DISTRIBUIȚI

Expoziție Anne Katrine Senstad „Trans/essence” @ Galeria Új Kriterion, Miercurea Ciuc
Anne Katrine Senstad
(Oslo/ New York)
Trans/essence,
Galeria Új Kriterion
(Miercurea Ciuc, Petőfi u. 4)
2 aprilie – 25 mai 2020

Anne Katrine Senstad – imagistica absolută

Zbor cu avionul din Germania spre vest, sper să ajung acasă într-un sfîrșit (mie cel puțin mi se pare că ajung foarte încet). Mă holbez prin geam: orizontul îndepărtat e stăpînit de soarele de amiază care se ascunde într-o ceață rară cît cuprinzi cu ochii. Peste orizontul limpede se întinde o dîră de lumină îngustă, albă – fîșii de nori, senzații care ne intrigă simțurile și atîtea altele. Jos, o ceață moale, pufoasă, gri-albastră, mai sus, una de culoarea albastru închis. Cunosc locul acesta, lumina asta, energia asta – arta se contopește cu viața și îmi vin în minte fotografiile Annei Katrine Senstad.

Nu cu mult înainte să pornesc în Germania i-am făcut o vizită Annei. Opera ei o urmăresc din anii 90. În 2002 am scris, folosind cuvintele lui John Golding, că fotografiile ei „au deschis un drum nou spre o realitate imagistică definitivă sau spre o imagistică absolută”, și „imagistica absolută” la care mă refer este chiar lumina însăși.

Operele ei fuseseră asemănătoare – culori moi, limpezi, o simplitate care se simte în toată fotografia, senzațiile care se creează datorită imaginii fluide parcă, și din nou, „imagistica absolută” care e chiar lumina însăși. Dar ceea ce era o noutate fusese senzația creată de peisaj, orizontul limpede care la ea nu este doar linia cu care ne-am obișnuit ci mai ales locul de odihnă a lumii naturale.

Operele de artă se inspiră întotdeauna din operele care le-au precedat. În opinia mea, lucrările Annei Katrine Senstad se înrădăcinează în picturile monocrome ale lui Ad Reinhardt, de acolo crescuseră, de acolo avem așteptarea ca spațiul limpede și culoarea limpede să nască idei în privitor. Sensibilitatea aceasta ne conduce într-o anumită măsură spre artiștii americani moderniști și aici mă gîndesc mai ales la Arthur Dove, la moliciunea formelor naturale care sugerează un fel de sinteză a sentimentelor și a simțurilor. Mai mult, în operele ei se simte și interesul arătat misterelor care înțes lumea, un interes care ne amintește de iluminiștii și transcendentaliștii americani (Thoreau și Whitman). Într-adevăr, Stenstad, așa cum spune Robert Rosenblum, se racolează acestor artiști în spiritul „Tradiției Romantice de Nord” (știind asta nici nu e surprinzător că Stensad are rădăcini norvegiene). Pamela Schaeffer scrie: „Rosenblum… este unul dintre acei oameni de știință care au declarat printre primii că arta abstractă care e departe de a reprezenta o simplă ruptură de arta figurativă face parte de fapt din tradiția nord-europeană romantică a cărei nume importante sunt Caspar David Friedrich și Joseph M. Turner – peisajele lor sunt îmbibate de un simț al dumnezeiescului.” Artiștii abstracți s-au luptat cu aceleași greutăți ca și primii romantici: „Cum s-ar putea exprima, într-o lume secularizată, toate acele experiențe religioase care înainte de romantism fuseseră temele tradiționale ale artei creștine?”

Eu personal sunt atras de operele de artă reverențioase și nu ireverențioase, care sunt smerite și nu egoiste, care privesc arta ca pe un proces lent și sufletesc și nu ca pe un răspuns rapid la vremurile schimbătoare, și care au tot atîtea referiri la natură cît la artă. Anne Katrine Senstad în vremurile noastre tulburi creează opere adînci gîndindu-se la un public anume.

Gary Snyder

Gary Snyder istoric de artă și galerist din New York. Și-a deschis prima galerie în 1991 și a expus operele modernismului american.