DISTRIBUIȚI

Good morning dear readers of our daily newspaper! … Shalom! și Bună dimineața vă spune Cfaim din redacția Agenției de Știri Tsev Dron Ed Atezag, într-o nouă dimineață din lunga istorie a lumii. Ne aflăm în legătură directă cu Afdam, aflat de o săptămână la Ierusalim, locul datorită căruie ”fierbe sângele lumii la temperaturi incandescente”, folosind astfel o figură de stil prin care am putea descrie evenimentele politice internaționale de maximă importanță din ultima săptămână. Afdame ai legătura … ești în direct. Bună ziua stimați cititori și bine ne revedem într-o nouă aventură gazetărească. Mă aflu de câteva zile în Ierusalim, locul mult iubit, dar și detestat de oamenii tuturor timpurilor, unde am avut ocazia să asist la un moment crucial pentru geo-politica internațională … mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim. Ce mai faci prietene pe acele meleaguri? Cum se vede Europa și România pe acele tărâmuri? România s-a văzut și este văzută bine … mai ales acum după poziția manifestată de actualul Guvern de la București de a recunoaște noua capitală a Israelului, cu toată opoziția anumitor cercuri politice din opoziție. De fapt știi prietene … această mutare a Ambasadei SUA, reprezintă un act de recuperare istorică, culturală și spirituală a însăși ființei poporului evreu … De ce un act de recuperare Afdame? … Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să ne întoarcem cu aproximativ 3018 ani în urmă, în jurul anului 1000 î. Hr. când Regele David îi învinge pe Filisteni și cucerește Ierusalimul, prin acest drept de cucerire Ierusalimul devenind proprietatea sa. Prin această cucerire, evreii devin stăpâni ai acestor pământuri, ”neam sfânt a lui Yahwe”, putere spirituală și politică, întărită de construirea primului Templu de către Solomon fiul lui David și al Batșebei, rege care a condus Israelul timp de circa 40 de ani în perioada 971-93 î. Hr., templu situat pe muntele Sion, pe colina Moria, ce se învecina spre nord de colina – Ofel, unde se desfășura orașul vechi. Deoarece vârful colinei Moria nu era destul de spațios pentru templu și curtea interioară, Solomon a înconjurat edificiul cu ziduri înalte și groase, iar golul dintre ziduri și colină l-a umplut cu pământ și astfel a amenajat o platformă mai extinsa (sursă: https://www.crestinortodox.ro/religie/templul-solomon-96941.html) Ce fel de rezonanțe dezvolta acest eveniment? În primul rând, existența Templului din Ierusalim aducea evreilor împlinirea așteptată și promisă de Dumnezeu – Yahwe, primilor patriarhi: Avraam, Isaac, Iacob și Moise, de a-și forma un popor ales, de a-l călăuzi spre Țara Canaanului și de a-l scoate din robia egipteană la viața harului. De aceea, pentru evreu templul reprezenta locul afirmării propriei identități prin excelență, loc de pelerinaj (în fiecare an evreul trebuia să vină la Templu spre a se închina), dar și loc politic, prin toate aceste caracteristici poporul simțind prezența și puterea lui Dumnezeu în propria-i viață.
Din păcate, cu toate semnele de iubire ale lui Dumnezeu în viața lui, cu toate că Dumnezeu interzisese încuscrirea cu șapte neamuri „mai mari la număr și mai puternice” decât cel izraelian ( hitiți, ghirgasiți, amoriți, canaaniți, fereviți, heviți, iebusiți ) tocmai pentru ca fiilor lui Israel să nu le fie întoarse negreșit inimile către dumnezei străini, Solomon a nesocotit porunca Domnului. „alipit” fiind de unele din aceste neamuri „târât de iubire” întinându-se pe lângă fata lui Faraon, cu 700 de crăiese împărătești moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite și 300 țiitoare, pentru ca la bătrânețe, femeile să-i abată inima și să-și plece spre alți dumnezei. Datorită acestor păcate, Dumnezeu îl pedepsește cu ruperea domniei de la el, din mâna fiului său Roboam și darea acesteia slujitorului său Ieroboam, cu lăsarea totuși a unei seminții fiului său. Putem spune că din acel moment a început căderea Regatului de la Ierusalim și dezbinarea sa.

Valeriu Ioan