DISTRIBUIȚI

Munceai, iubeai ca un bezmetic,
Focos erai – un armăsar,
Dar, înțelept şi un bun sfetnic
Abia acum eşti, pensionar.

În goană, ca acceleratul
Fugeai, de parcă mâncai jar.
Acum, „gonești” precum marfarul,
Încet dar sigur, pensionar.

Nu mai joci fotbal, nu te-aclamă
Nimeni la volei, nici la bar.
Nici bicepșii nu-ți fac reclamă,
Ci sfatul tău, de pensionar.

Când vezi pe drum o siluetă
Ce-ți pune inima pe jar,
Să nu uiți, taică, de…rețetă,
Că ea te ține pensionar!

Să nu te supere golanul
Fără maniere, fără har,
Că nu se ştie niciodată
De va ajunge pensionar…

Când la ghișee stai la coadă
Şi te jigneşte-un funcționar,
Plecând, urează-i de pe stradă:
„Dea Domnul s-ajungi pensionar!”

De-acum, te mână datoria
Pentru cei tineri să fii far,
Cu mintea cea mai de pe urmă.
Eşti înțelept, eşti pensionar.

Ascultă sfatul meu, frățeşte:
Fă-ți tratamentul balnear,
Mănâncă sănătos, citeste
Şi plimbă-te, drag pensionar!

„Ai grijă să îți iei pastila!”
„Ai grijă să îți pui fular!”
Iar dacă uiți, Domnul cu mila!
SĂ NU UIȚI, ÎNSĂ, DE…FERMOAR!

Toma Constantinescu