DISTRIBUIȚI

Nu scap nimic din ce se petrece cu PNL. Unii spun că ar fi vorba despre „venit mintea la cap”. Mie nu mi-e clar unde se duce și ce vrea. Poate că este vina mea și nu am organ pentru liberalii prea libertini, oricât de șarmanți ar fi și de pricepuți într-ale boemei artistice. Cea mai mare parte a lor a fost suspectată de blat cu puterea ori a avut sau are la activ câte un dosar pe la DNA. În cazul lor (și al altora), mi-am imaginat că nominalizarea ca premier al României ar putea aduce lămuriri suplimentare. Cine este nominalizatul, ce proiect are, ce vrea partidul, cine sunt concurenții nominalizatului etc. Ce vrea Ludovic Orban ca președinte al PNL și ce vrea ca premier al României?
Altfel, nominalizarea lui Ludovic Orban ca premier a stârnit nenumărate zâmbete, dar nu a fost o surpriză. Omul acesta a evoluat într-un registru mai degrabă comic, mărturie stând nenumăratele înregistrări în care vorbește, cântă și dansează. Presa îl ia deseori de sus, oameni altminteri serioși îl tratează în zeflemea drept Lică Mandolină, accentuându-i trăsăturile unui omuleț ridicol, incapabil, în opinia lor, să se ridice la prestigiul funcției prim-ministeriale.
De când a preluat funcția de președinte al PNL, Ludovic Orban și-a lăsat gândurile și îndoielile la domiciliu și s-a transformat în agentul multiplicator de mesaje al președintelui. N-a avut curajul să-i iasă din vorbă. Parcă i-ar fi fost o nevastă fidelă. A redus toată politica PNL-ului la anticorupție și la atacuri repetate la adresa ciumei roșii. S-a pus cu pumnii pe corupția altora, pe-a sa îndesând-o și încercând s-o facă uitată în fundul unei debarale întunecate.

Acum e drept că Ludovic Orban vine la Palatul Victoria după Viorica Dăncilă… Însă publicul nu pare să fie dispus să-i acorde lui Ludovic Orban nici măcar o singură zi „de miere”, darămite o lună întreagă.

Sunt însă câteva lucruri obiective care trebuie spuse, nu pentru a-i face dreptate d-lui Orban, ci pentru că ele sunt de obicei uitate, ca toate lucrurile „normale”.

1. De pildă, mulți uită că Ludovic Orban a fost „un penal”. Timp de mai bine de un an de zile, dl. Orban a stat cu această etichetă deasupra capului: gura lumii era nemiloasă în acea perioadă cu „penalii”, care erau condamnați public cu mult înainte de sentința pronunțată de judecători. Din cauza dosarului deschis în campania electorală – construit pe un denunț al afaceristului Tiberiu Urdăreanu, care căuta să-și ușureze viața după gratii, băgându-i pe alții în belea – Ludovic Orban a pierdut candidatura la Primăria București (cursa a fost câștigată atunci de Gabriela Firea) și contactul cu viața politică. Pentru o perioadă a fost un paria, un ciumat cu care nimeni nu dorea să schimbe o vorbă.
Nu l-am auzit pe Ludovic Orban să se declare atunci „abuzat”, victima „statului paralel”, nu l-am văzut în prime time alături de colegii lui, „penalii”, plângând că nu-i sunt respectate drepturile și libertățile de om politic, nu l-am văzut să se apuce să schimbe legi și completuri de judecată ca să-și scape pielea. A urmat cursul procesului și a fost achitat.

2. În perioada delirului ceaușist al lui Liviu Dragnea, nu l-am auzit pe Ludovic Orban să înjure Occidentul, străinii, Bruxelles-ul, americanii. Dimpotrivă, a ținut PNL într-o opoziție clară la național-comunismul care devenise noua doctrină PSD, deși mulți din partid îl presau să se întovărășească din nou cu fratele mai mare din USL.

3. Condus de Ludovic Orban, PNL a ieșit pe primul loc la europarlamentare. A acceptat aducerea în partid a carismaticului populist Rareș Bogdan, care a dat un boost campaniei electorale, cu riscul evident al creării unui nou pol de putere în partid. Adică dl. Orban a maximizat șansele partidului, cu riscul descreșterii puterii lui politice în PNL. De asemenea, PNL-ul lui Ludovic Orban a reușit să inițieze și să adune în jurul lui o majoritate care să răstoarne Guvernul PSD la moțiunea de cenzură. Klaus Iohannis i-a dat lui mandatul de premier, tocmai pentru a arăta PNL-ului – de care are nevoie în campania electorală – că performanța politică este recompensată.
Putem, prin urmare, să-i acordăm lui Ludovic Orban prezumția de bună credință azi, când a fost propus prim ministru. Trebuie să fie conștient însă că nimeni nu-i va acorda nicio șansă și că fiecare greșeală pe care o va face va fi taxată și, în final, va fi decontată politic de PNL în 2020.

Iar primul test al premierului desemnat este să vină cu un Guvern fără proști. Lumea este atât de sătulă de Guvernele de gângavi și impostori construite de Liviu Dragnea, încât nu-l va ierta pe Ludovic Orban dacă va continua această nefericită „tradiție”.

Altfel, faptul că a organizat la nivel de PNL strângerea de semnături pentru moțiunea de cenzură îl califică pentru desemnare. Pe sărăcia asta de proiecte și performanțe politice, moțiunea organizată de Ludovic Orban (indiferent de cine a mai fost sprijinit) se înscrie între succesele sale notabile. Poate și singurul.
Din păcate, o anume îngrijorare vizibilă pe fața lui Ludovic Orban încă de la anunțarea succesului moțiunii, trădează o stare de spirit. Numărul celor care au semnat și votat moțiunea de cenzură nu este nici pe departe egal cu al celor care vor susține noul guvern. Ponta face balet, Tăriceanu are condiții, iar UDMR nu face cadouri politice. Ce să mai spunem de PSD. Pare mai degrabă dispus să achite o primă poliță, decât să facă un cadou.

Pe cine se va sprijini Ludovic Orban? Mai ieri apărea ba însoțit de Raluca Turcan, ba de Alina Gorghiu sau de Robert Sigartău. Cam aici se rezumă numele „grele” din PNL, deși, mai ieri-alaltăieri, Ludovic Orban declara că partidul său are trei-patru-cinci, chiar mai mulți specialiști pe un domeniu. Or, dacă îi adăugăm la decorativele de mai sus pe Florin Cîțu și Siegfried Mureșean obținem o echipă destul de subțire.

Am frunzărit și alte ziare și am mai cules niște nume care circulă. Violeta Alexandru, Bogdan Glăvan, Cristian Păun (un dascăl stimabil de la ASE, bun comentator de subiecte economice), Marcel Vela sau Monica Anisei, obținem o listă care seamănă mai degrabă cu o ciornă a guvernului asemănătoare celei pe care o mâzgălea Dacian Cioloș la prima încercare.
Această ”listă” provizorie făcută pe zvonuri îmi spune că nu multă lume se înghesuie să facă parte din guvernul Orban (Bucharest). Pare mai degrabă o tentativă de testare a reacțiilor în parlament, urmând ca formula definitivă să apară abia la a doua încercare.

Rămân însă de lămurit câteva mistere. Nu mă refer la oamenii din spatele cortinei acestui partid. M-aș mulțumi dacă aș afla la modul convingător de ce vrea Ludovic Orban să devină premierul României și de ce vrea PNL să guverneze? Mă refer la programe, la experiență și la echipă! Că Orban nu ne-a prea arătat nimic. În afara scandalurilor de blat din Parlament ori despre cântatul ori țopăitul pe mese pe la diverse petreceri, n-am aflat mare lucru. Iar faptul că sunt versați, boemi și abili pe blaturi nu prea mai înseamnă nimic în politică.

Cu o gașcă de „artiști”, fie ei agreabili, umblați prin diverse partide ca prin discoteci, chiar și cu aura de luptători liberali anticorupție, tot nu schimbăm România!

Altfel, abia acum liberalii cu al lor comandir încep să afle și ei ce-au provocat și în ce s-au băgat.

Iar noi să ne lămurim cu adevărat ce ne așteaptă!