DISTRIBUIȚI

„Forest” la Galeriile Karo cu:
Ioan Burlacu, Dragoş Burlacu, Marius Crăiţă-Mândră, Cristi Diaconescu, Ana Dorotea, Maxim Dumitraş, Andrei Gheorghiu, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Matei Lăzărescu, Florian Lipan, Christian Paraschiv, Ana Petrovici-Popescu, Sever Petrovici-Popescu, Mihai Sârbulescu, Nada Stîngu, Nora Stîngu, Ilinca Strungaru, Constantin Ţînteanu, Bogdan Vlăduţă, Constantin Broşu, Andrei Rosetti.
Justificare
Expoziţia “Forest” se adresează în primul rând acelei entităţi, mulţime de oameni indiferentă sau parte activă la dezechilibrele provocate de poluare şi defrişare cu efecte ce duc la alienare, distrugere a naturii, a habitatelor, dispariţii a unor specii de plante sau animale. Mulţi refuză orice responsabilitate mergând pe acelaşi drum abuziv indiferent de consecinţe, nu acceptă să facă vreo schimbare în stilul de viaţă, să respecte şi să preţuiască spaţiul prin care se deplasează, interacţionând aberant şi iresponsabil, lăsând urme greu de şters ori vindecat. Nu e uşor să schimbăm obiceiuri şi mentalităţi, să provocăm o reacţie pozitivă acolo unde ceilalţi au eşuat sau nici măcar nu au încercat. Puterea exemplului nu-i de ajuns, cu toate acestea pasivitatea nu este acceptabilă, orice acţiune în direcţia necesară fiind binevenită. Propunem o încercare de introspecţie măcar, cercetare lăuntrică începând chiar cu cei care au dorit să facă parte din această aducere la un loc. Este o nevoie de a înţelege că suntem atât parte a problemei cât şi a soluţiei. Pădurea ca simbol al conceptului curatorial nu a fost aleasă întâmplător. Ea este nucleul în jurul căruia gravitează fiecare lucru, e fundaţia care sprijină întreg edificiul. Fără aceasta totul se prăbuşeşte. O ieşire în urmă cu cinci ani într-o zonă relativ izolată, undeva la graniţa dintre judeţele Bacău şi Harghita, după lacul de acumulare Poiana Uzului s-a dovedit a fi revelatoare. După un drum anevoios, foarte dificil, pe o şosea cândva asfaltatâ dar ajunsă într-o stare precară, după ce ne-am străduit să continuăm cu orice preţ, iată-ne la destinaţia dorită: un Paradis din care la prima cercetare nu ai fi dorit sa mai pleci vreodată. La o privire mai atentă descoperai grămezi de gunoaie, ambalaje de plastic, cutii de bere ce sufocau locul idilic de care ne bucuram. Râul de munte cu apele repezi şerpuia printre zdrenţe de nailon amestecate cu recipiente de tablă. Am dorit atunci să le strâng pe toate, să fac un om uriaş. Nu mi-am împlinit această pornire. Sâmbătă, 15 februarie 2020 am revenit în acelaşi loc. Am strâns cinci saci de gunoi, i-am adus în galerie, i-am aşezat frumos pe podea lângă o siglă cu numele “Forest”. Nu-i plăcut nici de dorit dar nu avem de ales. Oamenii vor sta printre gunoaie, astfel vom înţelege ceea ce e foarte simplu, este acelaşi lucru: gunoaiele din munţii noştri sunt gunoaiele din casele noastre. (Constantin Ţînteanu)
Puncte de vedere
Artiştii expozanţi, unii dintre ei, au considerat necesar să-şi întărească mesajul vizual cu unele idei legate de tematica propusă ori cu lămuriri despre cazurile particulare abordate. Alţii au lăsat lucrarea să vorbească singură, fără să explice, fără să se justifice. Aşa cum imaginile au cerinţele lor, cu afinităţi sau antipatii unele faţă de altele, la fel şi textele se supun aceloraşi reguli. Ca experiment, am suprapus, acolo unde a fost posibil, cuvântul peste semn, dublare a vocii. Sper că am reuşit ceea ce ne-am propus, chiar şi ca simplă aluzie. Departe însă de iluzie, apropiată mai degrabă, atât cât s-a putut, de realitate.
Ion Grigorescu:
cum să scriu fără să fi văzut ce aţi adus?
Se pun poeţii şi pictorii de-a latul drumului forestier să nu mai coboare camioanele? Au păţit-o pădurarii, darmite artiştii vizuali; marii tăietori au birouri şi pereţii sunt plini de diplome şi anunţuri, autorizaţii şi certificate, nimic poetic, mai marile instituţii au buget pentru artă combativă, (sunteţi cumva sponsorizat?), vor veni să vă taie panglici, să verifice dacă pe afiş aveţi sigla lor. Din ce aţi făcut afişul? Hârtie de copac, e fluxul nostru, noi vă alimentăm cu materie primă. Cine se dă la noi să se dea la voi în galerie, în pădure? sunt locuri pentru plimbare, foarte frumoase… aer curat. Plimbaţi-vă!
Christian Paraschiv:
Lucrarea se compune din mai multe bucăţi/părţi realizate la mari depărtări spaţio/temporale— unele făcute la 8 ani în formă de desen, altele la Paris ca lucru pe computer, altele transferate pe suprafeţe transparente şi stabilizate cu foiţă de aur cu aluzii directe la bizantinism — deci ca timp o plimbare de la Bucureşti la circa 8 ani spre Parisul anilor 90 şi în fine la 66 de ani tot la Parisul anului 2020! Deci pe lîngă plimbarea plastic ating şi îmbătrînirea/trecerea — căci cum Harta nu este neapărat LOC artistul nu este numai LOC —
2020 Paris
Florian Lipan:
mizerul luă craca
şi binefăcătoarea-i silui
de umbra ei încântătoare.
iar ea gemu fără-ncetare.
fu propria-i osînd’ a dărui.
e mersul lumii şi al urmei de nebuni
binele se răzbună pe cei buni.
am ostenit de plînsul umbrei clare
ce-o sfîrteca aceste fiare,
nebun de jale de lujeri curaţi
smintiţi de draci turbaţi,
îs frînt de dorul umbrei pure
ce-o potopesc cotarle dure.
şi cine n-ar jeli!
dar, vai? Degeaba urlu eu;
fărădelegea, nerecunoştinţa
în lume vor pui mereu.