DISTRIBUIȚI

Petre Chirea, „Manuscriptum” – o parte dintre lucrarile seriei Manuscriptum vor fi prezente la Slobozia, în cadrul expozitiei „Lux animae”
„Matricula plebaniae Cibiniensis” (1310-1630), cea mai veche relicvă a limbii germane scrise în Transilvania, a constituit punctul de plecare al proiectului „Manuscriptum”, semnat de pictorul Petre Chirea. Abordarea sa devine incitantă din momentul când transpunerea picturală și grafică se suprapun, apoi se relaxează și se metamorfozează în stilul artistului, definit printr-o tratare și o trăire directă în raport cu motivul. De la forma unei scriituri mentale, grafiate sau pictate cu pensula, artistul ajunge în punctul de a disemina plastic civilizațiile și timpurile, eliberându-se de norma unor vremuri trecute și restaurând libertatea inerentă ființei sale. Pentru acest demers, Petre Chirea a cercetat, descoperind formule adecvate conceptului său, plasându-și gândirea în contextul propriei maniere, tangențială cu experimentele expresionismului abstract, care îi sunt specifice. De la seriile de compoziții vizând mediul urban și concretizate în conceptul „My town” , trece rapid la „My Univers” și la „Arheologia sufletului”, determinând privitorul să îl bănuiască de anumite legături evidente cu filosofia, datorate unor concluzii rezultate în urma intruziunii artistului in spațiul citadin actual, antagonist cu spiritul său iscoditor, care se află într-o recurentă nostalgie cu reminiscențele trecutului. Căutarea vremurilor trecute în detalii nu este ceva nou, astfel încât, întoarcerea în timp ține de firescul demersului ideatic al artistului. Subiectul „Manuscriptum” s-a pliat pe tenta picturală, dar și pe anumite grafisme, care amintesc punctul de plecare al gestului său artistic. Petre Chirea se oprește asupra unui tip de reprezentare, care amintește ideea de manuscris, păstrând într- o scriitură abstractă, forma interpretată plastic a unor litere, vorbind despre rândul scris în citarea stilizată a unei pagini, unde linii orizontale, trasate cu negru amintesc caligrafia manuscrisului, ce ambientează foaia îngălbenită, peste care au trecut secolele, artistul se identifică uneori în cromatica reținută, formată din griuri și ocru deschis. La un moment dat, registrul de interpretare se îndepărtează de manuscris, completând stilul personal.
De la ideea de rând, pictorul ajunge la ideea de literă și, printr-o trăsătură destul de gestuală, acesta restituie o componentă, un traseu grafic al unei litere, ridicată la scară și desfășurată pe întreaga suprafață a pânzei. Una dintre compoziții încearcă să reproducă un fragment din document, sub care citim data 1546. Aici, Petre Chirea a fost interesat de expresivitatea detaliilor redate cu pensula înmuiată în negru, pe fondul deschis de roșu, oranj și alb, prezentarea vizuală ducându-ne cu imaginația direct la sursa manuscrisului. Discrete careiaje cromatice descoperim sub evocarea vechiului scris, devenite un joc de planuri, vorbind despre nenumăratele modalități de a pune în evidență un limbaj vizual preluat și transpus într-un alt registru.
Buclele literelor, trasarea cursivă a liniilor cuvintelor anulează figurativul, transformându-se într-o expresie plastică, prezentând astfel conceptul de carte deschisă, asupra căreia se exercită actul citirii. Potențele roșului vin să întărească dominanta cromatică a multor compoziții.
Într-o altă lucrare, Petre Chirea redă cu mijloacele picturii senzația vizuală pe care o are asupra tipăriturii închise și asupra paginilor pe care le răsfoiește mental. Foile vechi, conservate, depozitate sunt evocate prin intermediul unei instalații, un obiect, recreat de artist dintr-o carte veche, de istoria artei, peste care a turnat vopsea industrială și a fost atacată cu acid. Ferecat cu sârmă, acest obiect de trei kilograme are o efigie aurită, pe verso, iar pe recto, pietre semiprețioase din ochi de tigru. Legată cu sfoară de cânepă și montată pe o pânză pictată, cartea ilustrează aceeași idee a manuscrisului vechi. De la reminiscențele vizuale ale „Matricula plebaniae Cibiniensis”, proiectul lui Petre Chirea evoluează spre o îndepărtare totală de subiectul inițial, arătându-ne cum poate evolua un subiect concret, de la o reprezentare recognoscibilă, la una nonfiguratuvă, prin care dorește să accentueze transformările la care este supusă civilizația, de-a lungul existenței sale. Transformarea într-o scriere liberă, care doar sugerează faptul că artistul a avut sursa de inspirație în datele figurative ale unui text. În numeroase abordări, există spații cu trăsături scurte de pensulă, în nuanțe de ocru pe fond oranj, ce pun în evidență zone din care picturalul nu lipsește. Până la urmă, într-o firească evoluție a imaginii, câmpurile compoziționale abstracte se așează pe suprafața pânzei descriind axe de culoare, aparent aleatorii, în semicercuri și unghiuri, semn că artistul a conferit proporții vaste unor detalii ale literelor, pretext pentru a-și continua viziunea, diferită și totuși aceeași, în discursul său plastic, încărcat de note tensionale. Cuvântul scris devine pentru Petre Chirea o întreagă lume, implozia și explozia materiei devenind fondul unor osmoze cromatice, controlate ca intensitate, pictorul alăturând efemeritatea transcrierilor formale, cu perenitatea creațiilor culturale ale unor timpuri trecute, suprapunând vizual secole, care nu mai au nimic în comun. Emoția artistului contemporan se alătură rigurozității imaginii medievale, se transformă, se diminuează, până devine mișcare și ritm. Compoziții mai întunecoase, realizate din arii lejere de tonuri, întregesc seria de lucrări în care vibrația spațiului pânzei prin tușe repetitive, vorbesc despre tendința existențială alertă a omului de acum. Traseul cromatic devine liric, frumusețea culorilor induce o stare explozivă a trăirii, timpurile de atunci și de acum se suprapun și se comprimă.

Ana Amelia Dincă