DISTRIBUIȚI

Lucrarea lui Gerard Menuhin “Tell the Truth and Shame the Devil” a apărut în 2015 reluând în discuție mult controversata problemă a asa-zisului Holocaust cu toate implicațiile sale, unele nebănuite de mulți dintre noi. G. Menuhin este unul dintre cei 5 fii ai lui Yehudi Menuhin, celebrul violonist, fost elev al lui George Enescu. Ca evreu, îsi rezervă dreptul de a spune adevărul despre Holocaust, aducând dovezi imbatabile.
Este o mare usurare sufletească să aflăm că cel de-al Doilea Război Mondial nu a lăsat o astfel de mostenire grea, iar toată vorbăria despre Holocaust fiind doar vorba de anumite credințe ezoterice. Este prin urmare o lucrare fundamentală care trebuie cunoscută de către toți iubitorii de adevăr din lumea înteagă În primele 20 de pagini ale lucrării sale, Menuhin prezintă suficiente detalii pentru a respinge orice ipoteză a existenței Holocaustului.
La pagina 9, dă un citat dintr-o prestigioasă revistă de specialitate. Este vorba de un articol scris de Robert Faurisson, intitulat Detaliu (presupusele camere de gazare naziste), publicat în The Journal of Historical Review (March-April, 1998, vol. 17, nr. 2, pag. 19-20). Iată ce ne spune Faurisson:
“Trei dintre cele mai cunoscute lucrări despre cel de-al Doilea Război Mondial sânt Cruciadă în Europa (New York: Double Day (Country Life Press), 1948), a Generalului Eisenhower, Al Doilea Război Mondial (London: Cassel, 6 vols, 1948-1944, a lui Winston Churchill si Memorii de Război (Paris: Plon, 3 vol., 1954-1959) a Generalului de Gaulle. În niciuna din aceste lucrări nu sânt menționate în vreun fel sau altul camerele de gazare.
Cruciadă în Europa a lui Eisenhower este o carte de 559 de pagini, Al Doilea Război Mondial a lui Churchill are 6 volume, în total 4 448 de pagini, iar de Gaulle cu Memorii de Război, 3 volume având 2054 de pagini. În această masă de scrieri care totalizează 7 061 de pagini (excluzând părțile introductive), publicate între 1948 si 1959, nu se găseste nicio mențiune, nici la “camerel de gazare” naziste, nici la vreun genocid al evreilor ori la cele “6 milioane” de victime evreiesti din timpul războiului” (cf. Menuhin, pag. 9). Destul de concludent!
În continuare, aflăm de la Menuhin că cifra de 6 milioane (de evrei) a fost frecvent vehiculată cu mult timp înainte ca Hitler si Partidul Național Socialist să ajungă la putere, având o semnificație, cum am arătat, ezoterică în scrierile talmudice, preluată de presa occidentală de la sfârsitul secolului XIX si prima jumătate a secolului XX. La pagina 10, autorul arată că:
“Numărul de 6 milioane în legătură cu presupusele suferințe ale evreilor europeni, a apărut în mod regulat, în ziarele nord-americane, începând cel puțin din 1915 (The Sun, June, 6, 1915), probabil ca să pregătească terenul printre cititorii labili din punct de vedere emoțional pentru timpul în care o mărturie cu astfel de pretenții ar fi fost avansată. Folosirea cuvântului “holocaust” în acest context a fost introdus încă din 1936 (New York Times, May 31, 1936).
“De multă vreme, conducătorii imperiului rus nu au avut încredere în evrei si nu le-au dat voie să se aseze în partea de vest a Rusiei, începând cu 1790. De prin 1880, presa occidentală a susținut în mod exagerat că au avut loc pogromuri, masacre si ucideri în masă, victime al căror număr total ar fi atins cifra de ‘6 milioane’”. New York Times a publicat periodic astfel de informații. Vezi, de exemplu: ianuarie, 26, 1891: “Rabinul Gottheil ne spune ceva despre persecuția evreilor: ‘în jur de 6 milioane de nenorociți persecutați si mizeri’.
Septembire, 21, 1981: “O acuzare a Rusiei… un total de 6 000 000 este mai corect”, Iunie, 11, 1900 (În Rusia si Europa Centrală) există 6 000 000 milioane de argumente vii, suferinde si sângerânde în favoare Sionismului”. Martie, 23, 1905: “ Noi evreii din America (simpatizăm cu) cele 6 000 000 de frați din Rusia”. Martie, 25, 1906 : “Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6 000 000 de evrei din Rusia”. Această situație l-a făcut pe fostul presedinte al B’nai B’rit să exclame profetic: ”Simon Wolf întreabă cât mai trebuie să continue Holocaustul Rusesc” (Noiembrie, 10, 1905 (Inconvenient History).
Patruzeci de ani înainte ca legenda Holocaustului să capete contur treptat prin 1942, atât numărul, cât si terminologia exactă erau deja folosite:
‘Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6 000 000 de evrei au fost prezentate pe 12 martie în Berlin la întâlnirea Ligii Centrale Evreiesti pentru ajutorare din Germania de către Dr. Paul Nathan, un bine-cunoscut publicist din Berlin care s-a întors dintr-o călătorie lungă prin Rusia ca emisar special al filantropilor evrei din Anglia, America si Germania, cu scopul de a aranja distribuirea a unui fond de ajutorare de 1 500 000 de dolari, după masacrul din toamna trecută. El a plecat din St. Petersburg cu ferma convingere că politica guvernului rus cu privire la “soluția” problemei evreiesti este aceea de exterminare sistematică’ (New York Times, March 25, 1906).
Se pune întrebarea cine erau acesti “filantropi” care l-au trimis pe binevoitorul doctor în misiune”.
Cifra de 6 milioane apare chiar si în reclamele pentru ajutorarea evreilor din Rusia: “Apel- de a salva 6 milioane de bărbați si femei din Europa de Est de la exterminarea prin înfometare si boală. Obligație – este datoria fiecărei persoane din New York să dea cât poate mai mult pentru a usura cea mai gravă necesitate pe care lumea a cunoscut-o vreodată (reclamă, New York Times, May 5, 1920) (cf. Menuhin, pag. 12).
În legătură cu tot felul de jertfe, întâlnite în religia iudaică, Menuhin spune: “Biblia este plină de “jertfe arse” care în mod evident sânt plăcute lui Dumnezeu (Leviticul, 1:14-17 detaliază toată vorbăria cu privire la arderea jertfelor). Se pare că profețiile evreiesti din Torah cer ca 6 milioane de evrei să dispară înainte ca statul Israel să se formeze: “Va trebui să vă întoarceți cu 6 milionae mai puțin”. Acele 6 milioane trebuiau să dispară în “cuptoare încinse”.
Astfel 6 milioane de evrei a trebuit să fie gazați si să ajungă în cuptoarele încinse ca să împlinească profețiile si să satisfacă pe dogmatistii Torei Talmudice, o necesitate adiacentă la antrepernorii finaciari, a legitimitâții Israelului în concordanță cu legământul făcut cu Dumnezeul lor.
La pagina 13, autorul citează pe Ben Weintraub (The Holocaust Dogma of Judaism: Keystone of the New World Order): “Dogma iudaică a Holocaustului este o piesă aparținând istoriei credinței si doctrinei religioase evreiesti adjudecată de către rabini în acord cu Legea Talmudică si cu Tradiția Cabalistică”.
Dincolo de doctrina talmudică a celor 6 milioane de victime trebuie văzut ce s-a întâmplat în realitate. Mai departe Menuhin arată că: “O estimare bazată pe documente aflate în custodia a International Tracing Service a Crucii Rosii ajunge la 74 000 de morți la Auschwitz pe baza “Registrelor deceselor de la Auschwitz”. Aceste registre sânt cele originale alcătuite de germani 1n timpul războiului care au fost capturate de sovietici către sfârsitul războiului si ascunse în arhivele sovietice pânâ 1n 1989 când Mihail Gorbaciov le-a înmânat celor de la Crucea Rosie.
Crucea Rosie Internatională a făcut multe vizite la Auschwitz (în timpul războiului, n.n):
“Nu am putut descoperi niciun fel de urme de instalații de exterminare a deținuților civili. Acest fapt este coroborat cu un raport pe care l-am primit deja din alte surse (USA-Today, Friday, May 2, 1997, page, 14A).
În plus, există, începând cu 1979, un document de la Bureau of Vital Statistics din Arolsen, care listează decesele înregistrate în fiecare lagăr de concentrare din timpul celui de-al Treilea Reich (în total 271 304 cazuri de deces, din care 52, 389 la Auschwitz). (Bureau of Vital Statisctics Arolsen. case officer Herr [redactat]. Az.1/V-050-Schw. May, 11, 1979).”
Mulți au murit de moarte naturală (fiind în vârstă, n.n.).
Auschwitz-ul era un lagăr de muncă. Muncitorii primeau bani de buzunar (Lagergeld), pe care îi puteau cheltui pe țigări, la cantină sau chiar la bordel (Paper Money of the World Part I: Modern Issues of Europe by Arnold Keller, Ph. D, 1956, pp. 23-25/ Das Lagergeld der Konzentrations- und D.P.-Lager: 1933-1945). Între alte facilități, Auschwtitz-ul avea un spital, bazin de înnot, terenuri de sport (pentru un tur al părților benigne ale lagărului vezi www. fsfaraz.com).
În aprilie, 1945, când războiul aproape se terminase, deținuților li s-a dat posibilitatea să aleagă: fie să astepte pe sovietici, fie să plece cu personalul lagărului. Cei mai mulți au ales ultima variantă. Asta pare să fie o probă suficientă că “eliberarea” de către rusi era o alternativă mai puțin agreabilă decât a continua să rămână în compania celor care, după legendă, si-au petrecut ultimii 3 ani exterminându-i.
După istoricul evreu Gitta Sereny, “Auschwitz-ul a fost un loc cumplit, dar n-a fost lagăr de exterminare” (London Times, August 29, 2001).”
Prin urmare, în toate cele 13 lagăre de muncă naziste au avut loc 271 304 decese, cel mai multe având cauze naturale sau datorită unor boli contagioase, între care 52 389 numai la Auschwitz pe tot parcursul războiului. Este, de asemenea, necesar să mențiomăm că în cele 13 lagăre nu toți prizonierii erau evrei. Pe lângă evrei se aflau si țigani, homosexuali, adversari politici ai regimului nazisti, precum si alte categorii etnice sau sociale. Din păcate documentele oficiale nu menționează care dintre morți era evreu si care nu.

http//:gandește.org

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentZiua Marinei
Articolul următorLucrari scoli