DISTRIBUIȚI

27.03.2002
Se împlinesc exact 12 ani de când a fost înfiintat Serviciul Român de Informatii si tot atâtia ani de când opinia publica este mintita sistematic si fara rusine cu privire la componenta acestei structuri. Si Virgil Magureanu, si Costin Georgescu, si Radu Timofte ne-au indus si ne mai induc în eroare, asigurându-ne rând pe rând ca institutia din subordinea lor tinde sa devina un serviciu de informatii modern, în cadrul caruia numarul fostilor ofiteri de securitate este într-un continuu regres. Ca sa constatam astazi ca, dimpotriva, tot fostul organ represiv si informativ comunist face jocurile în SRI, numarul fostilor ofiteri de securitate fiind mereu prevalent atât în conducerea serviciului de la Bucuresti, cât si în conducerea sectiilor din provincie, precum si în toate compartimentele lui.

În certa ofensiva sunt si fostii ofiteri de securitate din rezerva, infiltrati în structurile economice, în institutiile financiare care gestioneaza bani publici si particulari, în Executiv si Legislativ. Au fost si mai sunt prezenti în fondurile de stat si particulare, în societatile de investitii financiare, în garda financiara si în sistemul vamal, si nu în ultimul rând în mecanismele de privatizare. Bob numarat, 54 de societati particulare de protectie si paza sunt conduse de fosti ofiteri de securitate si toate se afla într-un conflict permanent cu legile tarii. Au parazitat numeroase banci, sub pretextul ca le asigura protectia interna si externa, si bancile protejate de ei s-au prabusit în serie. Au înfiintat Banca Internationala a Religiilor, pe care tot ei au adus-o în stare de faliment, atunci când depozitele populatiei au ajuns la o dimensiune apetisanta. Apoi s-au strâns ciotca în fel de fel de societati de asigurari, carora nu le prevedem un viitor stralucit. De altfel, în parte, previziunea noastra s-a si împlinit.

Într-o situatie extrema, s-au înrolat în masa sub drapelul marelui delapidator Sorin Ovidiu Vântu, mai abil decât ei în a scoate bani din cotloane la care n-aveau acces, fie din nepricepere procedurala, fie din alte ratiuni. Ce poate fi mai semnificativ decât faptul ca peste 320 de rezervisti din fosta Securitate si SRI, umar la umar, au lucrat pentru acest personaj profund dubios, luându-si partea, fireste? De asemenea, ce poate fi mai semnificativ decât faptul ca vigilentul nostru serviciu de informatii interne, când imperiul de carton al lui Sorin Ovidiu Vântu calarea creasta valului, s-a prefacut ca nu observa nimic?

Revenim la fostii ofiteri de securitate mentinuti în activitate în SIE si SRI. La vremea lui, Virgil Magureanu ne aburea ca în serviciul din subordinea sa ponderea acestora nu depasea 15 la suta. Acelasi procent ni-l comunica triumfator si Radu Timofte, la distanta de un deceniu. Ce sa însemne asta? Ca cei decedati sau iesiti la pensie, din prima serie de 15 la suta, au fost înlocuiti pe parcurs cu fosti securisti adusi de acasa sau de la talcioc? Spre deosebire de directorii SRI, directorii SIE au avut macar bunul simt sa se tina departe de orice jonglerie cu cifre si, implicit, de ridicol.

Ani la rând ni s-a spus ca fostii ofiteri de securitate din SIE si SRI erau mentinuti în serviciu exclusiv în calitate de specialisti. În cazul acesta, în ce era specialist generalul Dumitru Badescu, sef de diviziune în SRI, daca a reusit sa ajunga bataia de joc a unui informator de duzina? În ce era specialist generalul Corneliu Grigoras, sef de directie în SIE, daca doi ziaristi mai putin cunoscuti si cu reputatie modesta au reusit sa-l atraga într-o capcana din care a iesit jumulit de functie? La urma urmelor, în ce era specialist generalul Vasile Lupu, prim-adjunct al sefilor SRI sub doua legislaturi, decorat si galonat si de Ion Iliescu, si de Emil Constantinescu? În loviturile sub centura pe care a încercat sa le administreze lui Radu Timofte?

În realitate, s-au mentinut în SIE si SRI nu acei ofiteri de securitate care si înainte de 1989 s-au distins prin comportament civilizat si simt al masurii, ci aceia care nu s-au sfiit sa dea voiniceste din coate ca sa iasa în fata, sa lustruiasca pantofii cui trebuia dintre politicienii nostri de paie, sa poarte vorbe de colo-colo cu aerul ca sunt buni si ei de ceva, sau sa scoata la licitatie documente pretabile la operatiuni de santaj. Asa s-a umplut institutia condusa astazi de Radu Timofte cu tragatori de sfori din culise, cu intriganti si ciurucuri. Si din activitate, si din rezerva, tocmai aceasta categorie de fosti ofiteri de securitate a tulburat permanent apele climatului nostru social, fiind pregatita pentru orice eventualitate. Are garnituri care s-au solidarizat cu Puterea, dar are si garnitura de schimb, care vine tare din urma cu Opozitia.

Semnul cel mai sigur al faptului ca puterea în SIE si SRI nu se mai afla în mâna unor directori în trecere pasagera prin institutiile respective, ci în mâna fostilor ofiteri de securitate, ni-l ofera ultimele doua hotarîri majore care s-au adoptat sub presiunea acestora. Prima priveste SIE: de acum înainte, serviciul de spionaj se poate implica în activitati lucrative, adica poate înfiinta întreprinderi la gestiunea carora, cu certitudine, organele de control financiar nu vor avea acces. Asa cum se proceda si pe vremuri, se va înfiinta un serviciu de control financiar special, alcatuit tot din fosti securisti. În legatura cu aceasta problema, reamintim o declaratie a distinsului general Iulian Vlad din 31 martie 1990: Multe prejudicii s-au adus muncii de securitate, prestigiului institutiei si chiar bunului renume al tarii de catre asa-zisa activitate de aport valutar pe care o realizau cu prioritate unitatile externe UM 0544 si UM 0195, precum si UM 650 din securitatea interna. În afara de faptul ca sumele respective, de cele mai multe ori, reprezentau o câtime din pretul de vânzare a marfurilor si pe care statul oricum le-ar fi încasat în conditiile unor negocieri corecte, ofiterii de securitate trebuiau sa intre în tot felul de combinatii cu strainii, nu de putine ori compromitatoare, iar controlul activitatii lor si al valutei nu era sigur. Tot atât de rau era si faptul ca unitatile respective fusesera într-o buna masura deturnate de la misiunile pentru care au fost create si care erau utile tarii. Cu toate încercarile pe care le-am facut de a scoate din preocuparile Securitatii aceasta sarcina sau macar de o reduce substantial, nu am reusit. Dimpotriva, Postelnicu a ridicat-o la rangul de atributie prioritara, pentru îndeplinirea careia trebuia sa-si aduca contributia întregul aparat. Este de înteles ca fostii ofiteri de securitate din SIE, atunci când îsi aduc aminte ca au lucrat si în CIE, ba chiar si în DIE, simt ca-i furnica în palme gândindu-se la dolari si la euro. Dar cine ar fi putut sa-si închipuie ca un intelectual de talia lui Ioan Talpes, care a supervizat transformarea SIE în SA sau, eventual, SRL, ar fi putut intra cu o asemenea nonsalanta în rolul lui Tudor Postelnicu?

A doua decizie adoptata sub presiunea fostilor ofiteri de securitate, de data aceasta din SRI, este aceea de desfiintare a Academiei Nationale de Informatii. S-au invocat, ca pretexte, lipsa de fonduri si faptul ca multi dintre absolventi nu se tin de angajament si nu se încadreaza în SRI. Bine am mai ajuns! Fonduri pentru calatorii inutile în jurul lumii, cu avioane pline de neamuri, cotarle politice si gazetari tremurând de obedienta, se gasesc imediat. Însa pentru o scoala destinata formarii unor ofiteri care sa apere interesele tarii nu se gasesc. Adevarul e altul: la ANI se învata mai multe decât la Scoala de securitate de la Baneasa, ceea ce îi deranjeaza în perspectiva pe securistii cu facultati facute la fara frecventa. Si cu diplome despre care se stie cum s-au obtinut si se mai obtin. Normal e si faptul ca absolventii în cauza evita sa se încadreze în SRI. Nici un om sanatos la minte, cu studii serioase, nu ar accepta sa se bage sluga la un vânator de galoane asemeni lui Vasile Lupu sau la un fraier ca Dumitru Badescu.

Patrunderea fostilor ofiteri de securitate în Legislativ s-a operat ca în brânza. Ghiata a spart-o colonelul Stefan David, fost sef al Securitatii din Resita. Pe colonelul Ilie Merce nu-l putem acuza de nici o malversatiune, îl cunostea mai toata scriitorimea din Bucuresti si n-ar fi exclus sa fi obtinut chiar si votul unor oameni de litere, curiosi sa vada cum se comporta un securist în democratie: ca pestele pe uscat sau ca râma în peste? Însa Ristea Priboi, uitând sa-si decline calitatea de fost ofiter de securitate, a procedat ca un veritabil escroc. Mai mult, a asociat la escrocherie si Serviciul de Informatii Externe, care nu a comunicat CNSAS date exacte despre individ, cotizând la propria sa compromitere. Într-adevar, dupa o asemenea experienta, ce încredere se mai poate avea în semnalarile, sintezele si verdictele acestui serviciu? Totusi, mult mai periculoasa se arata a fi patrunderea fostilor ofiteri de securitate în Executiv. Sub masca de consilieri, misuna peste tot, ca niste termite. Numai în jurul primului nostru ministru am identificat vreo sase-sapte bucati, în fruntea lor agitându-se acelasi Ristea Priboi.

Daca primul nostru ministru s-ar numi Voronin sau Lukasenko, faptul ar fi explicabil. E mai greu de raspuns la întrebarea cum de suporta titratul distant Adrian Nastase un saracut cu duhul asemeni colonelului Ristea Priboi, pe care pâna si fostii lui colegi de serviciu îl detesta ca pe un gunoi, gratulându-l cu duiosul apelativ: Porcule! Ce învata Adrian Nastase de la generalul Constantin Silinescu, un nimeni în bransa? Dar de la generalul Mihai Caraman, care facea spionaj cu posteriorul spre inamic? Ca sa nu mai vorbim si de altii, ceva mai marunti, dar mai abili în a se pierde în vegetatia din savana Puterii, confundându-se cu diverse repere difuze din peisaj. Pluteste în aer ideea ca, dupa un cult al personalitatii exhibat ca la carte, ne asteapta o dictatura. Deocamdata, Nicolae Ceausescu are motive temeinice sa fie gelos: el vorbea numai doua ore pe zi, pentru ca atât dura programul Televiziunii Române. În schimb, Adrian Nastase vorbeste natiunii din zori pâna în noapte si uneori dupa miezul noptii, pentru ca avem acum televiziuni mult mai multe, cu programe non-stop. Despre dictatura la gândul careia freamata si Adrian Nastase, si trogloditul sau consilier Ristea Priboi, vom vorbi altadata. Când va fi prea târziu pentru ei.

P. S. Anexam selectiuni dintr-o lista continând peste 1600 de nume de fosti ofiteri de securitate, care se tot perinda prin SRI, prin SIE si prin alte structuri ceva mai civile, începând din 1990, pâna în zilele noastre. Spre a nu fi acuzati ca divulgam secrete de stat, am evitat sa dezvoltam demostratia pe schema actuala a SRI. În împrejurarile de acum, o eventuala ancheta nu s-ar întreba ce cauta securistii despre care e vorba în schema, ci cum a ajuns schema la niste observatori neluati în calcul.

Armagedon 7 / Anexa
Fosti securisti in structurile puterii

Ion Adamescu. Fost ofiter de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel si încadrat în sectia din Timisoara. A colaborat la deconspirarea dosarului de informator al lui Virgil Magureanu, fapt pentru care a fost trecut în rezerva, la 16 aprilie 1996.

Aldea. Fost ofiter în Directia a IV-a a Securitatii. În prezent, locotenent colonel, sef de sectie în cadrul Directiei Generale de Informatii a Armatei.

Aleca. Fost ofiter de securitate din Râmnicu Vâlcea, recuperat de SRI sub gradul de maior. La doua luni dupa evenimentele din decembrie 1989, a reluat în supraveghere spitalul judetean din localitate, obiectivul sau anterior revolutiei.

Constantin Alexa. Fost ofiter de securitate, reciclat în SRI. A deconspirat din proprie initiativa dosarul Z 4848, dezvaluind ca Francisc Baranyi a fost informator al Securitatii, fiind ulterior îndepartat din serviciu si actionat în justitie.

Stefan Alexie. Fost general de securitate, fost sef al Directiei de contraspionaj si secretar de stat în Ministerul de Interne, înainte de decembrie 1989. În anii 90, pe parcursul unei perioade destul de întinse, a fost consilier al controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, care a avut o contributie esentiala la falimentarea Fondului National de Investitii.

Vasile Alexoaie. Înainte de 1989 a fost seful Securitatii din Roman. Dupa decembrie 1989 a fost cooptat în cunducerea SRI din Iasi. Dupa trecerea în rezerva a devenit presedintele Fondului National de Investitii din Iasi si director al filialei locale a firmei Gelsor a controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.

Valer Andreica. Fost ofiter de securitate, preluat în SRI sub gradul de maior. Initial a lucrat la sectia din Târgu Mures. În iulie 1998 a fost transferat în functia de adjunct al sefului sectiei SRI Cluj.

Andrei Andronic. Fost ofiter de securitate. Preluat în SRI, a fost înaintat la gradul de colonel si avansat în functia de sef al sectiei SRI Iasi.

Octavian Stelian Andronic. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securitatii, sef al rezidentelor din Olanda si Israel. Ca urmare a profesionalismului sau precar, în ultima perioada a regimului comunist nu a mai fost acreditat în strainatate, activând în cadrul serviciului AVS (aport valutar special). Reactivat în SRI în calitate de consilier economic al lui Virgil Magureanu, îsi instalase un sediu pe str. Londra, sub acoperirea firmei fantoma Eson SRL, la care era actionara si sotia ziaristului Octavian Andronic. Din pozitia de consilier, Octavian Stelian Andronic a vândut SRI-ului o serie de documente existente demult în arhivele fostei Securitati, referitoare la tablourile scoase din tara de fostul Rege Mihai si la tentativele acestuia de a le valorifica prin intermediul unor firme de licitatie din Occident. Firma Eson SRL si-a încetat activitatea ca urmare a unor semnalari ale presei.

Vasile Angelescu. Fost ofiter superior în serviciul de spionaj al fostei Securitati, banuit de legaturi cu agentura KGB din România. Dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost înaintat la gradul de general si promovat în functia de prim adjunct al directorului noului Serviciu de Informatii Externe. Fiul sau, Mircea Angelescu, personaj important al FSN-ului anilor 90, a fost implicat ca actionar în afacerile dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrata în Belgia. Apoi a devenit sef de cabinet al presedintelui Ion Iliescu.

Constantin Anghelescu. Fost ofiter superior de securitate. Pâna în decembrie 1989 a fost seful UM 107/AVS (aport valutar special) din cadrul Centrului de Informatii Externe, unitate specializata în contrabanda de stat. În 2000 era vicepresedinte al Clubului de fotbal Rapid.

Marin Antonie. Fost ofiter de securitate. S-a numarat printre primii adjuncti ai sefului sectiei SRI Dolj.

Apavaloaie. Fost ofiter al Directiei a IV-a a Securitatii. În prezent, locotenent colonel, sef al serviciului financiar, în cadrul Directiei Generale de Informatii a Armatei.

Apo
© 2015 Microsoft Termeni Angajament de respectare a confidențialității și privitor la modulele cookie Dezvoltatori Română