DISTRIBUIȚI

E trist că în România de azi 3 milioane de oameni și-au băgat nasul în așternutul altor oameni și au semnat ca să își impună voința asupra sexului altor oameni. Dar nu s-au găsit 3 milioane care să semneze pentru spitale, școli, drumuri, deși starea acestora îi privește direct infinit mai mult decât cine cu cine alege să își trăiască viața.
Organizarea, la începutul lunii octombrie, a unui referendum pentru familia tradițională nu este întâmplătoare deloc. PSD are nevoie de aceasta mascaradă din multe motive, inclusiv ca păstrare la putere a guvernului Dăncilă în ecuația mazilirii lui Liviu Dragnea din fruntea PSD. Din punctul meu de vedere, eu nu cred că e nevoie să redefinim în Constituție familia. Nu pentru că ne costă aproximativ 20 de milioane de euro. Ci pentru că, dacă în 7 octombrie puțin peste cinci milioane de români vor decide să meargă la referendum, ei vor hotărî, de fapt, nu că două persoane de același sex nu se pot căsători – prin lege, asta nu se poate nici acum -, ci vor alege să ne întoarcem în peștera fricii, locul în care oamenii sunt cel mai ușor de dezbinat şi de manipulat.

Pentru că acest referendum ține de România medievală și nu are nimic cu Europa mileniului III. În plus, consider că reflectă perfect ipocrizia celor care nu prididesc să clameze democrația și drepturile omului, libertatea individuală, dar sunt gata să le sacrifice fără să clipească atunci când e vorba despre semenii lor, oameni care nu le-au făcut niciun rău, nici lor personal, nici societății, dar care sunt pur și simplu diferiți.

Citește și: Cristina Tarcea, șefa ICCJ, atacată de haita PSD! Se vrea astfel modificarea componenței completului care îi va da sentința definitivă lui Dragnea
Altfel, deși așa s-a înțeles, acest referendum nu este despre legalizarea căsătoriei între homosexuali. Nu este despre dreptul cuplurilor homosexuale de a avea copii. Nu este nici măcar despre căsătorie.

Aceste chestiuni țin de legi care nu au fost inițiate niciodată și pe care nici nu cred că le-ar iniția cineva, cel puțin în perioada următoare, având în vedere că societatea românească nu e pregătită pentru o astfel de perspectivă. Din păcate, până și un proiect privind parteneriatul civil, care ar fi fost un răspuns simplu la o problemă reală, a fost demonizat și respins.

Acest referendum este despre interzicerea prin Constituție ca vreodată să se pună problema acestei legiferări. El nu împiedică o modificare iminentă, nici măcar una probabila, ci doar ridică un zid. Mai precis, dacă acum Constituția definește familia ca uniunea dintre doi soți, fără a specifica nimic altceva, inițiatorii referendumului vor ca pe viitor Constituția să limiteze familia la uniunea dintre un bărbat și o femeie. Ceea ce exclude din definiție și familiile monoparentale. Adică, o mamă divorțată sau văduva împreună cu copiii ei nu vor mai fi CONSTITUȚIONAL o familie.

De ce acest referendum?
Singurul argument închegat pe care l-am auzit pentru a justifica acest referendum a fost cel religios. Păcatul și teama ca nu cumva BOR să ajungă să fie obligată să oficieze căsătorii gay. Al doilea e pur și simplu o tâmpenie. Nimeni nu poate obliga BOR să introducă un ritual sau să schimbe un ritual. Biserica este perfect autonomă, așa că această temere este la fel de întemeiată ca aceea că BOR ar putea fi obligată prin mai știu eu ce lege să schimbe numărul zilelor de Post sau data Crăciunului.

Cât despre chestiunea păcatului, nu văd de ce ea nu este lăsată în sarcina păcătosului. Până la urmă, relația cu Dumnezeu și judecata Lui este o chestiune personală, pe care fiecare și-o asumă așa cum crede de cuviință. În paranteză fie zis, mi-e greu să înțeleg cum Dumnezeu poate pedepsi pe cineva pentru că El l-a făcut altfel. Ar fi un fel de mea culpa divină.

Dar dincolo de argumentații punctuale mai mult sau mai puțin filosofice, principial vorbind, ce caută argumentul religios ca premisă de legiferare într-un stat laic? Este o lipsă de igienă politică. În aceeași linie este și argumentul tradițional. Cine crede în tradiții și vrea să le respecte o face, cine nu, e liber să procedeze cum dorește. O să ajungem să băgăm în Constituție și bradul de Crăciun, probabil cea mai răspândită tradiție românească?

În mod normal, legiferarea într-un stat laic și democratic are două resorturi: oportunitate și legalitate.
Sub aspectul oportunității, nimeni nu a explicat ce anume ar justifica acest referendum pentru o astfel de modificare majoră, la nivel constituțional. De ce e ea necesară? S-a întâmplat ceva anume? A fost constatat științific, a fost documentat un fenomen social îngrijorător? Care e acela și care sunt studiile care îl analizează?

Percepții, leșinuri și fobii individuale? Să și le trateze fiecare pe cont propriu. Altfel, devine temei de oportunitate și „statul paralel”, că așa i se pare lui Dragnea sau mai știu eu cărui infractor.

Sub aspectul legalității, argumentele sunt împotriva acestui demers. În plan european, există o recentă decizie CEDO care a obligat Italia la despăgubiri către cupluri gay a căror căsătorie realizată în străinătate nu a fost recunoscută:

„Absența oricărei recunoașteri a relației lor a dus cuplurile într-un vid juridic, ignorând realitatea lor socială și permițându-le să se confrunte cu obstacole în viața de zi cu zi (…) statele sunt libere să nu deschidă căsătoriile decât pentru cuplurile heterosexuale, dar cele homosexuale au nevoie să fie recunoscute legal și să le fie protejată relația”.

Noi vrem să interzicem constituțional căsătoria gay, de-abia am respins și parteneriatul civil, ceea ce în curând ne va face victime sigure pentru că problema deja se pune. CCR are pe rol sesizarea unui cuplu gay care cere recunoașterea căsătoriei oficiata la Bruxelles în 2010.

La sesizarea CCR, cazul lui Adrian Coman si Clai Hamilton a ajuns la Curtea de Justiție a UE, iar în cadrul audierilor, poziția celor doi ar fi fost susținută de reprezentanţii Comisiei Europene. Hotărârea CJUE care ar urma să apară nu peste mult timp ar putea obliga, implicit, Romania să recunoască aceste căsătorii, adică să recunoască statutul de soț al cetățeanului străin căsătorit cu cetățeanul român. Ceea ce ar fi imposibil după ce Constituția ar fi modificată.

Interesant că, în septembrie anul trecut, CCR decidea că și partenerul unui inculpat homosexual are dreptul de a refuza audierea ca martor, ceea ce face o trimitere clară către condiția de soț.
În plus, în mod evident, prin restrângerea noțiunii de căsătorie avem o restrângere de drepturi constituționale în raport cu prevederile actuale. Și, potrivit Constituției, o restrângere de drepturi și libertăți nu poate face obiectul unei revizuiri a Constituției. Deocamdată, CCR a decis doar că a fost legală procedura de exercitare a inițiativei cetățenești, ceea ce nu a contestat nimeni.

Altfel, 3 milioane de oameni își bagă nasul în așternutul altor oameni și semnează ca să își impună voința asupra sexului altor oameni. Dar nu se găsesc 3 milioane care să semneze pentru spitale, scoli, drumuri, deși starea acestora îi privește direct infinit mai mult decât cine cu cine alege să își trăiască viața.
Când vine vorba de cearșafurile altora, 3 milioane de oameni își rup hainele de pe ei de credincioși ce sunt. Mai puțin când vine vorba de furt, înjurătură, minciună, bătaie și droguri. Acolo o luăm mai ușor cu credința.

PSD a preluat tema (eu cred că a creat-o de la început prin interpusa Coaliție), având în vedere impactul emoțional major. Ca un partid de stânga susține o asemenea restrângere demnă de conservatorii cei mai conservatori este o aberație perfectă. Dar asta e deja alta poveste.

PSD este într-un moment de picaj și are nevoie de o temă care să-l relanseze. Să devină el apărătorul (?) credinței strămoșești și tradiției milenare (de aceea, și tema unirii cu Basarabia, altă manipulare periculoasă), iar în emoția creată, poporul să uite de rate, salarii, pensii, hăcuirea Justiției, gazarea Diasporei în 10 iunie etc..

Este vorba mai ales de propriul electorat dezamăgit că nu plouă cu promișii cârnați, dar și despre antipesediști care nu au uitat ce e acela stat laic.

Cine intră în jocul acesta, voluntar sau nu, va ajuta PSD. Și ce își poate dori mai mult PSD decât să o luăm pe arături tradiționaliste și religioase cu iz rusesc și acest derapaj să justifice un puseu antieuropean chiar în zona antipesedistă tradițională?
În plus, referendumul pentru familie poate fi folosit și ca o repetiție pentru a potența un eventual referendum pentru demiterea președintelui, dacă procedura va fi declanșată în urma unui imaginare fapte anticonstituționale puse în cârca președintelui.

Să scăpăm și de președinte cu ajutorul obsesiei familiei tradiționale – ce să își dorească mai mult PSD? Dacă vor reuși, voi fi convins că Romania își va merita pe deplin soarta. Chiar nu am mai avea nicio treabă cu Europa. Iar Evul Mediu ar fi timpul nostru!