DISTRIBUIȚI

Va asteptam la Cinema „Prof.Ioan Manole” Galati (la Casa de Cultura a Sindicatelor) vineri, 14 februarie 2020, ora 19.00.

„Un film despre credință, suferință, iubire și iertare.
Un film despre viața trăită cu trupul în iad și sufletul în rai.
Un film, poem dramatic, odă tulburătoare închinată sfinților închisorilor comuniste și în mod special celor care au trăit ororile „Experimentului Pitești”

Un film, duș rece, care să spele, să trezească și să lumineze conștiințe.
Un film bandaj pe rănile încă vii ale unei nații. ” (Vali Pena, actrita)

„În ciuda scenelor cutremurătoare, dar atât de autentice (o spun în cunoștință de cauză), filmul reprezintă o simfonie a vieții și a dragostei”. (Corina Cușa, profesor)

„Un film despre întâmplări din care nu mai poți face poezie, pentru că deja realitatea e Poezie, tragică, cutremurătoare, dar cu acele irumperi de rai ce dau fiorul credinței neclintite. Scenariul, regia, interpretarea actorilor, imaginea, sunetul, decorurile sunt la nivelul capodoperelor cinematografice. Veniți în sălile de cinema să vedeți acest film cutremurător de frumos, să ne recăpătăm memoria, luând lumină din torța martiriului!” (Florin Caragiu, scriitor)

„Ce fel de urme ar putea lăsa acest film în sufletele voastre? Nu știu. Pe mine m-a îndreptat spre scaunul de spovedanie.
Cu ani în urmă, când a apărut filmul rusesc «Ostrovul», am scris un articol, intitulat «Ostrovul sau întoarcerea filmului risipitor», prin care arătam că spectatorii acestui film au făcut un pelerinaj într-un cinematograf. Cred că acum aș putea spune un lucru asemănător despre spectatorii filmului «Între chin și Amin»: ei merg la un pelerinaj la închisoarea Pitești.” (teolog, scriitor Danion Vasile)

„Iubire şi ură, istorie ori veşnicie, credinţă şi apostazie, sadism şi rezistenţă, paradis sau apocalipsă. Despre asta este vorba în filmul intitulat „Între chin şi amin” — o cutremurătoare ecranizare a „Fenomenului Piteşti” petrecut la începutul anilor 1950, înainte de moartea lui Stalin.” (Mihail Neamtu, scriitor )

„Câmpul de maci care apare în film îl asociez cu paltonul roșu din „Lista lui Schindler”. Este frumosul într-o lume în care Dumnezeu a fost trimis în exil. Mi-a plăcut teribil cum prin această alternanța de scene, subtil Toma Enache strecoară speranța. Nu toți avem stofă de eroi, dar am putea măcar să le cinstim memoria. „Între chin și amin” filmul lui Toma Enache asta face le cinstește memoria și ne mai spală din păcate.” (Emilia Chebac ,scriitoare/ blogerr)

„Toma Enache a făcut un film dur și trezitor. Un film necesar, despre „Experimentul Pitești”. (Ana Barton- scriitoare)

„Emoționante momentele când – prăbușit pe patul închisorii – îi vedem degetele mișcându-se pe niște coarde imaginare, interpretând Odă lui Dumnezeu, lucrarea sa neterminată. Mi-a amintit asta de un moment asemănător, în care o violonistă evreică interpretează doar din degete un concert, deportată în Siberia – unde avea să-și afle sfârșitul, în filmul „Le concert” al lui Radu Mihăileanu. Ambii regizori au înțeles pe deplin drama artistului lipsit de obiectul pasiunii sale și aruncat într-un univers concentraționar. Trebuie văzut filmul mai ales de către tineri, pentru a ști că ororile comunismului nu sunt povești și pentru a-și crea anticorpi. Mai ales că trăim într-o lume ciudată, unde informația circulă din ce în ce mai mult deformată, din ce în ce mai cosmetizată. Și unde ororile nazismului sunt des prezentate și disecate, dar – în mod ciudat – cele ale comunismului sunt prezentate adesea estompat, deși comunismul a ucis indiscutabil mai mulți oameni și a distrus mai multe destine decât nazismul.” (Slilviu Macrineanu, scriitor, blogger)

„Revelatia cinematografica a anului 2019 pentru un film memorabil, un viitor reper in educatie cinematografica, dar si istorica, a fiecarui roman: „Între chin și amin” de Toma Enache.” (Adela Diaconu Jurnalist TV)

„Intre chin si amin, sau între tortura fizică, umilința, durerea insuportabila și credința! Un film cutremurător, crud, dar adevărat! Acest film a rascolit constiintele noastre, ne-a pus in situatii tensionate, ne-a ridicat intrebari, ne-a adus tristete, mila, speranta si determinare.” (Carmen Novac )

„Dupa terminarea filmului toti cei din sala erau zguduiti de plans, tulburati, maniosi, indignati, neputinciosi… Ne era rusine ca suntem oameni!
Filmul monumental al regizorului Toma Enache te zdrobeste la propriu, atat prin veridicitatea povestirii, bazata exclusiv pe cazuri reale, dar si prin problemele de constiinta ce ni le pune.” (Doina Xifta, fost Senior Writer / Editor la Radio Europa Libera)

„În această seară am fost exact Între chin și amin, la proiecția filmului cu același nume, un film absolut FENOMENAL, TERIBIL DE CURAJOS, CURAT, CRUNT DE REAL, ADEVĂRAT SI PROFUND! …..SI ROMÂNESC! Am alternat între stările din cuvintele: crunt, înfiorător, trist, îngrozitor, imposibil, halucinant, Doamne fereste sau „de neimaginat”. (Diana Geambasu, spectator)

Personal, am fost impresionată de metafora câmpului plin de macii roşii şi de acordurile ce au prefigurat partitura finală a „Odei lui Dumnezeu” aşezate cu fineţe regizorală, pe parcursul celor aproape două ore ale filmului, exact la limita la care, aflat în scaunul de spectator, aveai convingerea că nu mai poţi privi, că e imposibil să treci dincolo de tot ceea ce ai văzut şi ai simţit deja. De aceea, repet: filmul trebuie văzut de cei care vor să afle, să ştie şi să nu uite !
(Luiza Rădulescu Pintilie, Ploiesti)

„E acolo o întrepătrundere a două lumi atât de îndepărtate una de alta, dar care-și caută parcă un numitor comun, un clivaj între umanitate și bestialitate realizate numai din imagini și muzică, așa cum numai în marile filme de artă vezi.”
(Cristian Hagi, jurnalist)

„E echilibrul perfect dintre poetic și violent, dintre romantic și dramatic în așa fel încât spectatorul să poată face față adevărului șocant pe care, poate, majoritatea dintre noi nu îl cunoaștem sau nu vrem să îl credem…
…simbioza între muzică și desfășurarea evenimentelor a fost absolut perfectă, fragmentele alese accentuând starea pe care acțiunea filmului voia să o transmită.
Așadar, „Între chin și amin” ar trebui să fie un must see al tuturor cinefililor, și nu numai, datorită faptului că este primul film artistic care abordează acest subiect al cărui impact emoțional este covârșitor. ”
(cronica Asociatia Studentilor Jurnaliști,Iasi)

„Puține filme reușesc să surprindă adevărata dimensiune a răutății umane. Ultimul secol a fost marcat de cele mai negre episoade din istoria umanității, în care s-au petrecut lucruri oribile, greu de conceput de mintea umană. Oamenii însă au reușit să le facă față, devenind, uneori, chiar mai tari în credință…
În concluzie, spectatorul se găsește în fața unui excelent film artistic, cu o valoare istorică incontestabilă, realizat cu gust, emoție și măiesttrie, de un regizor experimentat.“

Recenzie de la Prisma Film Festival (Roma)

„Povestea tragică a filmului, care a adus la lumină terifiantul experiment de la Pitești, a impresionat și a emoționat publicul până la lacrimi.” (profesor Universitatea de Vest, Timisoara)

„Între chin și amin este un film care te duce în iad, îți arată că oamenii pot deveni brute, te scufundă în smoala încinsă a lumii păcătoșilor, te ține acolo sufocat și revoltat, cu lacrimi de neputință în ochi, pentru ca apoi să te ridice spre rai. ”
(Cristian Hagi, jurnalist)

Este un film cutremurător, care se urmărește cu pumnii strânși de revoltă și sufletul ghem, de durere. (VP TV, Ploiesti)

„Rămâne un film emoționant, care îți zdrobește zona de confort pentru a te conduce către o reflecție empatică asupra infernului pe care regimul comunist l-a dezlănțuit asupra României. Un film greu de privit, dar care trebuie văzut. ” (Filp Iorga, istoric)

„Un film mai mult decât convingător, care trebuie văzut pentru a ne curăța interior, măcar prin mărturisire”
(Vlad Rădescu, actor)

„Nu am știință de un alt regizor român care să fi realizat un film pe măsura acestuia.” (Catia Maxim, scriitoare)