DISTRIBUIȚI

Te văd, dar nu te pot distinge,
te-aud, dar glasul ți se stinge,
te pipăi, nu te pot atinge,
te gust, amarul mă respinge,
miros, doar mirtul mă convinge.
Privesc, trecutul se dilată,
eram flăcău și erai fată,
cântam iubirea-ncununată,
nedreptățită câteodată,
nedespărțită niciodată.
Aud, dar glasul ți se pierde
când pasu-ți calcă iarbă verde,
speram iubirea n-o vom pierde
când ne spuneam în față verde
că-n fericire ne vom pierde.
Îți simt vibrația plăpândă
când inima-ți e tremurândă
și ochi străini ne stau la pândă,
din umbră vor ca să ne vândă
că-n noi purtăm, smeriți, osândă.
Că gusturile se dispută,
naivii între ei discută,
de sunt în clar sau în derută,
cum viața noastră e cernută,
dreptatea pentru noi pierdută.
Te văd cu multă claritate,
te-aud timpane destupate,
te simt cu pipăiri oftate,
te gust papile desfundate,
miros cu nări larg dilatate.
Ești tu ființa-mi destinată,
ești tu iubirea mea curată,
ești tu cea binecuvântată,
ești tu credință-n viața toată,
ești tu cea care-ai fost odată.