DISTRIBUIȚI

„ECSTASY”: SHUNGA & LAURIAN POPA, ALEXANDRU RĀDVAN, RÉSZEGH BOTOND @ GALERIA ÚJ KRITERION, DIN MIERCUREA-CIUC
25 februarie orele 19.00
E C S T A S Y / o expoziție despre eros și sexualitate
Expoziția Ecstasy, găzduită de Galeria Új Kriterion, din Miercurea-Ciuc, aduce în fața publicului gravura erotică japoneză (shunga) alături de creațiile unor artiști contemporani care explorează același subiect.
Stampele produse în perioada Meiji (1868-1912) și atribuite unora dintre cei mai importanți artiști japonezi de la acea vreme, precum Tomioka Eisen (1864-1905), Takeuchi Keishū (1861-1942), Terasaki Kōgyō (1866-1919) sau Ikeda Terukata (1883-1921), sunt prezentate pe simezele galeriei alături de lucrările lui Laurian Popa, Alexandru Rădvan și Botond Részegh.
Un eveniment recomandat persoanelor cu vârsta de peste 16 ani.
Curator: Ioan Paul Colta
Ecstasy
Expoziția Ecstasy aduce în fața publicului, într-un demers nemaiîntâlnit în spațiul nostru cultural, gravura erotică japoneză (shunga) alături de creațiile unor artiști contemporani, care explorează tema erosului și a sexualității.
Termenul de shunga (lit. imagini de primăvară) face referire, într-un mod aluziv, la o formă de artă cu conținut erotic, fiind asociat, în mod special, cu xilogravura cu acest subiect, produsă în Japonia în perioadele Edo (1603-1868) și Meiji (1868-1912).
Conținutul sexual explicit al gravurii shunga, care pentru un occidental, aflat sub influența moralei creștine, ar fi fost un subiect tabu, respingător, de care oamenii trebuiau să se simtă rușinați, era privit de către japonezi într-un mod complet diferit. Pentru ei sexul însemna o activitate plăcută, firească, importantă pentru sănătatea mentală și fizică. Shunga a promovat în rândul societății nipone o atitudine liberală referitoare la sexualitate. Gravurile de acest fel nu au avut însă doar rolul de a stârni apetitul sexual ci și pe acela de a transmite mesaje mai complexe, care explorau un mare areal al emoțiilor și trăirilor umane. Compozițiile conțin o multitudine de simboluri încifrate, parte a unui vocabular vizual cunoscut în epocă. Stampele s-au adresat deopotrivă atât bărbaților cât și femeilor care se delectau cu ele în intimitatea căminului conjugal.
Cu toate acestea, gravura shunga a fost, pe tot parcursul timpului, un așa-numit gen underground. În perioada Edo, ea a fost văzută de către autorități ca fiind subversivă din cauza mesajului său hedonist, unul opus principiilor doctrinei confucianiste promovată de către shogunat. Ulterior, în era Meiji, xilogravura shunga a avut din nou parte de o atitudine ostilă, fiind considerată, în ochii guvernului, care dorea să impună un cod de moralitate și de conduită pe modelul celui promovat de către statele occidentale civilizate, ca depravată. Din acest motiv marea majoritate a gravurilor nu poartă semnătura artistului sau sigiliul editorului.
Din punctul de vedere al calității și al prețului, stampele shunga au variat foarte mult, de la ediții elaborate, de lux, imprimate policrom, la unele monocrome, produse în tiraje mari, de un nivel inferior. Gravurile au fost cel mai adesea concepute ca parte a unui album, care includea de obicei doisprezece compoziții, sau a unei cărți (enpon).
În cadrul expoziției pot fi vizionate gravuri erotice din perioada Meiji, realizate în tehnica tradițională a xilogravurii sau în cea a litografiei. O parte dintre ele sunt atribuite unora dintre cei mai importanți artiști de la acea vreme, precum Tomioka Eisen (1864-1905), Takeuchi Keishū (1861-1942), Migita Toshihide (1862-1925), Mizuno Toshikata (1866–1908), Terasaki Kōgyō (1866-1919) sau Ikeda Terukata (1883-1921).
Occidentul a descoperit arta japoneză odată cu redeschiderea granițelor Japoniei (1854), către schimburile comerciale internaționale, după o autoizolare de restul lumii de peste două sute de ani. Printre mulțimea de artefacte, sosite în Europa, s-a aflat și xilogravura cu temă erotică. Naturalețea și lipsa oricăror inhibiții cu care artiștii niponi au descris actul sexual a fost deconcertantă pentru cei apuseni. Compozițiile în care trupurile protagoniștilor se contopesc în diferite poziții sexuale incitante și liniile care descriu personajele voluptoase surprinse în spasmul plăcerii au fost pur și simplu seducătoare.
Gravura shunga a generat o nouă viziune asupra reprezentării erotismului și a sexualității în artă. Acest aspect este reflectat cu prisosință și în lucrările unor artiști contemporani, precum cele alor Alexandru Rădvan, Botond Részegh și Laurian Popa, prezentate în expoziție alături de stampele shunga.
Alexandru Rădvan ne demonstrează, prin desenele sale, care compun seria intitulată sugestiv Acid Shunga, că este un bun cunoscător al gravurii erotice japoneze. Compozițiile sale sunt unele provocatoare, explicite (scene de sex normal sau oral, etc.), însă nu fără o doză de umor, care trădează opera unui mare desenator. Ele ne sugerează totodată, prin caracterul liniei dar și prin cel al compoziției, o anumită influență venită dinspre pop-art-ul american practicat de Keith Haring. Piercing-urile și tatuajele protagoniștilor plasează scenele în contemporaneitate. Cadrele surprinse de artist ne pot trimite cu gândul la pornografia din categoria amateur, în care actanții sunt oameni obișnuiți care performează, în fața camerei de filmat, plasată în intimitatea propriei locuințe.
Desenele lui Botond Részegh, din ciclul Poliphony and Pleasure, ne vorbesc și ele despre eros și sexualitate. Linia cursivă, trasă cu penița în tuș negru, și formele pe care le generează sunt caracterizate de expresivitate și delicatețe. Artistul a izbutit după îndelungi căutări să ajungă, prin abstractizare, la o esențializare a ideii de uniune și de contopire trupească. Pozițiile sexuale incitante ale cuplurilor plăsmuite de autor sunt cele care îi induc privitorului nota de erotism. Trimiterile la organele sexuale subliniază acest aspect. Modul de elaborare al compozițiilor sale, în care albul hârtiei (sau vidul) joacă adesea un rol important, ne pot trimite la spațiul cultural est-asiatic.
O preocupare pentru actul sexual și orgasm este prezentă și în demersul artistic al lui Laurian Popa. Motivul central al compozițiilor sale, din seria Organic drawings, este falusul, un aparent organ sexual masculin în erecție (sau poate o jucărie sexuală ?), detașat de corp și care are parcă o viață independentă. Desenele lui Laurian Popa (care pot fi la fel de bine categorisite ca picturi) sunt definite de o abordare experimentală din punct de vedere tehnic. Pentru a obține efectele vizuale dorite artistul a utilizat culorile acrilice în combinație cu o serie de materiale neconvenționale. Un exemplu în acest sens este prenadezul aplicat prin spray-ere, cu o consistență asemănătoare cu cea a albușului de ou, pentru a sugera sperma rezultată în urma unei ejaculări.
Expoziția Ecstasy oferă publicului ocazia unei întâlniri cu gravura erotică japoneză din perioada Meiji (1868-1912), și totodată cu creațiile unor importanți artiști contemporani, pentru care shunga a fost o sursă de inspirație. – Ioan Paul Colta