DISTRIBUIȚI

„Am fost la Telciu, în inima munților și ajunsă acolo m-am întâlnit cu inima celorlalți. Vreau să-i mulțumesc lui Gelu Vlașin pentru invitație, pentru generozitate, profesionalism și prietenie. Să-l felicit pentru ceea ce face deja de câțiva ani acolo. Pentru că dacă nu ajungeam la Telciu nu ajungeam, într-un anume fel, la mine. Nu cunoșteam oamenii aceia minunați, locurile, cărțile, poezia lor și, desigur, nu descopeream cât de minunat și validant este câteodată (când avem mare nevoie) să fii ascultat, îndrumat, lăsat să fii. Am stat doar două zile dar a fost suficient încât să nu uit experiența asta niciodată.

Au fost momente intense, poezie și un împreună cum nu știam că există. A fost cafea și liniște, și mai presus de toate a fost singurătatea aceea fără de care nu. Familia lui Gelu e ca un cuib în care atunci când ajungi te simți acasă, vocea Cristinei mângâie ce nici nu știai că există în tine și băieții lor sunt minunați, te primesc fără rețineri ca și cum ai face parte din familia lor. Tobi la fel, firește.
Mulțumesc Gelu. Am dormit în camera cu proză, am scris poezie și am descoperit dragostea pentru limba română în limba celorlalți.

Am rămas cu o frază spusă de Mario Castro “câteodată visez în limba asta” (limba română) și mi-am spus: ce declarație și ce mărturisire frumoasă!”

Luminița Amarie

poetă

Londra, Anglia