DISTRIBUIȚI

Emisiunea este realizată în urma unui raport extrem de nefavorabil pe care ARACIS l-a realizat în urma vizitei în Universitatea „Apollonia” din Iaşi. Invitatul la microfon este Paul Gorban, jurnalist TV, realizator TV, scriitor şi poet.

Ca să lămurim lucrurile, nu vreau să trec de cea mai simplă întrebare, prima, ce este acest ARACIS?

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior. Acest raport e un subiect extrem de sensibil pentru Universitatea „Apollonia” din Iaşi, să vorbim despre ARACIS şi prestaţia acesteia, dar nu avem ce face. ARACIS face parte din realitatea noastră de zi cu zi, nu trebuie să fugim sau să ne ascundem de această realitate, chiar dacă e neplăcută din mai toate motivele. Pe scurt, toată lumea din mediul universitar, din domeniul învăţământului, din spaţiul academic, ştie ce înseamnă ARACIS…

Această Comisie are deci un rol foarte clar definit, asigurarea calităţii, nu distrugerea calităţii?

Nu e vorba doar de o comisie, e vorba de o instituţie, un organism de control, un organism care verifică generic calitatea şi standardele din învăţămîntul superior.

Considerați că intenţia acestei comisii care a vizitat universitatea şi a făcut acest raport răuvoitor, căci toată lumea este de acord că este un raport inexact şi incorect, este să închidă anumite universităţi private în favoarea celor de stat?

În primul rând, trebuie să spunem foarte clar că ARACIS, acest organism de control, care funcţionează pe lângă Ministerul Educaţiei, ar trebui să verifice, pe de o parte calitatea procesului didactic, a învăţământului superior, standardele calitative care trebuie respectate, dar mai mult decât atât, ARACIS ar trebui să fie un partener pentru instituţiile de învăţământ superior din România, ar trebui să fie un sfătuitor, nu trebuie să-şi asume doar o atitudine de justiţiar, o atitudine miliţienească. Sunt normale verificările calitative periodice, pentru că tocmai aşa, reprezentanţii Guvernului vor şti şi vor cunoaşte ce se întâmplă de fapt în teritoriu, în ţară. Dar, de la a respecta această procedură şi acest tip de abordare, până la a avea un tip de comportare poliţienesc la faţa locului, până la dublul limbaj, a arăta nişte concluzii la faţa locului şi apoi, ulterior, a publica, a prezenta în faţa Consiliului, la final, cu totul alte lucruri chipurile văzute acolo, e cale destul de lungă…

În urmă cu două săptămâni, în urma publicării acestui Raport al ARACIS, s-a declanşat o serie de contestaţii, memorii, scrisori, adresate multor organisme şi instituţii din Bucureşti. Unde au fost trimise aceste memorii şi scrisori?

Înainte de asta, aş vrea să spun ceva, faptul că în urma vizitei pe care au făcut-o în decembrie anul trecut şi începutul lunii ianuarie 2015, la Facultatea de Medicină Dentară, respectiv la Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării, ARACIS a făcut un raport şi l-au prezentat pe data de 26 februarie, cu o propunere, chiar în ziua când debuta Congresul Internaţional al Universităţii „Apollonia” din Iaşi, „Pregătim viitorul promovând excelenţa” , ediţia a XXV-a, organizat de Universitatea „Apollonia” din Iaşi, din fondurile proprii, eveniment unde au participat oameni din foarte multe state şi comunităţi academice, America, Turcia, Olanda, Italia, Republica Moldova, Ucraina, membrii ai Academiei, cercetători, peste 400 personalităţi au fost prezente la Iaşi, vreme de trei zile. Ei bine, în acest moment, în care debuta acest Congres, Universitatea „Apollonia” primea această scrisoare a ARACIS, acest mesaj care ne informa că Universitatea „Apollonia” din Iaşi, după aceste vizite făcute de ARACIS, primeşte pentru „instituţional” nivelul de „lipsă de încredere”, pentru programul de studii Medicină Dentară, calificativul de „neîncredere” şi chiar propunerea de „intrare în lichidare”, pentru programul de studiu Comunicare şi Relaţii Publice primeşte propunerea de „încredere limitată” şi „acreditare”, o premieră, după atâţia ani, iar pentru programul de studiu de Jurnalism de la aceeaşi facultate, acelaşi calificativ, „încredere limitată” şi „acreditare”.

Noi, întreaga comunitate academică, am rămas stupefiaţi când am văzut aceste propuneri, cu atât mai mult cu cât ştim că, în urma vizitelor anterioare şi a Raportului anterior, universitatea a fost amendată pentru nişte lucruri pe care ei le raportaseră la vremea respectivă, şi acum, după remediere, Universitatea „Apollonia” din Iaşi este din nou amendată pentru aceleaşi lucruri, ca şi când, între timp, la această universitate, nu s-ar fi făcut nimic, nu s-ar fi mişcat lucrurile, nu ar fi evoluat anumite situaţii, nu s-ar fi efectuat corecţiile recomandate, nu s-ar fi făcut îmbunătăţiri fundamentale. Numai dacă ai ochelari de cal nu vezi evidenţele realităţii din Universitatea „Apollonia” din Iaşi, sau dacă ai interesul să te faci că nu vrei să vezi realitatea…

Aş vrea să parcurgem punctual observaţiile ARACIS, reproşurile şi neajunsurile semnalate sau invocate de comisie, puse în oglindă cu răspunsurile Universităţii „Apollonia” din Iaşi, răspunsuri care ştiu că au fost pregătite. Ce înseamnă spaţii insuficiente? Dacă s-au prezentat înregistrările şi schiţele cadastrale ale spaţiilor de desfăşurare a cursurilor şi laboratoarelor, de ce au mai vrut să verifice chiar cu metrul? De ce?

Da, a fost un astfel de caz, vorbim de atitudinea ARACIS, a fost o astfel de situaţie, când un membru al Comisiei, un oarecare Grigore Băciuţ, a cerut măsurarea spaţiilor cu centimetrul! Ca şi când ar fi fost un administrator de bloc sau un om de la cadastru, un specialist care a venit pe teren să constate dacă nu cumva, de la ploaie sau căldură, s-a micşorat sau s-a umflat spaţiul respectiv! Ori, dacă ai declarate în documentaţii aceste spaţii, dacă ai documentele respective, semnate, asumate, de ce mai vii să măsori cu centimetrul? Vii să întrebi cercetătorii din laboratoare dacă au nu ştiu ce materiale, când tu nici nu ştii despre ce este vorba în acel laborator!? Acestea sunt atitudini care nu cred că ar trebui să reprezinte instituţia aceasta, ARACIS, care este o instituţie, repet, necesară întregului sistem de învăţământ…

Aş numi asta incompetenţă, sau rea intenţie…

N-aş face asemenea calificări, dar nu este normal un astfel de comportament într-o instituţie de învăţământ superior, să te porţi ca un administrator de bloc! Ori spaţiile de proces didactic sunt suficiente, Universitatea „Apollonia” din Iaşi are în proprietate 71% dintre spaţii, iar recomandările şi standardele ARACIS sunt de 70%, deci cum poţi să spui că universitatea nu are spaţii?

Alt reproş este că biblioteca ar fi subdimensionată şi insuficient dotată cu fond de carte şi abonamente la periodice, iar resursele de documentare educaţionale sunt insuficiente…

Cred că aici este deja vorba de o rea voinţă vădită. Interesant este faptul că chiar această comisie care a fost la faţa locului a lucrat chiar în una din sălile bibliotecii! Biblioteca de la Universitatea „Apollonia” din Iaşi are două săli mari, una de lectură pentru studenţii şi cercetătorii care vor să citească titluri din bibliotecă, din fondul de carte existent, şi o altă sală, dotată cu calculatoare, pentru cei care vor să citească ebook-urile. Ce este interesant este faptul că Universitatea „Apollonia” din Iaşi are în primul rând o editură, la care sunt invitaţi să-şi publice periodic lucrările, cursurile, cadrele didactice ale instituţiei de învăţământ, aceste titluri intră în primul rând în circuitul intern al universităţii, în bibliotecă, la îndemâna studenţilor. Apoi intră şi în circuitul naţional, în librării, pentru că Universitatea „Apollonia” din Iaşi furnizează şi celorlalte universităţi care au nevoie de material didactic, aceste cursuri.

Nu poţi să spui că biblioteca este subdimensionată din punct de vedere al spaţiului dar şi din punct de vedere al dotărilor! Universitatea „Apollonia” din Iaşi a făcut o achiziţie fundamentală pentru instituţie, foarte scumpă, costisitoare, este vorba de site-ul EBSCO; acolo universitatea are mii de titluri la care studentul are acces, în orice moment. Ba mai mult, chiar în ultimul an, Universitatea „Apollonia” din Iaşi, prin oamenii pe care i-a adus, oameni cu experienţă în lucrul în bibliotecă, au fişat toate titlurile existente.

Mai mult, Universitatea „Apollonia” din Iaşi este abonată la anumite reviste de specialitate, revista de Medicină Dentară, abonamente destul de scumpe, pe care nici unele instituţii de stat nu şi le pot permite. Tot în cadrul universităţii sunt două reviste, de circulaţie internaţională, care apar exclusiv în limba engleză, una pentru Medicină Dentară şi una destinată Ştiinţelor Comunicării, reviste la care publică, număr de număr, cercetători din toată lumea. Cum poţi să te faci că nu vezi aceste realităţi din bibliotecă şi să mai şi spui că este subdimensionată şi că nu ar fi dotată la standardele necesare?

Alt punct vizat de raport, faptul că ar fi rezultate submediocre în cercetare. Ori Universitatea „Apollonia” din Iaşi are un institut propriu de cercetare…

Asta este o altă comedie. Procesul de rebrenduire şi reinventare a Universităţii „Apollonia” din Iaşi, din 2009, după desprinderea de UPA din Iaşi. De acolo a venit arhiva de documente, la arhivă Universitatea „Apollonia” din Iaşi a angajat prin intermediul specialiştilor din Arhivele Statului, oameni care au venit să-i instruiască pe cei din secretariatele noastre. Astfel, toată documentaţia a fost pusă la punct. Adevărat, în urma vizitei, reprezentanţii ARACIS au constatat că sunt multe modificări la documentele din secretariat, din arhivă. Acele modificări sunt de fapt corecturi, asumate, semnate, ştampilate, nu e nici o ilegalitate, dacă acele corecturi n-ar fi fost făcute, abia atunci ar fi fost o problemă, nu faptul că Universitatea „Apollonia” din Iaşi, de la desprindere, pentru a intra într-o limită a legalităţii şi a normalităţii, a luat această decizie de a verifica şi corecta, în primul rând, tot ceea ce înseamnă documentaţie de arhivă şi documentaţie de uz curent.

În această perioadă de rebrenduire şi reformare, instituţia a încercat nu doar să corecteze anumite probleme din traseul birocratic al actelor, dar a încercat să se definească şi ca instituţie de cercetare, ca o adevărată şi reală comunitate academică. În acest sens s-a infiinţat un institut de cercetări al Universităţii „Apollonia” din Iaşi, „Acad. Ioan Hăulică”, chiar în 2009, institut coordonat şi la care lucrează reprezentanţi ai Academiei Române şi ai Academiei din Republica Moldova, tineri cercetători de la instituţiile universitare de stat sau private din ţară, institut care an de an organizează sesiuni de comunicări ştiinţifice, unde vin personalităţi de la diferite universităţi ca să-şi prezinte lucrările de cercetare ştiinţifică.

Mai mult, nu poţi spune că cercetarea la Universitatea „Apollonia” din Iaşi nu atinge standardele ceute, cu atât mai mult cu cât Universitatea „Apollonia” din Iaşi cred că este singura universitate privată din România care în organigramă, în structura sa, are angajaţi cercetători cu normă întreagă. Păi atunci, cum?! Dacă am angajaţi cercetători şi observ la un timp că aceştia nu fac cercetare, nu dau randament, eu ca instituţie privată, de ce i-aş mai ţine? Pe lângă asta, toate cadrele didactice au obligaţia, prin procedura de lucru, ca pentru fiecare an să aibă un număr standard de lucrări publicate în reviste cotate, în reviste cunoscute, de referinţă. Pe de altă parte, e în atribuţiile lor ca în fiecare zi să aibă şi un anume program de cercetare, aş putea să dau nume şi exemple ale unor cadre didactice din interiorul instituţiei, care publică şi sunt constant prezente pe piaţa editorială din România, şi publică în acelaşi timp şi la editura universităţii, oameni care sunt mereu invitaţi să susţină conferinţe şi să prezinte anumite teme. La rândul nostru, Universitatea „Apollonia” din Iaşi colaborează constant cu o serie de personalităţi ale cercetării româneşti, cu academicieni şi oameni foarte importanţi din ştiinţa, cultura şi cercetarea românească, Răzvan Theodorescu, Solomon Marcus…

Un alt reproş susţine că laboratoarele preclinice nu ar fi suficient dotate; aici, suntem pe un teren minat, este o mare greşeală să faci asemenea afirmaţii; cum e de fapt realitatea dotărilor laboratoarelor şi punctelor de lucru unde studenţii învaţă Medicină Dentară?

Eu nu cred că este o greşeală a Comisiei ARACIS, dacă ar fi, greşelile sunt umane şi se mai iartă, dacă sunt corectate. De fapt cred că este o chestiune de rea voinţă, acest lucru dă de fapt realitatea viziunii lor asupra instituţiilor private de învăţământ superior. Au venit la faţa locului, au fost plimbaţi prin toate laboratoarele, în toată Platforma de Instruire Clinică, au vizitat şi Platforma de Instruire Practică a studenţilor, au văzut toate dotările, au văzut laboratoarele, cabinetele de lucru. Cu toate acestea, ei spun că aceste laboratoare de cercetare şi aceste cabinete pentru studenţi nu ar fi bine dotate. Aş vrea ca dumnealor să facă comparativ, o situaţie în care să arate că la Universitatea „Apollonia” din Iaşi sunt cele mai învechite unit-uri, că aici se lucrează cu aparatură veche, iar la nu ştiu ce altă universitate, de stat, se lucrează cu aparatură modernă! Situaţia este tocmai invers. Universitatea „Apollonia” din Iaşi a investit în ultimii ani, în patrimoniu şi în aparatură de ultimă generaţie, cum nu a investit nici o altă universitate de stat cu profil similar din această regiune de ţară! Nu poţi să te faci că nu vezi cele peste 40 de unit-uri dentare, nou-nouţe, care au costat bani, tehnologia asta apare în filmele de prezentare ale universităţii, curioşii pot intra pe site-ul Universităţii „Apollonia” din Iaşi şi le pot vedea. Nu poţi să te tot faci că nu vezi performanţa şi dotările din laboratoare atât timp cât la Universitatea „Apollonia” din Iaşi se lucrează cu tehnologie CAD-CAM, să nu vezi dotările laboratorului de Radiologie, de ultimă generaţie. Asta înseamnă investiţie, bani, achiziţii, un respect faţă de comunitatea academică, pe de altă parte înseamnă o invitaţie a partenerilor din regiune să vină să lucreze şi să se dezvolte în cadrul acestei structuri academice. Poate ei nu ştiu, dar le spun eu, avem studenţi de la instituţii de stat care nu au acces la asemenea aparatură şi vin în laboratoarele noastre clinice sau preclinice, şi fac cercetare, lucrează cu aparatele noastre, cu pacienţii noştri. Şi atunci? Cum vorbim de slabe dotări?

Cred că de fapt ei realizează realitatea, dar am observat o situaţie care e la nivel naţional, e vorba despre încercarea de a înlătura, prin orice mijloace, flagrante chiar, de tip mafiot, concurenţa privată din învăţământul universitar românesc! Pe de altă parte se încurajează şi se favorizează situaţia învăţământului de stat, ba mai mult, se caută pârghii pentru a înfiinţa în structura acestor universităţi de stat, structuri private, astfel încât ele să aibă o garanţie şi un grad de autofinanţare. Despre ce vorbim? Despre competiţie şi concurenţă loială? Ar trebui în acest caz să se autosesizeze şi cei de la Consiliul Concurenţei, noi le-am trimis un memoriu, în care am scris clar că resimţim un abuz care demonstrează că se încalcă această lege a concurenţei.

A început şi presa să conştientizeze că de fapt asta se încearcă, înlăturarea de pe piaţă a unui competitor particular destul de puternic pentru a incomoda instituţiile de stat. Universitatea „Apollonia” din Iaşi are dotări de ultimă oră, o universitate mică prin dimensiune dar atât de gălăgioasă şi ambiţioasă, cum nu-şi pot mulţi imagina!

Universitatea „Apollonia” din Iaşi are mai multe distincţii europene primite, de la foruri prestigioase, recunoaşteri de la Oxford, de la Bruxelles; cum de cei de acolo văd că la Universitatea „Apollonia” din Iaşi lucrurile merg bine, că Universitatea „Apollonia” din Iaşi are un buget stabil şi echilibrat, că investeşte foarte mult în tehnologie, în materiale, pentru educaţia şi instrucţia studenţilor, iar cei de la noi din ţară, aproape cu ură înverşunată, ignoră aceste realităţi?

Universitatea „Apollonia” din Iaşi are parte de o recunoaştere internaţională, foarte importantă, în Europa, acolo unde oamenii înţeleg ce înseamnă investiţie, performanţă, în educaţie, la nivel înalt, european, ei înţeleg ce înseamnă să investeşti în patrimoniu, mai mult, în calitatea cercetării, în pregătirea unui student până la urmă, asta e prioritatea noastră explicită, de a forma un student la standarde comunitare, europene.

Ei, structural, poporul român este unul ranchiunos, răutăcios, şi structurile instituţionale sunt la fel, cel care este bine plasat, dotat, capabil, cel care iese în faţă pentru că e harnic, vrednic, (Universitatea „Apollonia” din Iaşi n-ar fi ajuns la 25 de ani dacă nu ar fi avut hărnicie şi ambiţia de a se constitui ca instituţie şi comunitate academică), este invidiat şi cred că reflexele astea de factură psihosocială vin din remanenţa unor mentalităţi comunistoide, un soi de neocomunism, după ’89 România a intrat într-un capitalism vulgar, cum spunea un analist. Capra vecinului!

Atâta vreme cât suntem pregătiţi în orice moment să-l atacăm pe ăla care stă mai bine, să-i închidem buticul ăluia care încearcă să se dezvolte, să-i dăm foc ăluia care şi-a construit o afacere, înseamnă că avem nişte probleme, în primul rând, în fiinţa noastră, încă suntem posedaţi de ură, care se vede nu doar în ceea ce facem zi de zi, se vede chiar în deciziiile unor instituţii, conduse de oameni răuvoitori. Ar trebui ca în aceste instituţii, care au, până la urmă, un rol de control, de monitorizare, de îndrumare, să fie puşi oameni cu bună intenţie, în primul rând, oameni pregătiţi chiar din toate punctele de vedere, nu poţi să trimiţi un om să facă o evaluare, pe baza unor criterii valorice, dacă nu are competenţele necesare. Bunăoară la noi, cineva a analizat şi şi-a dat cu părerea despre cercetarea de la Universitatea „Apollonia” din Iaşi, şi am căutat şi eu după numele acelei persoane să aflu ce competenţe are în cercetare şi nu am găsit nimic…

Ce are în plus Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea „Apollonia” din Iaşi, faţă de alte instituţii universitare similare?

În primul rând, prin dotările pe care Universitatea „Apollonia” din Iaşi le asigură la această facultate, dotări pe care nu le au alţii, mă refer expres la Platforma de instruire practică, un radio, o agenţie de presă, o televiziune care aşteaptă primirea licenţei de emisie de la CNA, o revistă studenţească, o editură, cum spuneam. Noi, pe această cale, şi am avut de câteva ori ocazii specifice, invităm studenţii de la orice instituţie academică, de stat sau privată, care au preocupări jurnalistice, să vină la noi să facă practică, să dobândească abilităţi de lucru reale pe teren. Noi, ca instituţie privată, ştim că suntem într-o competiţie, dar aceasta se reflectă şi se vede în dotările pe care le asigură Universitatea „Apollonia” din Iaşi, practic un întreg trust media în care studenţii se obişnuiesc să lucreze efectiv. Acesta este un mare avantaj al studenţilor noştri, faptul că au această posibilitate de a lucra efectiv, de a face presă propriu-zis, drept pentru care, pentru a doua oară, studenţii noştri au câştigat un concurs european de presă, locul II şi locul III, studenţii noştri – două echipe, care au participat la concursul european „Europa Jurnaliștilor din Amfiteatre”.

Acesta este un răspuns pe care-l putem da chiar şi comisiilor de control şi monitorizare de la ARACIS, dacă ei nu ne premiază, dacă statul şi instituţiile româneşti nu premiază performanţa şi nici nu vor să o vadă măcar, iată că prin spiritul liber şi al performanţei, instituţii şi comunităţi academice europene şi din întreaga lume vin către noi, rămân uimiţi că o instituţie universitară cum este Universitatea „Apollonia” din Iaşi, ajunge la asemenea dotări şi patrimoniu şi dezvoltare într-un timp atât de scurt, comparabil cu nivelul european, pentru ei e un paradox, în sensul că această performanţă se întâmplă într-un stat fost comunist.

Propunerea comisiei ARACIS dă în vileag o tendinţă de vampirizare pentru Universitatea „Apollonia” din Iaşi, se vrea efectiv şi pur şi simplu sugrumarea instituţiei, lichidarea, epurarea, pentru că vorbim de instituţii fosilizate care au astăzi comportamentul unor structuri neocomuniste, scoaterea din competiţie prin orice tip de mijloace poliţieneşti, a unor competitori puternici, ceea ce nu este normal, cum să laşi pe piaţă o singură instituţie universitară care va fi şi aia, tot a statului?