cea mai vastă lucrare despre orașul Galați și sudul Moldovei. Trebuie spus că primul editor care a publicat o lucrare a autorului a fost poetul Stelian (deși unii folosesc apelativul Sterian) Vicol în anul 2005 în revista Porto Franco, iar ziarul Viața Liberă publică un studiu despre o lucrare a autorului sub iscălitura poetului și publicistului Ion Manea în 2006. Profesorul univ. Constantin Frosin, desemnat „Cercetătorul Anului 2015” de către Oxford Summit of Leaders „Science and Education”, a publicat cronici despre autor în revista de cultură „Le Courrier International de la Francophilie”, astfel că autorul este bine cunoscut în lumea științifică europeană vorbitoare de limbă franceză și germană. În concluzie, cartea-fluviu este fără discuție o mare realizare în domeniul istoriei a unui gălățean autentic, iar orașul nu poate sta absent la acest eveniment, dacă se respectă ca oraș care găzduiește două universități. Prof. univ. Dr. Ionel CÂNDEA, managerul Muzeului Brăila ‘’Carol I’’, vorbind despre aceste ultime două volume ale lui SĂNDEL DUMITRU, apărute prin grija Editurii Centrului Cultural ‘’Dunărea de Jos’’ Galați, afirma: [Documentele, memorii în accepțiunea originală a autorului, sunt întregite în chip fericit de o serie de imagini cu o relevanță aparte pentru urbe și ce va fi fost ea în vremurile de altădată. Toate aceste instrumente de lucru pe care autorul le stăpânește cu măiestrie reușesc să transpună cititorul în ’’contextul istoric’’].
Pe coperta volumului VII este harta județului Covurlui din 1903. Cartea acestui autor absolut atipic cu o operă cu totul atipică, caracterizat de Prof. Univ.Dr. Nicolae Dobrovici Bacalbașa, drept ’’un Papillion la scara României’’, cu o cultură absolut remarcabilă, care și-a găsit din istoria locală o nișă inedită. Lucrarea, pentru unii mai ales datorită sutelor de note din subsolurile celor 475 de pagini, suferă de gigantism, la fel ca încercările lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu, ba chiar este și labirintică, dar deschide oricărui iubitor de istorie locală ‘’o gigantică floare cu nectar rar’’. Volumul VIII, pe copertă cu harta Tecuciului din prima jumătate a secolului al XIX-lea, are un număr similar de pagini ca precedentul, confirmă că proiectul editorial al acestui mare om al culturii și istoriei gălățene, harnic și meticulos, ale cărui lucrări au umplut cu folos un raft de bibliotecă publică. Inteligența sa nativă de scriitor extrem de rar de catalogat, cu personalitate distinctă, își duce scrisul până la limita și dincolo a eseului, textul devine poveste, mai ales în aceste vremuri tulburi când avem nevoie mai mult ca oricând de legitimitate istorică, dublată de suport științific. Succes nu-i urăm pentru că deja se bucură de el din plin, dar abia așteptăm să-i citim cu nesaț ultimele două volume din giganticul proiect, dar și alte lucrări girate de Domnia Sa.În numele iubitorilor de frumos, cu plecăciune,
Prof.univ.asoc. Pompiliu Comșa,