DISTRIBUIȚI

Iosef al II-lea, Împăratul Germaniei, călătorea incognito. Oprindu-se într-un sat, el a intrat într-o cârciumă şi a cerut două ouă proaspete. Indiscreţia unui servitor a făcut să afle cârciumăreasa cine era musafirul. Când a fost chemată la plată, ea a cerut doi poli pe cele două ouă. Împăratul, mirat de preţul prea mare, i-a zis:
– Aşadar, ouăle sunt foarte rare prin partea locului?
– Nu, Măria ta, a răspuns femeia: împăraţii sunt rari pe aici!
Cu toate că era zgârcit, împăratul a plătit cei doi poli.

*
Într-o zi un ofiţer bătrân se rugă de Regele Ludovic al XIV-lea să nu-l treacă în rezervă.
– Dar eşti destul de vârstnic, i-a spus monarhul.
– Sire, a replicat ofiţerul, n-am decât trei ani mai mult decât Majestatea Voastră şi sper s-o mai pot sluji încă 20 de ani. Regelui i-a plăcut răspunsul şi l-a menţinut pe ofiţer în serviciul activ.

*
Sultanul Murad al II-lea, după ce a câştigat bătălia de la Varna, se plimba pe câmpul de luptă uitându-se la morţi. Adresându-se către Aza-Bey, favoritul său, a zis:
– E curios cum nici unul dintre cei morţi nu are barbă albă.
– Dacă duşmanul ar fi avut soldaţi cu barbă albă, nu făcea prostia pe care a făcut-o, să ne declare război, a răspuns Aza-Bey.

*
Se zice că după bombardarea oraşului Alger, beiul de acolo, aflând câţi bani l-a costat pe Ludovic al XIV-lea această expediţie, a spus:
– Dacă mi-ar fi dat mie jumătate din banii cheltuiţi, dădeam eu singur foc oraşului.

*
Un cavaler napolitan, care se bătuse de zeci de ori în duel ca să susţină că Dante e superior lui Ariost, fiind pe patul de moarte a făcut următoarea destăinuire:
– Şi cu toate acestea nu i-am citit nici pe unul, nici pe celălalt…

*
Într-o zi mareşalul de Saxa, întâlnind pe doamna de Pompadour îi oferă braţul. Un glumeţ, văzându-i împreună, a zis:
– Iată sabia şi teaca regelui!

*
Un pianist celebru ţinea mult la descendența lui nobiliară, cu care se mândrea totdeauna:
– Ştii, a spus el într-o zi unui cunoscut, că nobleţea familiei mele datează din timpul cruciadelor? Unul din strămoşii mei l-a acompaniat pe Împăratul Barbarossa.
– La pian? a întrebat interlocutorul.

*
Balzac lucra de obicei noaptea până auzea cântând cocoşul din grădina casei lui. Într-o noapte, distrat şi enervat că nu l-a auzit, i-a spus deodată servitorului, care se culca şi el tot spre ziuă, cu stăpânul său:
– Du, te rog, cocoşul la ceasornicar!

*
La o recepţie, unde s-a adunat lume din înalta societate, doi domni mai serioşi discutau într-un colţ al salonului:
– Ia priveşte-o pe blonda aceea minunată de acolo! Îmi place nespus de mult. Crezi că aş putea s-o cuceresc?
– Greu de zis. Dar dacă încerci şi vei avea succes, te rog să-mi comunici şi mie.
– Dar de ce te interesează acest fapt?
– Pentru că sunt soţul ei…

*
Definiţia unui faimos impresar de teatru:
– Teatrul e o loterie ciudată: autorul scrie o piesă, actorii joacă alta – şi publicul pricepe altceva…

*
Tiţian a lăsat într-o zi să-i cadă pensula în faţa lui Carol Quintul. Împăratul o ridică şi spune:
– Tiţian merită să fie slujit de Cezar.
Acelaşi împărat lăsa întotdeauna, la plimbare, locul din dreapta lui Tiţian, spunând:
– Pot crea un duce, dar unde voi găsi alt Tiţian.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDe la Casa de Pensii
Articolul următorceva POETIC la zi