DISTRIBUIȚI

De ION PRIBEAGU
> > În tramvaiul care duce
> > Din Lipscani în Ghica Tei > >
> > Plin cu lume anonimă > >
> > De bărbaţi şi de femei, > >
> > La o staţie din centru > >
> > Sau de prin împrejurimi, > >
> > S-a urcat o cuconiță > >
> > Cu superbe rotunjimi, > >
> > Trup felin, plin de ispite > >
> > Dar, rotund şi voinicel > >
> > Parcă-ar fi sculptat de dalta > >
> > Lui Rodin sau Praxitel. > >
> > După ea, se urc-un tânăr – > >
> > Tip de donjuan sadea – > >
> > Care nu ştiu din ce pricini > >
> > Se cam îndesă în ea. > >
> > Doamna foarte indignată > >
> > L-a privit cu mult temei > >
> > Însă tot mai mult măgarul > >
> > Se-ndesa în… viaţa ei > >
> > Că deodată cuconița > >
> > Nu s-a mai putut abţine > >
> > Şi i-a spus: > >
> > – Ascultă june, > >
> > Nu te simţi sau nu ţi-e bine? > >
> > Ce te-ndeși ca la pomană > >
> > Când nici nu ştiu cine eşti > >
> > Cu metode de-astea brute > >
> > Crezi c-ai să mă cucereşti? > >
> > Află că sunt doctoriţă > >
> > Chiar de nu m-arată fața > >
> > Şi-ţi fac una s-o ţii minte > >
> > Toată viaţa, toată viaţa! > >
> > Că de mai m-atingi o dată > >
> > Peste trup sau peste braţe > >
> > Ţi-o tai jos, în bucăţele > >
> > Imediat şi-o dau la raţe!
> > Iar femeile vreo zece> >
> > Din tramvaiul cel sărac, > >
> > Începură toate odată: > >
> > Mac, mac, mac!