DISTRIBUIȚI

Un număr de 5,3 milioane de pensionari, 4 milioane de copii şi adolescenți sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari, 400.000 de angajați din companiile de stat sunt susținuți din contribuțiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajați rămași în mediul privat. La aceștia se adaugă cei 3-4 milioane de români care practic nu se regăsesc în nicio statistică, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistență. De ce au nevoie partidele politice de-o astfel de Românie?
Datele statistice sunt clare: structura populației României ilustrează un model de economie care nu va fi funcțional pe termen lung, atâta timp cât vor exista mai mulți asistați social decât contribuabili: 5,3 milioane de pensionari, 8,2 milioane de asistați social (aici sunt introduși şi copii), 1,2 milioane de bugetari şi 400.000 de angajați din companiile de stat sunt susținuți din contribuțiile, taxele şi impozitele plătite de cei 3,1 milioane de angajați rămași în mediul privat.

Citește și: S-a rupt lanțul de iubire? Dragnea a șters pe jos cu Tăriceanu în CExN al PSD! Acuzații grave la adresa liderului ALDE
În 2001, Guvernul lui Adrian Năstase a introdus venitul minim garantat. Nimeni nu s-a atins, peste ani, de acest venit, nici PNL, nici PDL, partide de dreapta care trebuia să încurajeze munca. Mai mult, PDL a majorat acest venit minim garantat, alături de introducerea pensiei minime garantate.

Plantezi bugetari şi culegi voturi
În toți acești ani, numărul angajaților la stat a crescut într-un ritm susținut – de la 1,23 milioane în 2005 la 1,37 milioane în 2017 – şi, parafrazându-l pe fostul prim-ministru al Franței în ce-a de-a treia republică, Georges Clemanceau, România a fost în această perioadă o țară foarte fertilă: plantezi bugetari şi culegi voturi.

Creșteri fabuloase de venituri de la stat
În tot acest timp, nu numai că numărul angajaților la stat a crescut, dar aceștia au început să câștige mult peste cei de la privat, ceea ce nu este în regulă. În iulie, un angajat în administrația publică a câștigat peste 4200 de lei, cu 1300 de lei mai mult decât un profesor, arată datele Institutului Național de Statistică.

Citește și: Mihai Tudose și Marcel Ciolacu pe lista NEAGRĂ! Cine sunt cei 11 care au votat împotriva lui Liviu Dragnea în CExN PSD și cine este cel care s-a abținut (SURSE)
Astfel, un angajat la stat câștigă cu 60% mai mult decât unul la privat. Randamentul la locul de muncă a atins un minim istoric, în ciuda majorărilor spectaculoase de salarii. În partea cealaltă, angajatul de la privat câștigă în medie, în mână, 2600 de lei. Ca să-l ajungă pe colegul funcționar, privatul trebuie să mai pună 60% în plus la leafă.

Problema este că, pentru ca statul să plătească aceste salarii tot mai mari, cei din mediul privat trebuie să muncească mai mult, deși nu au parte de majorări de lefuri la fel de spectaculoase. Economia reală este dată de privat, nu de sectorul bugetar, lucru pe care se pare că actualul Guvern nu îl înțelege.

Administrația bubuie de nepotism
Acum, dacă întrebi un elev ce vrea să se facă când va fi mare, cu siguranță va răspunde ca bugetar. Partea proasta este că zona administrativă bubuie de nepotism, angajările fiind făcute pe bază de rudenie în cele mai multe cazuri. Degeaba ești bine pregătit în domeniul administrativ dacă nu ai o „pilă”.

Vacanțe de lux la mare, de o săptămână, plătite din bani publici
Zeci de mii de bugetari beneficiază anual de o vacanță de lux la mare, de o săptămână, plătită din bani publici. Cazarea e la un hotel de 3 sau 4 stele, mâncarea și băutură e în sistem all-inclusiv. Funcționarii își pot lua cu ei soțul sau soția, chiar și copiii. Costurile pentru cazarea și masa acestora sunt achitate tot din bani publici.

Pentru a da o tentă legală acestui concediu de lux, totul e mascat sub forma unui curs de perfecționare. Cazarea și masa costă de 5 ori mai mult decât cursul. Contractele de acest gen se atribuie direct unor firme agreate. Afacerea are la bază angajați ai statului, care controlează aceste firme sau câștigă bani de pe urma ei.

Pe de altă parte, 33 la sută din angajații statului stau degeaba şi alți 33 la sută trebuie supravegheați ca să își facă treaba. Iar ceilalți, care muncesc, manifestă o solidaritate ciudată cu ei, de tip colectivism de pe vremuri.

A doua țară după Siria la capitolul emigrare
Astfel, apare și frustrarea românilor care se simt neputincioși în fața acestor probleme reale din România. Din acest motiv, mulți părăsesc țara. Nu este de mirare faptul că am ajuns a doua țară după Siria la capitolul emigrare. Dacă pentru bugetari Guvernul PSD-ALDE a fost darnic și a aruncat cu salarii ca la lăutari, sectorul privat a avut de suferit în primul rând prin schimbările dese din zona fiscalității.

Deși în programul de guvernare PSD-ALDE a vorbit despre impozitare 0 pentru dividende, în realitate nu s-a întâmplat nimic, semn că a fost o mare țeapă electorală pentru mediul privat. La fel s-a întâmplat cu multe alte promisiuni, doar bugetarilor, guvernanții continuând să le crească salariile.

Nu mai spunem de faptul că avem extrem de multe salarii speciale, de la parlamentari la primari și magistrați. Acești din urmă bugetari nu prea își justifică sumele încasate lunar, având în vedere „comediile” din zona juridică, unde marii corupți sunt miruiți cu pedepse cu suspendare sau cu 1-2 ani, deși au păgubit statul cu milioane de euro. În schimb, un amărât care fură o rață sau un cablu stă și 3 ani la pușcărie. Asta este România, asta e țara unde, cu cât furi mai mult, cu atât primești o pedeapsă mai mică.

Problema este că aparatul bugetar este și foarte plin, supraaglomerat. Ministere încărcate, primării, consilii județene și multe agenții unde angajații nu își justifică locul de muncă. Și, totuși, aici, încă se mai fac angajări, pe când firmele private se închid pe capete, iar angajații iau drumul străinătății unde salariile sunt mult peste România, și ne referim la sectorul privat. Întrebarea este cine va mai munci în țară dacă nu va mai exista privatul?

PSD, mai puternic ca niciodată
În acest timp, PSD este mai puternic ca niciodată. Iar Liviu Dragnea, tot ce i-a scăpat din mâini, anul trecut, pe neașteptate, a primit înapoi, acum, aproape miraculos:

Premier marionetă, validat de un Președinte care nu i-a mai pus nicio piedică, înfrângerea rivalilor din partid, legile justiției schimbate de Parlament conform dorințelor sale, ”revoluția fiscală” devenită realitate, relații din ce în ce mai strânse cu idolul său politic, Viktor Orban și o galerie zgomotoasă care scandează, ”hai liberare, mai e puțin, încă două-trei lovituri și i-ai înfrânt pe toți, te-ai salvat și ne-ai salvat.”

Și asta în timp ce soldații săi credincioși din Parlament așteaptă doar un semn ca să modifice radical Codul penal și legile siguranței naționale dar și să îi pună la dispoziție Comisiile parlamentare speciale pentru a îngenunchea ultimele instituțiile care îi rezistă.

Paradoxal, însă, Dragnea nu este doar mai puternic ci și mai vulnerabil decât a fost în februarie 2017, după ce s-a ales praful de Ordonanța 13 și după ce premierul Sorin Grindeanu a început să îi ignore comenzile. Motivul? Forța pe care a căpătat-o îi dă senzația că a devenit invincibil și că nu mai are cum să rateze victoria finală.

De aceea, acționează impulsiv, grăbit, fără să mai calculeze atent consecințele. Iar asta se vede cel mai bine în faptul că începe război după război, niciunul ușor de câștigat. Din contră. De ce o face? Este convins că își permite să deschidă oricât de multe fronturi dorește, deoarece, nimeni nu îl mai poate opri.