DISTRIBUIȚI

Magneziul este considerat a fi un mineral vital, intervenind in marea majoritate a proceselor biologice din organismul uman, lipsa de magneziu fiind evidentiata printre altele de afectiuni digestive, afectiuni renale, iritabilitate neuromusculara, insuficienta cardiaca, alcoolism acut si ciroza alcoolica, lactatie excesiva si tulburari de nutritie.

De asemenea magneziul este considerat un bun remediu natural antistres, reducand stresul neuronal prin imbunatatirea mecanismelor celulelor nervoase.

Magneziul este un element care, desi se gaseste in proportie mica in organism (0,05% din greutatea totala a corpului), prezinta mare importanta din punct de vedere structural si functional.

70% din cantitatea totala de magneziu a corpului uman (cca. 14g) se afla in compozitia oaselor impreuna cu Calciul si Fosforul, iar restul este distribuit in tesuturile moi (in special muschii scheletici) si in diverse fluide. Aproximativ 1% se afla in plasma, 25% fiind legat de proteine, restul ramanand sub forma ionizata.

Magneziul este un mineral ce regleaza metabolismul altor minerale vitale, cum este de exemplu calciul, dar si fosforul. Tot magneziul este implicat de exemplu in functionarea corecta a inimii.

Semne si simptome pentru lipsa de magneziu

Deficienta de magneziu poate sa apara atat la persoanele care au o alimentatie inadecvata – carente alimentare – de exemplu in cazul celor care tin dieta sau nu consuma zilnic fructe si legume. De asemenea persoanele care iau o perioada indelungata diuretice sau cele care au suferit de diaree pot prezenta cu o probabilitate mare lipsa de magneziu.

Greata si stari de voma: Greata si starile de voma sunt printre primele simptome care apar in carenta de magneziu.

Scaderea apetitului, la fel ca si in cazul starilor de greata si voma, nu reprezinta un semn specific pentru lipsa de magneziu, pofta de mancare putand fi scazuta in multe alte patologii: afectiuni digestive, infectii, anemie etc. Dar acest simptom apare si in carenta de magneziu, de aceea scaderea apetitului trebuie investigata prin analize medicale.

Oboseala reprezinta unul din cele mai comune simptome pentru lipsa de magneziu. Persoana in cauza se simte obosita si fara energie, desi are o alimentatie normala si doarme suficient.

Unele parti ale membrelor – zone, degetele – pot amorti atunci cand persoana respectiva a avut o pozitie vicioasa, a stat, a presat un nerv – prin munca la calculator, o pozitie vicioasa in somn etc. Insa atunci cand aceste cauze nu sunt identificate, ne putem gandi fie la o afectiune nervoasa sau de schelet (diabet, coloana vertebrala stramba) sau la carenta unor vitamine si minerale implicate major in metabolismul sistemului nervos. Asadar furnicaturile in degete sau in zone ale corpului (buze de exemplu), dar si amortirea unor zone pot reprezenta simptome pentru lipsa de magneziu.

Deficitul de magneziu va genera mobilizarea calciului din oase, fiind posibila aparitia de calcificari anormale la nivelul aortei si rinichiului. De aceea este recomandat sa se ia in considerare nivelul calciului cand se evalueaza nivelul magneziului.

Din punct de vedere clinic, deficitul de magneziu determina afectiuni neuromusculare (slabiciune musculara, tremor, tetanie si convulsii), iar la nivelul cordului poate genera aritmii.

Magneziul se utilizeaza in tratarea astmului, diabetului, fibromialgiei, migrenelor, osteoporozei, preeclamsiei si eclamsiei, sindromului premenstrual si la reglarea tensiunii arteriale.

Magneziul se gaseste intr-o mare varietate de alimente. Cele cu continutul cel mai ridicat de magneziu sunt laptele si produsele lactate, carnea, fructele de mare, pestele gras, nucile si semintele, melasa, fasolea, soia, germenii de grau, legumele cu frunze verzi (spanac si varza), bananele si avocado.Cerealele integrale precum ovazul, porumbul si orezul sunt si ele considerate surse consistente de magneziu. Ierburile aromatice uscate, precum coriandrul, mararul, salvia sau busuiocul, completeaza si ele aportul zilnic de magneziu (cu 70 mg pentru 10 grame consumate).

Insa, procentul de magneziu din alimente variaza considerabil, in functie de procentul de magneziu din solul in care au fost cultivate aceste plante. Pe langa aceasta, o mare parte a magneziului se pierde prin procesare.