În loc de recenzie Interogație finită

În loc de recenzie Interogație finită

105
0
SHARE

Lucrarea de față, sugestiv și semnificativ intitulată Interogație finită, în opinia noastră reprezintă Opera Magna în ansamblul creației poetului Coriolan Păunescu, o încoronare a aportului său publicistic, din sfera literaturii române.

Ea constituie rodul predilect, expresia elocventă a unor stări de efuziune și de interogație, de meditație, de contrarietate, de introspecție, dar și de cutezanță a gândului, încorporat în veșmintele versului clasic, tradiționalist și, totodată, modern și liber. Recentul volum al talentatului și reputatului poet Coriolan Păunescu, ca manieră de exprimare, este relativ compozit, după cum remarcă și George Lateș, autorul Cuvântului Înainte. Interpretând valoric, putem afirma că autorul volumului dispune de o inepuizabilă substanță, resursă lirică, inconfundabilă, de o manieră sui generis, de abordare a unor teme majore, controversate și captivante, din ansamblul cotidian social-uman. Ca și în celelalte volume, poeziile lui Coriolan Păunescu se caracterizează, se definesc prin muzicalitate lirică, printr-o vibrație profundă, psihologică și filosofică. Coriolan Păunescu se dovedește și prin volumul acesta, căruia încercăm să-i facem exegeza, un poet-filosof, tocmai prin aria tematică a operei sale și modul de abordare, de interpretare a acesteia, respectiv a relației Om-Societate, Om-Natură, Om-Divinitate etc. Dominanta filosofică a poeziilor sale, a temelor cardinale, socio-umane, o constituie Interogația. De ce finită? Pot fi relevate diverse supoziții. Dar, oricum, nu credem că poetul a ajuns la finalul dialogului cu sine. Autorul prezintă într-o viziune constatativă, multitudinea paradoxurilor, a controverselor din relațiile interumane, fără a se hazarda în a oferi soluții, ceea ce nici nu este atributul poeților. Predomină, în opera păunesciană, dialogul cu Providența, cu Divinitatea, cu Creatorul, dorința sa de a se destăinui, de a se confesa în raport cu multitudinea paradoxurilor, a contrarietăților, a inechităților din lumea în care conviețuiește. Poetul se dezvăluie involuntar, se autodefinește ca fiind un autentic creștin practicant. În creația poetică a lui Coriolan Păunescu descoperim și o altă interrelație majoră, și anume, aceea dintre Homo Universalis și Natură, în cele mai variate ipostaze. Natura, în complexitatea și frumusețea sa, este predominantă în opera autorului. Ne explicăm această predilecție care dă un colorit impresionant versurilor poetului, și prin particularismul profesiei sale, care inevitabil și-a pus amprenta pe opera sa, făcând-o inconfundabilă. Am trăit clipe de profundă satisfacție spirituală, parcurgând volumul de poezii Interogație finită, prin aceea că am descoperit o gamă amplă de subiecte, de personalități emblematice, provenind din impresionanta istorie a românilor, precum: Decebal; Deceneu; Zamolxis; Sarmizegetusa s.a. În acest sens, Coriolan Păunescu se manifestă ca un filosof al Istoriei Neamului său. Mai mult ca sigur, distinsul poet este dominat de înțelepciunea și actualitatea celebrei maxime: Historia est magistra vitae! Prin opțiunea tematică și maniera de abordare a unor subiecte socio-umane, stringente, prin modul de detestare necruțătoare a unor carențe din lumea cotidiană, prevalent din societatea românească post-decembristă, poeziile lui Coriolan Păunescu îl apropie de poetul național Mihai Eminescu. Pentru confirmarea aprecierilor noastre prezentăm versurile de mai jos: „Pe adresa prietenilor Hei, măi violenţilor, măi pezevenghilor, voi cei care furaţi planeta din ceruri şi până în miezul ei viu prin varii tertipuri de care n-aş vrea să mai ştiu!” Volumul de poezii, recent apărut, ne dezvăluie și stările sufletești apăsătoare ale poetului, neliniștea sa în raport cu lumea înconjurătoare. Avem în vedere poezii cum sunt: Singur; Îngrijorare; Iluzie interzisă; Păcat că nu ești; Angoasă de toamnă. Toate aceste succinte considerațiuni ne conduc la concluzia exprimată de noi in extenso, în volumul Scriitori și Cărturari români, din anul 2013, și anume că Prof. univ. dr. Coriolan Păunescu este un autentic, un foarte valoros poet și scriitor gălățean, a cărui operă se bucură de o apreciere laudativă, obiectivă, în lumea literară românească contemporană, de numeroase exegeze și recenzii, în reviste exigente, de prestigiu, ceea ce a atras după sine și conferirea unor premii, distincții onorabile din partea unor foruri competente. Nu în ultimul rând, relevăm o altă dimensiune a personalității scriitorului poet Coriolan Păunescu, și anume valoarea culturii sale, ceea ce se degajă cu pregnanță, din ansamblul operei poetice și, mai ales, din proza sa. Aproape sigur, poetul este stăpânit, dominat de celebra aserțiune a marelui filosof Constantin Noica, care releva: „Omul de cultură, poetul, scriitorul se află permanent în postura fiilor nelegitimi ai lui Ștefan cel Mare, care trebuie să probeze că sunt os de domn”. Îl felicităm sincer pe distinsul poet-filosof sau, mai degrabă, filosoful-poet Coriolan Păunescu și anunțăm public, că volumul său a fost propus pentru și a fost încoronat cu Premiul revistei „Convergențe Spirituale”, pe anul 2014. Prof. univ. dr. Vasile Burlui Prof. univ. dr. Constantin Marinescu

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY