DISTRIBUIȚI

S-au împlinit 161 de ani de la naşterea arhotectului catalan Antonio
Gaudi. Google a marcat momentul printrun Google Doodle special. Gaudi
a avut întotdeauna o fire explozivă. Chiar el spunea despre sine că
singurul lucru pe care nu l-a putut controla în viaţa sa a fost
cumpătul. Pe de altă parte însă, Antoni Gaudi era extrem de
credincios, de nenumărate ori arătând că doar Dumnezeu şi natura îl
inspiră să lucreze.

„Aceia care folosesc legile naturii ca suport pentru lucrările lor
colaborează, de fapt, cu Creatorul”, spunea Antonio Gaudi.
Drept exemplu, Casa Batllo, despre care celebrul pictor Salvadori
Dali spunea că îi crează privitorului senzaţia că admiră „reflexiile
norilor din timpul unui apus în apele unui lac”.
Totuşi, au fost şi voci care au criticat chiar cea mai celebră operă a
lui Gaudi. Astfel, în opinia scriitorului şi jurnalistului englez
George Orwell, Sagrada Familia era „una dintre cele hidoase clădiri
din lume”.
De altfel, istoricul britanic Gerald Brenan spunea că „nicio altă
clădire din întreaga arhitectură europeana a perioadei, nu poate fi
mai vulgară sau mai pretenţioasă” decât biserica pe care Antonio Gaudi
a ridicat-o în Barcelona.
Antonio Gaudi a început să lucreze la proiectul Sagrada Familia în
1882. Estimările iniţiale, bazate pe tehnicile de construcţie de la
începutul secolului al XX-lea, arătau că încheierea lucrărilor va avea
loc peste câteva sute de ani. Cu toate acestea, Gaudi şi-a dedicat
ultimii 15 ani din viaţă exclusiv acestei construiri a bisericii şi
chiar ar fi spus în glumă: „Clientul meu nu se grăbeşte”.

10 lucuri pe care nu le ştiai despre ANTONIO GAUDI
1. Pentru că s-a îmbolnăvit în perioada adolescenţei, Antonio Gaudi a
devenit vegetarian încă de tânăr, la sfatul psihologului său.
2. Antonio Gaudi nu desena niciodată schiţe ale clădirilor pe care
dorea să le construiască, ci întotdeauna realiza modele 3D în
miniatură. Astfel, spunea el, reuşea mai bine să transpună în
realitate imaginea pe care şi-o forma iniţial în minte.
3. Fiind o persoană extrem de credincioasă, Antonio Gaudi a fost
cunoscut şi sub numele de „Arhitectul lui Dumnezeu” („God’s
Architect).
4. Primul proiect oficial pentru care a fost solicitat a fost
proiectarea unor felinare pentru iluminatul public. Acestea au fost
amplasate în Plaza Real din Barcelona şi pot fi văzute încă.
5. Antonio Gaudi a fost singur întreaga viaţă.
6. Printre cei care i-au criticat opera în timpul vieţii s-a aflat şi
celebrul pictor Pablo Picasso.
7. Deşi autorităţile s-au opus de multe ori proiectelor lui Antonio
Gaudi, arhitectul a câştigat totuşi premiul „Builing of The Year”
pentru Casa Velvet.
8. Încă din perioada copilăriei a început să sufere din cauza
reumatismului, motiv pentru care de mult ori se deplasa călare pe un
măgar.
9. Lui Antonio Gaudi nu-i plăcea să poarte pantofi noi, astfel că
deseori îşi ruga fratele să-i poarte încălţămintea până aceasta se uza
puţin.
10. Antonio Gaudi era un catalan nationalist convins. În 1924, cu
ocazia sărbătorii Diada des Catalanes, a fost arestat pentru scurt
timp pentru că a refuzat să vorbească în limba spaniolă cu un
poliţist.

Arhitectul catalan Antonio Gaudí, numele la naştere Antoni Placid
Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la Riudoms, sat situat la
4 kilometri de Reus, provincia Tarragona (Catalonia). A fost al
cincilea şi ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) şi al
Antòniei Cornet i Bertran (provenind şi ea dintr-o familie de
arămari). Şi-a realizat studiile (Scoala Superioara de Arhitectura) şi
operele la Barcelona. Obţine titlul de arhitect în 1878, an important
în viaţa sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat
Societăţii Cooperative „Obrera Mataronese”; devine lampadar pentru
Plaça Real din Barcelona; proiectează prima sa mare insărcinare pentru
Casa Vicens din Barcelona, folosind stilul Renasterea Goticului care a
fost punctul de pornire pentru lucrările sale viitoare. Devine celebru
prin stilul său unic cât şi prin proiectele sale puternic
individualizate.
Pe parcursul carierei sale, Gaudí a dezvoltat un stil arhitectural
senzual, curbat, aproape fantastic, care l-a desemnat ca fiind liderul
inovator al mişcării spaniole al stilului Art Nouveau. Forma curbă
caracteristică lui Gaudí, aparţinând arhitecturii gotice, i-a adus
admiraţie faţă de ceilalţi artişti avandardişti. Antonio Gaudí a fost
susţinut de către Eusebio Güell i Bacigalupi, un industriaş bogat
care-i devină protector şi pentru care a creat un palat în 1889 (Palau
Güell) – clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial
al UNESCO , împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în
1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 şi 1914).
În 1883 începe construcţia catedralei dedicate Sfintei Familii,
Sagrada Família.Sagrada Familia i-a fost cel mai drag proiect la care
a lucrat peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viaţă fiind dedicaţi
în exclusivitate acestuia. A decedat la 10 iunie 1926, în urma unui
accident. Sfânta Familie din Barcelona este cea mai ciudata catedrala
a lumii catolice. Acest monument mai este şi astăzi în lucru.
Construcţia este finanţată din donaţii private şi incasările din
biletele de intrare. Numele oficial este Temple Expiatori de la
Sagrada Família (în catalană). Gaudi este autorul a 18 capodopere, adevărate bijuterii arhitecturale, care şi azi fascinează (Casa Batllo, Casa Vicens, La Pedrera (Casa Milà), Finca Guell, etc.), trei dintre care au fost înscrise în patrimoniul mondial al UNESCO. Dar nici una din ele nu se află în afara Spaniei. Arhitectul a fost credincios nemărginit ţării sale, fapt pentru care este venerat de toate generaţiile de spanioli.
E ciudat cum Barcelona de azi atrage milioane de turişti şi datorită
operelor lui Gaudí, artistul care a fost aruncat la groapa comună după
stupidul accident din faţa bisericii Sagrada, lovit de un tramvai.
Recunoaşterea a avut-o mult timp după. A studiat şi adaptat
arhitectura medievală ca nimeni altul. I-a dat nu numai o greutate
aparte, ci şi un stil personal. Pentru Antonio Gaudí, principala sursă
de inspiraţie este natura, singura care nu are geometrii desenate sau
simetrii impuse. A rămas în istoria arhitecturii pentru că a dezvoltat un stil aproape suprarealist şi a dus Art Nouveau la cote nebănuite. Imaginaţia sa explozivă fascinează şi azi. A fost un om mult prea mare pentru timpurile pe care le-a trăit. Un boem ratat în viaţă (aproape nimic nu a terminat), dar după moarte, venerate.