DISTRIBUIȚI

Comisia Europeană a decis să trimită Austria în fața Curții de Justiție a UE. Comisia consideră că legislația austriacă privind indexarea prestațiilor familiale, a creditului fiscal pentru copii și a creditelor fiscale familiale nu poate fi permisă în temeiul normelor UE și că este discriminatorie.
La 1 ianuarie 2019, Austria a introdus un mecanism de indexare a cuantumului prestațiilor familiale, al creditelor fiscale pentru copii și al creditelor fiscale familiale pentru resortisanții UE care lucrează în Austria și ai căror copii locuiesc în străinătate. Comisia consideră că un astfel de mecanism de indexare încalcă normele UE privind libera circulație a lucrătorilor și coordonarea sistemelor de securitate socială.
Mecanismul nu respectă normele actuale privind coordonarea securității sociale și este discriminatoriu deoarece, conform acestuia, unii lucrători mobili din UE care lucrează în Austria și contribuie pe deplin la economia, forța de muncă și sistemul de securitate socială din Austria primesc prestații mai mici în comparație cu lucrătorii ai căror copii trăiesc în Austria. Cu toate acestea, mecanismul austriac de indexare nu li se aplică resortisanților austrieci care lucrează în străinătate pentru o autoritate publică austriacă și ai căror copii locuiesc cu aceștia în străinătate, deși se află într-o situație similară.
Sesizarea de astăzi a Curții este ultima etapă a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care a început în ianuarie 2019, când Comisia a transmis Austriei o scrisoare de punere în întârziere. Întrucât răspunsul oferit de Austria în martie 2019 a fost considerat nesatisfăcător, Comisia a continuat cu un aviz motivat în iulie 2019. După ce a analizat răspunsul primit din partea Austriei în octombrie 2019, Comisia consideră că statul membru nu a dat curs preocupărilor sale. Prin urmare, s-a decis trimiterea Austriei în fața Curții de Justiție a UE.
Context
Ce norme UE sunt încălcate?
Comisia constată că indexarea cuantumului prestațiilor familiale, al creditului fiscal pentru copii și al creditelor fiscale familiale aplicată lucrătorilor mobili din UE ai căror copii își au reședința în alt stat membru ridică semne de întrebare în ceea ce privește compatibilitatea mecanismului cu legislația UE. În special, legislația austriacă este incompatibilă cu următoarele regulamente și principii ale UE:
• Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și principiile sale privind egalitatea de tratament și interzicerea clauzelor de rezidență.
Statele membre nu pot reduce cuantumul niciunei prestații în numerar acordate persoanelor asigurate în temeiul legislației lor pentru unicul motiv că persoanele în cauză sau membrii familiilor acestora își au reședința în afara teritoriului lor. Mecanismul de indexare austriac reduce cuantumul prestațiilor familiale și al creditului fiscal acordat copiilor care locuiesc într-un stat membru al UE în care costul vieții este considerat a fi mai scăzut.
Faptul că un alt stat membru este considerat a avea un cost al vieții mai mic decât cel al Austriei nu este relevant pentru o prestație care se plătește ca sumă forfetară și nu este legată de costul real al întreținerii unui copil. În plus, Austria nu aplică mecanismul de indexare persoanelor care lucrează în străinătate pentru o autoritate publică austriacă și ale căror copii își au reședința într-un alt stat membru al UE.
Mai mult, principiul egalității de tratament în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială înseamnă că persoanele trebuie tratate în mod egal, fără a se face distincție în funcție de cetățenie, prin eliminarea măsurilor discriminatorii din legislația națională.
• Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii și principiul egalității de tratament a lucrătorilor care sunt resortisanți ai unui alt stat membru în ceea ce privește avantajele sociale și fiscale.
În temeiul Regulamentului (UE) nr. 492/2011, un lucrător care este resortisant al unui stat membru beneficiază, pe teritoriul altui stat membru, de aceleași avantaje sociale și fiscale ca lucrătorii care locuiesc în statul membru respectiv. Scopul creditului fiscal familial, al creditului fiscal pentru gospodăriile cu un singur salariat, al creditului fiscal pentru familiile monoparentale și al creditului fiscal pentru plățile de întreținere a copiilor este acela de a-i recompensa, inclusiv în contextul unei societăți în curs de îmbătrânire, pe acei părinți care sunt activi pe piața muncii în timp ce își cresc și copiii. Creditele fiscale în cauză nu sunt legate de costurile efective ale creșterii copiilor.