DISTRIBUIȚI

Nicolae Ceaușescu l-a avut ca mentor și susținător pe Ion Gheorghe Maurer. Acesta a fost prim-ministru în perioada ascensiunii liderului comunist, fiind o relație despre care s-a speculat intens. Jean Maurer, fiul acestuia, a făcut publice câteva amintiri legate de aceea perioadă, cu umor și talent.
Cele 2 EleneCe curioase sunt și relațiile dintre oameni, privite de la oarecare distanță, atunci când anumite interese îi leagă. Nici acum nu prea descifrez exact asa zisa prietenie între Elena, maica-mea și Elena, “Tovarășa”. La prima vedere s-ar zice ca era o relatie de tatonare reciprocă între 2 mesageri familiali cu funcție și de barometru trimiși de cei doi soți sau cel puțin cu asentimentul acestora, care se aflau într-un permanent conflict atât pe vremea când taică-meu era în funcție cât și după ce a ieșit la pensie în 1974. Conflictele între cei doi au apărut la câțiva ani după înscăunarea lui Ceaușescu când acesta a realizat ca nu mai are nevoie de protecția politica a lui Maurer. Protecția se rezuma, în ochii mei, de fapt la poziția de garant a lui taică-meu fată de politica dusa în tara și în special fată de Occident unde tată își făcuse un nume bun. Vis-a-vis de ruși situația era mai încurcată deoarece Maurer nu era privit ca un adevărat comunist provenit din rândurile muncitorimii și pe deasupra era de notorietate și originea lui mic burgheza (familie de profesori) și faptul ca nu era român get beget. De fapt nu era român deloc ! Toate astea îl descalificau din tiparele ideologice ale activistului comunist pur sânge, născut din proletariat. Tovarășele (si imi este greu s-o numesc pe mama “tovarășe”) se sunau reciproc aproape zilnic, se întâlneau și făceau mici plimbări și se vizitau acasă. Mai mult “tovarășa” la noi decât mama la ei. Nu participam la discuții pentru ca regula era ca toată lumea să dispară pentru a nu fi deranjate. Nu știu deci ce discutau concret, poate schimbau retete de mâncare, vorbeau despre moda sau discutau mult despre odraslele proprii plângând una pe umărul celeilalte despre cât de neascultătoare sau obraznice erau. Cu siguranță însă nu vorbeau despre soți. Subiectul era interzis prin consens. Diareea lui Ceaușescu Singura dată când soții au fost aduși în discuție a fost când mama, de buna credința, i-a povestit tovarășei ca îi da lui taică-meu în fiecare zi bobite de polen cu miere pentru a-l tonifica. Tovarășa, entuziasmată, i-a aplicat acest tratament naturist și soțului ei. 2 săptămâni mai târziu taică-meu a întrerupt cura de polen, într-o criza de isterie, acuzând ca se cufurește de 3 ori pe zi, are gaze, balonări și vanturi năucitoare și își îngălbenește izmenele cu pigment de polen, efecte dramatice atunci când trebuie să stai ore în sir la ședințe interminabile CEPEX sau la Consiliul de Miniștrii. Nu știu care a fost deznodământul acestui tratament de partea cealaltă a baricadei, dar cu certitudine nu mult diferit. Din spusele mamei nu s-a discutat nimic despre subiect, fiecare păstrând o discreție totală și plină de jenă. Se poate afirma cu tărie ca primii doi oameni în statul Român al acelor timpuri, au avut temporar izmenele galbene la cur. Dacă nu se sunau reciproc mai multe zile în șir, însemna ca ceva nu este în regula. De cele mai multe ori tăcerea era de partea Tovarășei. Atunci mama îl acuza pe tată, pe atunci ieșit deja la pensie, ca îl înjura prea mult pe Ceaușescu stand în fotoliu și hlizindu-se la televizor.
Cum se petrecea acest lucru ? Tată urmarea cu mare atenție fiecare discurs al tovarășului, la televizor evident. când nu era de acord cu pasaje din discurs, tată începea de unul singur prin casa: “ bravos mai dobitocule” sau “mai, da prost mai este și țăranul asta, un cretin” și “uite cum toți pupincuriștii ăștia îl aclama” și o ținea asa lângă până când se termina discursul. Cum casa era împânzită de microfoane, înjurăturile și vorbele de duh ajungeau la urechile “iubiților” și de aici începea pauza de comunicare între neveste. Era un barometru toată chestia asta ! Pauzele însă nu durau prea mult pentru ca interesul “de stat” între cele două Elene era mai important. Mi-aduc aminte ca odată (la caterincă) chiar i-am spus tatălui zbierând prin casa, că eu ma delimitez categoric de poziția lui critică față de Ceaușescu, exprimată la pereți, eu iubind Partidul și pe Tovarășul ! M-a făcut dobitoc, ceea ce știam de mult timp. In afara de aceasta spionare reciproca, cred după mintea mea, ca cele două Elene erau chiar real atrase una de cealaltă provenind ambele din mediu rural și ajungând ambele neveste de demnitari, una dintre ele fiind ea însăși demnitareasa. Primele două Elene ale României comuniste ! Destinul similar este un bun liant ! Mi-aduc aminte ca o dată când mama mergea spre Giurgiu la o balta de pescuit, pentru ca era și pescăriță, a văzut o măgăriță moartă lânga un drum într-un lan de porumb, probabil lovita de o mașină. A pus șoferul să oprească, s-a dat jos și s-a apropiat de măgăriță. Nu mica i-a fost mirare când lângă măgărița moartă a văzut un pui de măgar stând împietrit. I s-a făcut mila și a luat puiul de măgar cu ea. L-a dus apoi la vila de protocol ce o aveam la Snagov și unde era o curte mare. Subiectul a fost dezbătut intens cu Tovarășa și maica-mea i-a povestit săptămâni la rând cum se simte puiul de măgăriță și cât de bine se dezvolta. Din atâta entuziasm, tovarășa a decis să-și ea și ea un măgar și să-l ducă la Snagov. În noptile liniștite și cu cer senin se auzeau pe lac răgete de măgari unul de la Maurer și altul de la Ceaușescu. Este de râs, este de plâns sau a fost pur și simplu un gest de omenie și sensibilitate din partea celor două ? Ce or fi zis sătenii din Snagov când auzeau concertul măgăresc, când lor tocmai li se luase dreptul de a-și cultiva petecul de pământ din curte ? “Tara pierea și cele două Elene se îndeletnicesc cu măgarii lor !” Prietenia celor două s-a lăsat pentru mine și alți fii de demnitari cu chemarea la armată. Valentin și Nicu Ceaușescu, Vlad Popa fiul fostului primar al Bucureștiului, bun prieten cu mine, Serghei Mizil și alții.
Valentin, Vlad și cu mine am făcut armată la școală de ofițeri din București, Nicu la piloți de vânătoare și Serghei la un batalion disciplinar, fiind considerat cretinul grupului și pe deasupra și bețiv. Aveau dreptate. Mădălin Voicu cred ca a scăpat fiind protejat de maestrul Voicu care-l omora cu exercițiile la vioara. Armată am făcut-o la modul cel mai serios pentru ca era o misiune de stat să se scoată adevărați bărbați din noi. Nu știu dacă armată m-a maturizat și m-a făcut un adevărat luptător, dar în cele 40 de zile de aplicații la poligonul de la Cincu am băut mai multă pălincă decât în toată viată mea, prezenta și viitoare, am mâncat împreună cu camarazii mei toate rezervele de pastrama uscată și tare ca talpa de la bocanc, precum și tot compotul companiei, am făcut cretinism și am ras pentru următorii 10 ani, ani în care aveam să ma confrunt cu inepția reală a unei societăți absurde și să simt pe pielea mea adevărată dimensiune a comunismului. Evident din alta perspectiva decât a amărâtului de rând ! Nota 1: se vor găsi cu siguranță unii care vor zice: „mama voastră de comuniști împuțiți, cu familiile voastre cu tot, vouă va ardea de polen și de măgari și noi ne chinuiam cu mizeria vieții de zi cu zi !” Dacă însă nu as fi povestit aceste întâmplări, acei unii sau mai multi, habar nu ar fi avut despre ce este vorba în film ! Nota 2: aceste amintiri nu sunt de râs, ele sunt de plâns ! Degeaba înjurați astăzi, dacă atunci, acei „unii”, multi sau puțini, au aplaudat cu entuziasm niște cretini ! Știu, nu se putea face nimic ! Ba se putea, dar pentru asta era nevoie de cohones ! Până la urma au făcut-o puciștii comuniști din eșaloanele inferioare !
Si tot nu am scăpat de ei ! Acum să va vad anti-comuniștilor înverșunați, de ce sunteți în stare ! Uite na, ca am zis-o !”
…………………………………….
”Na, ca am ajuns si in ultima zi a anului de pomina 2018. De obicei se fac bilanturi pentru trecut si se creioneaza sperante pentru viitor. Pai, bilantul meu este destul de simplu: m-a parasit nevasta tinerica, pe mine si pe Eric, fiul nostru. Dupa 21 de ani de casnicie. Am fost fericiti? Se pare ca da, daca am stat atata timp impreuna! Se pare ca nu, daca ma uit la modul si viteza cu care m-a parasit. Ca acceleratul de Constanta in sezonul de vara, care duce sindicalisti transpirati la mare, impreuna cu familionul lor incarcat cu bete si cearceafuri pentru cort. Toata viata mea mi-am dorit o sotie cu care sa imbatranesc linistit. Si ca un facut n-am gasit-o. Pe numarul 3 am luat-o fiind deja batran, zicandu-mi ca pacalesc destinul!Aiurea…., am pierdut-o si pe asta pe la München, cucerita de mediul liber si creativ al artistilor cosmetici de permanent make up. Numai poponari si lesbiene talentate.Sigur, o inteleg foarte bine.Ma cam subrezisem, mi-au mai cazut si niste dinti, devenisem mai rubicond, albit eram de mult, dar cel mai important lucru a fost ca cu varsta mi s-au lungit excesiv picioarele. Imi venea din ce in ce mai greu sa ajung la ele ca sa-mi trag sosetele. Evitam sa ma aplec pentru ca ma inspaimanta ridicatul si mai eram si bolnav de constipatie. Intr-un cuvant, moartea pasiunii! Dar ea m-a iubit pana in ultima clipa, ocazie cu care a si plecat ca din pusca. Si mie imi place sa cred acest lucru, pentru ca o minciuna dulce este infinit mai buna decat un adevar amar. Acum, despartiti fiind, ne injuram prin mesaje, atunci cand obosim sa ne declaram reciproc cata dragoste a fost intre noi si ce minunat a fost, dar bine ca s-a terminat odata”, a încheiat resemnat Jean Maurer.
………………………………………
Jean Maurer: «Nicolaescu s-a cuplat cu soţia lui Țiriac la mine în casă» In ediţia de ieri, Libertatea v-a prezentat prima parte a senzaţionalului interviu pe care Jean Maurer, fiul fostului demnitar comunist Ion Gheorghe Maurer, ni l-a acordat chiar la reşedinţa sa din München, Germania. Maurer ne-a dezvăluit experienţa sa dezamăgitoare, după cum a descris-o el însuşi, cu Ion Țiriac. Azi, în partea a doua a interviului, Jean Maurer povesteşte, printre altele, cum le-a cunoscut pe cele două mari iubiri ale lui Țiriac, Erika Braedt şi Mikette von Issenberg, mama lui Ion Ion Țiriac. Toate aceste povestiri vor fi incluse în autobiografia pe care Maurer o va publica anul viitor. Libertatea: Vorbeaţi despre unele personalităţi pe care le-aţi cunoscut. Veţi publica şi poveşti inedite despre ele? Jean Maurer: Bineînţeles. Spre exemplu, eram prieten bun cu Nicu Ceauşescu atunci când era combinat cu Donca, sora lui Serghei Mizil. Donca rămăsese însărcinată, dar Elena Ceauşescu nu a fost de acord cu această relaţie, aşa că a obligat-o pe sora lui Serghei să avorteze la şase luni. Au luat-o noaptea, cu doi securişti, şi au dus-o la Elias.I-au pus viaţa în pericol. Ce au făcut ei e crimă! La scurt timp, Nicu a fost trimis la Sibiu. Nicu Ceauşescu s-a cuminţit la Sibiu?Oarecum. După ce a scăpat de anturaj, nu mai obişnuia să bea aşa mult. Atunci, Nicu s-a apropiat şi mai mult de mine. Ne întâlneam şi jucam cărţi. La partidele acestea veneau actorul Horaţiu Mălăele, regizorul Constantin Vaeni sau Coco Croitoru, fost şef la Garda Financiară după Revoluţie, dar şi alţii. Eu le-am cunoscut bine şi pe cele mai importante femei din viaţa lui Ion Țiriac.Ce relaţie aţi avut cu ele?De prietenie. Țiriac venea tot timpul la noi cu soţia sa. Erika Braedt, prima nevastă a lui Țiriac, s-a combinat cu Sergiu Nicolaescu chiar la noi în casă, în timpul unor sărbători de iarnă, pare-mi-se în 1965. Sergiu, Țiriac şi soţia sa, Erika, erau invitaţii tatălui meu. Sergiu era un mare cuceritor, un curtenitor, un Don Juan, iar Erika se săturase de Țiriac, era nemulţumită de el. Au avut chiar atunci o aventură, iar după aceea Erika şi Țiriac au divorţat. De atunci e ranchiuna între Țiriac şi Nicolaescu.Nicolaescu s-a cuplat cu soţia lui Țiriac la mine în casă. Am cunoscut-o bine şi pe Mikette von Issenberg, mama lui Ion Ion Țiriac. Când a născut ea, Țiriac nu era în ţară. Eu am dus-o la maternitate, la Giuleşti, împreună cu un om de-al lui Țiriac, Gigi Mirică. Am stat până ce femeia a născut. Mi se pare că doctorul care s-a ocupat de ea era Bogdan Marinescu. Îmi amintesc că Țiriac a încercat tot timpul să-i ia copilul. Dacă nu mă-nşel, pe Ion Ion l-a crescut Rodica, sora lui Ion Țiriac. Țiriac n-a fost de găsit Fireşte, Libertatea a încercat, în repetate rânduri, să obţină o reacţie oficială a lui Ion Țiriac în privinţa celor susţinute de către Jean Maurer. Geta Uglai, asistenta lui Țiriac, ne-a explicat că omul de afaceri nu poate fi contactat, pentru că se află într-o deplasare peste hotare. Țiriac, Mikette şi Ion Ion huzureau la Poiana Braşov Libertatea l-a găsit la Vulcan, judeţul Braşov, pe Florea Şimăndan, fost ofiţer de Securitate, actualmente pensionar, de asemenea un apropiat, în tinereţe, al lui Ion Țiriac, dar şi al familiei Maurer. Şimăndan a povestit pentru noi câteva episoade deosebit de interesante ale relaţiei sale cu fostul mare tenismen, derulate în special în contextul unor memorabile partide de vânătoare, la care au participat, între alţii, Ion Gh. Maurer, Jean Maurer şi Ion Țiriac. Florea Şimăndan a declarat, pentru Libertatea: ”Ne-am împrietenit la vânătoare, dar ne întâlneam şi când venea cu familia, cu maşina sa Mustang, la Poiana Braşov, la vila pe care Țiriac şi-o cumpărase acolo. Era întotdeauna cu Mikette şi cu fiul lor (n.r. – Ion Ion Țiriac). Când Țiriac mai lipsea, era prin turnee sau cu alte treburi, treceam eu pe la ei, ca să văd dacă totul e în regulă, dacă le lipseşte ceva. Țiriac îi aducea tot timpul în Poiană, la aer curat”.
…………………………………
„Ţiriac a fost creat, pur şi simplu, de tatăl meu”, spunea Jean Maurer. „A fost un veritabil mentor al lui, pe când Ţiriac era către apogeul carierei sportive. Relația era absolut necesară, pentru că astfel Ţiriac putea să-şi păstreze paşaportul la întoarcerea în ţară şi să schimbe valuta câştigată afară la un curs avantajos, şi nu un dolar la un leu, cum se obişnuia”.Dar, prietenia s-a transformat într-o mare dezamăgire. „Ţiriac s-a apropiat de tatăl meu doar pentru a căpăta influenţă, a profitat de părintele meu”, considera Jean Maurer. „Tai-că-meu nu a făcut pentru mine câte a făcut pentru Ţiriac”, declara tranșant Maurer.”Ţiriac i-a promis tatălui meu, după Revoluţie, că îl ajută financiar.Bătrânul avea o pensie foarte mică, iar eu fugisem deja în Germania, nu aveam bani şi deci nici posibilităţi să-l ajut. Ion Ţiriac i-a fixat, aproape de jumătatea anilor ‘ 90, un ajutor de 1.500.000 de lei pe lună, iar tata avea de la stat tot atât. La un moment dat, Ţiriac a stopat ajutorul, pentru că, zicea el, nu putea descărca banii din contabilitate”, spunea Maurer în interviu, amintind că respectivul contabil era chiar sora lui Țiriac.Poate cea mai gravă acuzație se referă la armele de colecție și la obiectele de artă. Din nou Jean Maurer este categoric: „Ţiriac i-a luat tatălui meu toate armele de vânătoare”.”Tata avea 32 de arme de vânătoare, dintre care patru Holland, extrem de valoroase. Una dintre acestea fusese primită cadou de la regina Angliei, era cu intarsii din aur şi gravură în oţel. Valora cam 35.000 de lire sterline. O altă puşcă Holland & Holland fusese primită de la scriitorul Mihail Sadoveanu, cu care tatăl meu a fost partener de vânătoare. Toate puştile erau în testamentul meu. Imediat după Revoluţie, Ţiriac a cumpărat cele 32 de arme, de la tata, cu 60.000 de mărci”.În realitate, spune Maurer, „valorau de peste zece ori mai mult”. Iar concluzia este clară: „Ţiriac a exploatat naivitatea unui bătrân, ne-a jecmănit!”.Iar povestea nu se oprește aici.Obiectele de artă au avut aceeași soartă.De acestea s-ar fi „ocupat” sora lui Țiriac, Rodica.”La un moment dat, m-a sunat în Germania fostul meu socru, Gavrilovici, şi mi-a zis că Rodica începuse să care tablourile, bibelourile şi alte obiecte din casă. Cel mai valoros tablou era o pictură a lui Nicolae Grigorescu.Erau acolo şi picturi din şcoala olandeză, cumpărate de mama de la consignaţia, dar şi câteva cadouri de la aniversări. Când le-au fost luate picturile, părinţii mei nu mai aveau discernământ. Mama făcuse un atac cerebral, nu mai putea să vorbească, iar tatăl meu era în vârstă de 95 de ani!”Dându-și seama de ce se întâmplă, Jean Maurer i-a telefonat Rodicăi Ţiriac care i-a răspuns, sec, să ia legătura cu avocaţii ei, dacă am probleme.”Au făcut ceva de cea mai joasă speţă. Ulterior, am aflat de la Gigi Mirică, un om de-al lui Ţiriac, că tablourile au zăcut ani de zile într-un beci, iar apoi câteva dintre ele i-au fost făcute cadou lui Adrian Năstase. Ce mai, Ion Ţiriac mi-a jecmănit familia!”Jean Maurer intenționa să scrie un volum autobiografic în care toate aceste afirmații urmau să apară mult mai detaliat. Volumul nu a mai apărut. De menționat că, pentru a afla opinia lui Ion Țiriac în legătură cu cele afirmate în interviu de Jean Maurer, „Libertatea” afirmă că a încercat să ia legătura cu Țiriac dar nu ar fi reușit să obțină un punct de vedere al omului de afaceri.Pe de altă parte, persoane apropiate de Maurer și de Țiriac afirmă că tenismenul a avut grijă de Ion Gheorghe Maurer și de soția acestuia până la moarte, iar armele, tablourile și alte obiecte de colecție i-ar fi fost date de bunăvoie de fostul premier. Astfel, după ce Maurer a fost evacuat din casă de cunoscutul interlop al anilor 90 „Gigi Boeru” Constantinescu, Țiriac l-a instalat pe Maurer și pe soția acestuia într-o vilă dintr-o zonă selectă, asigurându-i personal de serviciu, îngrijire și aprovizionare.