DISTRIBUIȚI

Mândria de a fi infractor a devenit, deja, ceva foarte cool în Românica lui Dragnea. Liderul PSD și al Camerei Deputaților, penal definitiv, spune pe toate drumurile că fiecare familie din țărișoara noastră are în cuprinsul ei un dosar penal. Că DNA are grijă mare cu acest lucru! Și, în concepția sa, infractorul este prezentat sub auspicii morale progresiste. Individul, indiferent de faptele comise, condamnat fiind, este om cinstit!
Deunăzi, primarul Paşcaniului, Dumitru Pantazi, a avut, la Conferința Județeană a PSD Iași, o declarație surpinzătoare, afirmând cu mândrie că se aseamănă cu Liviu Dragnea deoarece amândoi au avut două dosare penale. „Două dosare penale am avut şi eu, ca domnul Dragnea. Sunt momente cumplite“. Asta-i! Mândria de a fi infractor!
În acest context, dosarul penal capătă valoarea unei caracterizări de bună conduită. Până să intre în conflict cu legea, penalul definitiv era un pesedist oarecare. Chiar el recunoaște că nu-l băga prea multă lume în seamă, fiind foarte sărac la capitolul merite deosebite.

După ce s-a ales cu dosar penal, la scurt timp, a câștigat în popularitate. A început să fie curtat de partid, fiind cotat ca foarte credibil, ca apoi să se cocoațe în vârful lui. În vârful partidului, firește! Cât timp s-a plimbat cu dosarele prin fața operatorilor de televiziune, s-au petrecut lucruri extrem de interesante. Din anonim, în doar câteva zile, a devenit erou. Și, culmea, om de sacrificiu!

Prin gestul său de a se certa cu legea, a contribuit decisiv la reabilitarea partidului din care face parte. În fine, clevetitorii au fost puși cu botul pe labe. Iată, au zis cei din gașca lui LIVIU PENALUL, se poate ca şi un om al Puterii, fie el cât de mare sau cât de mic, să ajungă la zdup!
Și, ca nimeni să nu pună la îndoială valoarea sa morală şi capacitatea creatoare, teleormăneanul penal definitiv a fost reales în funcţia supremă de partid. În curând, propagandiștii ne vor ține lecții despre mândria de a fi infractor. Dincolo de vorbe, gestul contează. Cine nu are un infractor în partid să recruteze de la alții.

S-ar putea ca, în curând, să asistăm la o veritabilă competiție a dosarelor penale. Înainte, ca principiu şi imagine, conta foarte mult cine pe cine dă în gât… Acum, dacă observați, dezvăluirile pe această temă sunt trecute în cartea de onoare a partidului. Vezi cazul „Belina” şi, mai nou, cazul „Ferma animalelor de la Salcia”. Se discută? Se discută. Și ce dacă!

Pentru ca imaginea de infractor și a dosarului penal să nu se dilueze, propagandiștii fac apel la cei care au furat stenogramele să le aducă înapoi. Fără legi și fără dovezi clare de trafic de influență la nivel înalt sau, mă rog, ce se mai spune pe acolo, și „Belina, și „Ferma animalelor de la Salcia” riscă să fie catalogate ca fiind niște simple găinării. Fiecare familie are un dosar penal – cugetă liderul Camerei Deputaților, penal definitiv. Atunci, în acest context, de ce să nu-i credem pe cei care spun că fiecare partid se fudulește cu costumele sale dungate!
Altfel, dacă observați, toți băieții deștepți s-au concentrat în jurul Puterii. De muncit, ca să zic așa, muncesc doar proștii! Mândria de a fi infractor derivă din tupeul cu care unii ne fură pe faţă în văzul unei ţări întregi. Ăștia sunt orfani. Adică, pe scurt, nu au mamă, nu au tată! În nota aceluiași tupeu ieșit din comun, Liviu de la Teleorman și fanfara lui de lingăi și postaci cred că, în fapt, fiecare familie din România este un mic cuib de infractori.

Bagabonții ăștia ne confundă pesemne cu anumite nuclee din viața politică şi cu bisericuțele din partidul pe care ei îl mână spre mierea infracționalității. Nu degeaba se spune că cine se aseamănă se adună. Sau poate că Liviulică ne sugerează că, în realitate, suntem un stat eminamente penal?!