DISTRIBUIȚI

Acum 12 ani a facut inconjurul lumii o stire care m-a marcat foarte tare, fara sa stiu de ce. Fotografia care insotea textul ma electriza si nu am putut sa o uit niciodata. Am pastrat tot ceea ce ziarele au spus despre acest experiment, despre care a scris prima data cotidianul Daily Mail. Pare o stire banala, dar mie, ca de obicei, mi-au venit in minte imediat raspunsuri la zeci de intrebari care pareau ca nu le au. Iata in cateva cuvinte despre ce este vorba.

In anul 1960, David Latimer, un domn in varsta, se gandeste ca o data cu inceputul erei de plastic, sticla nu va mai fi folosita. Curios din fire, dar si practic, se gandeste ca in vechea lui damigeana ar putea crea o mica gradinuta. Astfel, el pune in interior un strat de pamant, un strat gros de compost, presara cateva seminte, uda totul cu apa si inchide damigeana cu dopul ei gros de pluta. Cateva luni a observat ce se intampla in interiorul ei. Semintele au germinat si au inceput sa rasara primele frunzulite.

dong damigeana 4 buna

Desi nu a deschis niciodata dopul ca sa mai adauge apa, plantele cresteau singure fara sa aiba nevoie de nimic. Sistemul era complet independent si functiona extrem de simplu. Planta elimina in aerul din damigeana umiditate care de depunea pe peretii ei, iar apoi apa cadea inapoi pe planta. Frunzele moarte care cadeau pe pamant se descompuneau si formau un nou compost care devenea o hrana excelenta pentru planta. Dupa un timp el abandoneaza damigeana, dar dupa 12 ani isi aminteste de experimentul lui. Curios, merge sa vada ce se intampla in damigeana. Spre mirarea lui, planta a devenit un fel de pomisor care nu s-a dezvoltat mai mult decat ii permitea spatiul. Era verde si proaspat, ca si cand ar fi trait in gradina.
La mai bine de o jumatete de an dupa aceasta noutate, o alta stire ma rascoleste. In indepartata China, o echipa de speologi americani si englezi condusi de Robbie Stone, de la Universitatea din Manchester, fac o descoperire de exceptie. In provincia Chongquing, au gasit una dintre cele mai mari pesteri ale pamantului: Er Wang Dong. Echipajul ramane fascinat de lumea subterana pe care au gasit-o la mai bine de 250 m adancime. Intrarea in grota se afla intr- o mica scobitura a muntelui Niubizi Tian Keng si este foarte greu sa o descoperi datorita vegetatiei foarte dese care o acopera. La cativa km departare se afla satucul Ranjiagou, dar nici unul dintre localnici nu stia ca in vecinatatea lor se afla una dintre cele mai mari pesteri ale lumii.
Imediat ce au intrat in interiorul pesterii, speologii au ramas fara grai. Spatiile erau atat de mari incat ti se parea ca esti in alta lume. Totul era necontaminat, iar omul intra pentru prima data in aceasta lume noua. Pentru a explora tot, echipa a ramas in interior mai bine de o luna. Robbie Stone a spus: “Niciodata acest colt de lume nu a fost explorat. Toate coridoarele principale sunt la mare adancime si nimeni nu le-a vazut vreodata inainte de aceasta expeditie. Nu lipsesc lacurile cu apa dulce care sant adevarate piscine naturale. Suntem entuziasmati de faptul ca am fost primii care au pus piciorul intr-un loc de acest fel, de pe tera. Acum ma intreb daca nu cumva planeta noastra mai are si alte locuri identice cu acesta, dar nexplorate inca,” a spus exploratorul.
Aceasta incredibila pestera masoara in total 51.000 de metri patrati, cuprinzand rauri, lacuri subterane si o vegetatie foarte deasa. “Majoritatea grotelor sant accesibile prin intrarea principala. Pentru a ajunge la altele insa, este nevoie sa inoti foarte mult in profunzime. Altele sant accesibile doar dupa un lung si dificil drum de-a lungul peretilor cavernelor,” a mai spus capul expeditiei. Dar aceste eforturi au fost rasplatite din plin pentru acest grup de 15 temerari.
Dar minunatiile din acesta pestera nu se termina aici. Ceea ce i-a uimit, lasandu-i fara grai pe oamenii de stiinta, a fost sistemul meteorologic al grotei. “Ne-am trezit in fata unor nori enormi, care se blocau la jumatatea superioara a cavernelor, la circa 250 m inaltime. Acest fenomen se creaza pentru ca umiditatea existenta in grota se ridica si se condenseaza in aceste spatii imense si inchise” a spus Stone.
Va dati seama ce inseamna aceasta descoperire? Realizati ca aceasta pestera are un sistem meteorologic absolut independent de cel care exista pe restul planetei? Nu. Am sa va luminez la sfarsit.

Aceasta stire extraordinara, m-a facut sa incep sa caut daca mai exista si alte locuri de acest gen pe frumosul nostru pamant, despre care nu stim, evident, nimic. Cautarile mele au fost rasplatite din plin, deoarece am descoperit ca cea mai mare lume subterana descoperita deocamdata, se afla in Vietnam. Pestera aceasta se numeste Hang Son Donng, si, ca si sora ei chinezoaica se gaseste tot la 250 m adancime. Din aceasta cauza, dar si datorita minciunilor pe care le invatam in scoli, iti este imposibil sa crezi ca in inima pamantului, creste iarba sau paduri udate de nori proprii, care nu au nici o legatura cu lumea de suprafata.
Ceea ce trebuie sa ne fixam bine in cap dupa ce citim aceste lucruri se refera la urmatorul aspect: pamantul are capacitatea de a-si forma o atmosfera independenta diferita in interior, fata de atmosfera sa de suprafata. Practic, in spatii inchise, se poate dezvolta o alta lume care chiar daca nu are legatura cu cea din afara, se dezvolta la fel de frumos si armonios, creandu-si singura nori, ceata, ploaie, vant intr-un ciclu independent de cel de deasupra. Acest lucru face posibila dezvoltarea florei si faunei si in subteran, asa cum spun mii de oameni care au avut norocul sa vada minunile acestea. Cand Jules Verne a scris “Calatorie in centrul pamantului”, nu a scris o carte SF, ci a scris ceea ce el sau altii vazusera deja. De asemenea amiralul marinei americane Richard Byrd, om cu o experienta vasta in ceea ce privea orientarea si cercetarea, povesteste ca a vazut o lume subterana diferita de cea de suprafata. El nu putea sa confunde interiorul cu exteriorul pamantului si nici lumea din interiorul sau cu lumea externa.

-Toate aceste locuri despre care v-am vorbit nu sunt importante sau interesante datorita frumusetii sau unicitatii lor, ci datorita raspunsului pe care il dau la zeci de intrebari care pareau ca nu il au. Primul lucru care trebuie subliniat, este ca toate aceste locuri se gasesc in spatii inchise care ori nu comunica deloc cu exteriorul, ori spatiul de comunicare este atat de mic incat se poate considera inexistent.

-In aceste locuri total inchise, din care unele se afla la o profunditate considerabila fata de suprafata (250m), natura se dezvolta independent fata de suprafata. Acolo exista o lume necontaminata si unica. Exista vegetatie din belsug, pomi, rauri, lacuri, flora si fauna. Ba mai mult decat atat, aceste locuri isi creaza singure un regim meteorologic independent fata de cel de suprafata. Vegetatia creaza umiditate. Acesti vapori de apa formeaza nori sau ceata, care fac ca apa sa se innapoieze pe pamant, sub forma de ploi. In aceste locuri se creaza si un vant propriu care este simtit de cei din exterior, daca se afla in vecinatatea intrarii pesterii.

– In toate aceste cazuri, apa care se transforma in nori si cade apoi peste vegetatie, nu provine din apa marilor sau oceanelor, asa cum suntem obligati sa invatam despre circuitul apei din natura. Nu. In toate aceste cazuri, apa provine de la respiratia plantelor. Este natura, vegetatia, cea care produce apa, nicidecum evaporarea apei marilor sau oceanelor.

Ce inseamna acest lucru? Care este cea mai importanta intrebare pe care trebuie sa ti-o pui in acest caz? Pamantul este o planeta care se afla intr-un univers infinit, intr-un spatiu larg deschis? Nu, nu. Pamantul este un loc inchis, asa cum vorbeste despre el toata lumea antica si toate scrierile marilor invatati si intelepti ai acelor timpuri. Pamantul este incercuit de un dom, de o cupola care il inconjoara. Aceasta cupola se numeste in termeni stiintifici Centurile lui Van Allen, care sunt niste linii de forta pe care nimeni nu a putut sa le treaca vreodata. Acest lucru, face ca pamantul sa fie de fapt o puscarie fara gratii, cu un spatiu relativ mic si inchis care nu depaseste 12-15km inaltime. Nimeni nu poate spune ca pamantul nu este incercuit de domul sau cupola despre care vorbeste lumea antica pentru ca insasi acesti „oameni de stiinta” moderni recunosc acest lucru. Diferenta este ca ei au numit cupola Centurile lui Van Allen.

Daca pamantul ar fi un loc deschis catre infinit, atunci apa nu s-ar evapora si nu s-ar condensa in atmosfera. Priviti in casele voastre! Daca fierbeti mancarea intr-o camera inchisa, vaporii de apa se depun pe pereti si pe gemuri. Daca insa casa are ferestrele deschise, atunci vaporii de apa nu mai creaza condesns in interiorul camerei. Tot la fel si pamantul. Norii, ceata, vantul se creaza, deoarece pamantul este ca o casa inchisa.

Nu vreau ca nimic din ceea ce am spus sa fie crezut, deoarece scopul meu nu este de a face pe cineva sa creada aceste lucruri. Scopul meu este ca atunci cand va veni vremea si totul va iesi la lumina, nimeni sa nu poata spune : EU NU AM STIUT! Deci…ganditi, ganditi, ganditi si puneti in dubiu tot ce vi se spune.

Gabriela Dobrescu

m^^^~-